Universitatea din București și Ministerul Educației au organizat un eveniment cu impact național care privește direct starea reală a educației în România: lansarea raportului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) – Education at a Glance (EaG 2024). Prea puțin mediatizat, evenimentul are o importanță majoră, deoarece arată unde ne aflăm acum, în 2024, comparativ cu celelalte state membre OCDE, în ceea ce privește calitatea educației, accesul la educație, raportarea la nevoile pieței muncii.
Imagine obiectivă a resurselor investite în educație
„Education at a Glance“ este sursa cea mai autoritară pentru informații exacte și relevante ce privesc starea educației în cele 38 de state membre OCDE și într-o serie de alte state partenere. Cu peste 120 de diagrame și 180 de tabele, indicatorii raportului „Education at a Glance“ oglindesc rezultatele și impactul învățării asupra rezultatelor economice și sociale. Totodată, oferă o imagine obiectivă privind resursele financiare și umane investite în educație, accesul la aceasta, participarea și progresul, precum și mediul de învățare și de organizare a instituțiilor de învățământ.
Din păcate, datele din cel mai nou raport anual al OCDE arată că școala românească nu a făcut pași relevanți în micșorarea decalajelor dintre sistemul de educație din România și media în domeniu a OCDE. Pe scurt, la majoritatea indicatorilor cheie ne menținem departe de media înregistrată la nivelul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), la care România dorește să adere. Datele furnizate de actualul raport arată că educația din România nu a făcut niciun progres semnificativ în ultimii ani, ba, mai mult, în ceea ce privește unii indicatori, a regresat.
Ne aflăm la o distanță apreciabilă de media OCDE la indicatori referitori la participarea școlară și la rezultatele învățării, la cei privind cadrele didactice sau investițiile în domeniul educației. Cifrele avute în vedere sunt, de cele mai multe ori, aferente fie anului 2021, fie anului 2023.
România are o pondere aproape dublă față de media OCDE a adulților care nu și-au finalizat studiile liceale: 25% din totalul populației – cu 12 procente peste media OCDE, în 2023. De remarcat este că adulții care nu termină studiile liceale se confruntă cu riscuri considerabile în ceea ce privește realizările sociale și cele de muncă. Comparativ cu noi, majoritatea statelor membre ale OCDE (28 din 35) au dat prioritate în ultimii ani acestui procent și au reușit să-l reducă.
Cât de serioase sunt consecințele pentru țara noastră
Pentru România, situația este mai gravă decât la nivelul OCDE. Mai puțin de jumătate (48%) dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani care nu au terminat liceul reușesc să se angajeze, comparativ cu 79% în această situație dintre cei care au finalizat studiile liceale sau postliceale.
Potrivit raportului „Education at Glance 2024“, sistemul de educație autohton continuă să se confrunte cu o criză de cadre didactice calificate în anumite discipline, la toate nivelurile de învățământ. De asemenea, cheltuielile statului român cu educația sunt mult inferioare mediei cheltuielior de acest fel în țările OCDE. La arte, educație fizică și sport, matematică și științe ale naturii țara noastră nu are suficienți profesori, iar lipsurile de la anumite discipline este posibil să aibă legătură cu nivelul de salarizare, care continuă să se afle sub nivelul salarizării din țările OCDE.
În 2023, salariile brute medii anuale ale cadrelor didactice de gimnaziu din România au fost în medie de 45.602 dolari – comparativ cu 56.462 dolari, media în țările OCDE.
În raport se mai menționează că profesorii români de gimnaziu predau anual 513 ore pe an, în timp ce media la nivelul OCDE este de 706 ore pe an.
În privința numărului de elevi care revin la un singur profesor, în România avem 18 elevi la un profesor în învățământul primar, 11 elevi la un profesor, în cel gimnazial, și 13 elevi la un profesor la liceu. În țările OCDE, raportul elevi/profesor este de 14 elevi per profesor în învățământul primar, 13 elevi în gimnaziu și 13 elevi în liceu.
Între 2013 și 2022, vârsta medie a profesorilor a crescut în țările OCDE: în învățământul gimnazial, 36% dintre cadrele didactice au peste 50 de ani – acum zece ani, 35% aveau 50 de ani și mai mult.
România are mai puțini profesori de 50 de ani sau mai mult de această vârstă – doar 26% dintre cadrele didactice sunt în această categorie de vârstă, față de 25% în 2013. În privința sistemului de educație, raportul din 2024 arată că 7% dintre elevii din școala primară sunt înscriși în unități de învățământ private, comparativ cu 3% cât erau în 2015.
În timp ce în țările OCDE, cheltuielile statelor cu educația reprezintă în medie 4,9% din PIB, România a cheltuit 2,5% din produsul intern brut. Cheltuielile medii anuale per elev de la nivelul învățământului primar până la cel al învățământului superior în România sunt de 6.279 de dolari/an, comparativ cu o medie de 14.209 dolari în țările OCDE.
Raportul OCDE confirmă că nivelul de educație al părinților influențează masiv nivelul educațional al copiilor lor; în România, 90% dintre tinerii care au cel puțin un părinte cu studii superioare au obținut și ei diplomă universitară, în vreme ce doar 29% dintre tinerii cu părinți care au doar liceul au absolvit facultatea. Mediile la nivelul OCDE sunt de 72%, respectiv 39%.
Recomandările OCDE pentru decidenții asupra sistemului educațional
Concluzia formulată de ministrul Educației, Ligia Deca, în fața celor mai recente date ale OCDE este că raportul confirmă necesitatea introducerii burselor sociale și de reziliență, precum și necesitatea extinderii rețelei de creșe și de grădinițe.
În același timp, inclusiv în ceea ce privește țările membre ale organizației, în ansamblu, deși nivelul de educație și rezultatele de pe piața muncii s-au îmbunătățit în multe dinte aceste țări, cel mai recent raport al oganizației arată că încă sunt lucruri de făcut în domeniul educațional.
Secretarul general al OCDE, Mathias Cormann, consideră că „extinderea accesului la educație și a calității acesteia va permite țărilor să valorifice potențialul neexploatat al grupurilor subreprezentate în beneficiul societăților și economiilor lor. De asemenea, va contribui la asigurarea faptului că elevii proveniți din familii vulnerabile pot recupera decalajul și sunt dotați cu instrumentele și competențele necesare pentru a se adapta la nevoile în continuă evoluție ale pieței muncii. Cea mai recentă ediție a publicației noastre Education at a Glance oferă recomandări factorilor de decizie politică pentru a contribui la îmbunătățirea egalității în ceea ce privește oportunitățile educaționale prin îmbunătățirea accesului la educație timpurie de înaltă calitate, soluționarea problemei lipsei de cadre didactice și o mai bună aliniere a sistemelor educaționale la nevoile pieței muncii“.
Sunt recomandări de care trebuie să țină seama și țara noastră în următoarea perioadă.
Articol publicat în nr. 55-56-57 al revistei Tribuna Învățământului
