Câteva clarificări necesare
Sistemul educațional românesc este un amestec ciudat de performanță și inechitate, excelență și analfabetism funcțional, rigoare și profunzime academică și lipsa condițiilor minimale de funcționare a instituțiilor de învățământ, elită și părăsire timpurie a școlii la cote alarmante.
Lansarea raportului România Educată a creat în spațiul public o adevărată explozie de idei și opinii apreciative sau, dimpotrivă, critice din partea celor avizați sau mai puțin avizați în ceea ce înseamnă științele educației, dar și din partea principalelor grupuri de beneficiari ai educației. Aș îndrăzni să spun că am asistat la o nouă consultare publică pe marginea documentului de viziune inițiat și coordonat de Administrația Prezidențială. Educația a fost pe agenda publică subiectul de interes maxim, iar dorința mea este să rămână pentru o perioadă de timp cât mai lungă, așa cum s-a întâmplat în Germania, după testarea PISA din anul 2000, atunci când rezultatele i-au plasat pe elevii nemți undeva în a doua parte a clasamentului. Rezultatele respective au creat o adevărată mișcare, transformată ulterior într-o reformă profundă a sistemului german de educație, cunoscută sub numele PISA Shock. România are nevoie de o astfel de mișcare care să genereze un șoc suficient de mare pentru a conduce la o revoluție în sistemul de educație, iar raportul România Educată, așteptat cu interes și speranță, are potențialul de a aduna în jurul său oameni și resurse care să producă transformarea sistemului românesc de educație.
În cele ce urmează voi exprima câteva gânduri legate de raportul România Educată, asumându-mi cunoașterea demersului, având în vedere că am fost implicată în procesul de dezvoltare a acestui document. De asemenea, voi încerca să privesc către document urmărind în primul rând potențialul pe care îl are și mai puțin aspectele care au nevoie de clarificări, de ceva mai multă consistență sau de analize mai profunde. Simultan, voi identifica și pericolele care pot amenința demersul prezidențial.
România Educată este un document de viziune cu privire la educația din România, la orizontul anului 2030. Din această perspectivă, documentul aduce în atenția publicului câteva elemente de bază specifice unei viziuni, cum ar fi:
- Valorile care susțin sistemul de educație;
- Cum se dorește a fi sistemul de educație, ca urmare a transformărilor prin care va trece – 10 deziderate;
- Structura sistemului de educație și profilul absolventului;
- Domeniile prioritare de intervenție;
- Surse posibile de finanțare și pașii care ar trebui parcurși.
Ca orice document de viziune, raportul România Educată ne arată, după consultări numeroase, cam cum ar dori românii să arate sistemul de educație la orizontul anului 2030, luând în calcul și lecțiile pe care sperăm că le-am învățat în perioada crizei pandemice. Mai mult decât atât, România Educată „nu este un demers politic, ci este un demers de politică publică, un argument pentru a construi și o oportunitate pentru a dezvolta“, spune președintele Klaus Iohannis, chiar la începutul documentului. Privit prin aceste lentile, înțelegem că demersul mai are pași importanți de parcurs, cel mai provocator fiind cel de operaționalizare a ideilor, măsurilor, priorităților descrise în viziune. Sarcina aceasta va reveni Ministerului Educației, care, cu sprijinul specialiștilor din sistem, dar și din afara lui, trebuie să transpună în practică viziunea, să găsească soluții la problemele deja cronicizate ale învățământului românesc, prin inovare, creativitate, curaj, colaborare, profesionalism și alocări financiare corespunzătoare.
Aș mai adăuga faptul că raportul România Educată reprezintă al doilea demers major asumat de o instituție a statului român, care se referă explicit la transformarea coerentă și convergentă a sistemului educațional din țara noastră. Primul demers a fost, așa cum bine știm, raportul Comisiei Miclea, România educației, România cercetării, din anul 2007, proiect inițiat tot de Administrația Prezidențială și asumat de Guvernul României de la acel moment. Raportul respectiv a făcut o analiză foarte bine documentată a situației sistemului educațional din România, care ne spunea că acesta este: inechitabil, nerelevant, ineficient și lipsit de calitate. Trebuie să recunoaștem că, după aproape 14 ani, starea sistemului de educație nu s-a schimbat prea mult, acesta fiind în continuare profund inechitabil – diferențele în ceea ce privește rezultatele învățării și resursele dintre mediul urban și rural fiind la cote alarmante. Procentul elevilor aflați în zona analfabetismului funcțional și fenomenul de părăsire timpurie a școlii sunt în continuă creștere, iar infrastructura școlară din mediul rural este mult sub nivelul de acceptabilitate pentru o țară europeană. De asemenea, calitatea educației nu s-a îmbunătățit substanțial, chiar dacă, trebuie să recunoaștem, avem oaze de excelență educațională, în special în marile centre universitare.
România Educată, chiar dacă nu face explicit o analiză profundă a stării actuale a sistemului de educație, folosind un proces amplu de consultare a actorilor, beneficiarilor, specialiștilor și decidenților din educație, documentul propune deziderate și domenii de intervenții care, de fapt, răspund problemelor sistemice ale educației din țara noastră. Cele patru probleme majore identificate în raportul Comisiei Miclea se regăsesc, din păcate, printre probleme sistemice ale educației din România.
România Educată – potențial real de transformare a educației din România
Viziunea România Educată abordează problemele sistemice ale educației din țara noastră, pe unele mai profund, pe altele mai superficial, urmând ca ele să fie dezvoltate și completate în etapa de operaționalizare. Indiferent de opiniile pe care le avem față de proiectul prezidențial, potențialul acestuia de a contribui semnificativ la îmbunătățirea educației din România este unul foarte mare. Voi exemplifica cu câteva idei, în cele ce urmează.
de prof. dr. Liliana Romaniuc
Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 20-21 / august-septembrie 2021