În timp ce telespectatorii români împătimiţi se dau de ceasul morţii să afle ce aventuri a mai trăit Cristi Borcea în spaţiul carceral, dacă generalul Gabriel Oprea a comis un omor din culpă ori rămâne învinuit doar de abuz în serviciu, ce achiziţii fotbalistice va mai face omnipotentul „cavaler şi arhanghel al luminii” Gigi Becali (ultima: Denis Alibec), care va fi destinul civil al lui Vasile Blaga în viitorul apropiat, dacă este plagiat ori calomnie/denigrare în cazul doamnei Laura Codruţa Kövesi (DNA), ce candidat va câştiga disputele televizate în cursa pentru Casa Albă, pe ce loc va încheia anul sportiv Simona Halep, ce cupluri se vor forma, respectiv destrăma în longeviva odisee siropoasă „Mireasă pentru fiul meu”, ce violenţe mai comit eroii din serialele turceşti şi care este cea mai la modă manea, viaţa românilor de rând curge inexorabil către un orizont deocamdată înceţoşat. La nivel local, proporţiile evenimentelor sunt cu totul altele, dar nu lipsite de tâlc. Trec zilnic în drum spre liceu pe lângă o instituţie publică extrem de animată. Firma este cât se poate de grăitoare: Ministerul Afacerilor Interne. Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui. Serviciul public comunitar pentru elaborarea şi evidenţa paşapoartelor simple. Dacă există paşapoarte simple, deducem, ipso facto, că există şi paşapoarte speciale, care se emit în altă parte. De la ore mici de noapte aici vin solicitanţii de paşapoarte, care aşteaptă răbdători deschiderea ghişeelor şi eliberarea magicelor documente. Sunt oameni tineri, bărbaţi şi femei, cu sau fără copii, animaţi de un singur ţel: să plece cât mai repede peste hotare, către ademenitoarea Europă. Mulţi dintre ei sunt moldoveni de dincolo de Prut, din oropsita şi tragica Basarabie, al cărei trecut istoric a fost marcat de seisme imprescriptibile. Presa locală estima nu demult că în ultimul an sute de mii de fraţi moldoveni au dobândit mult-râvnitele paşapoarte româneşti şi au ajuns în Vest. Este greu să punem la îndoială veridicitatea cifrelor câtă vreme vasluienii înşişi au văzut aglomeraţia din zonă mai cu seamă în lunile iulie şi august şi au contemplat maşinile moderne ale consângenilor noştri. Instituţia menţionată mai sus nu face nicio discriminare şi eliberează paşapoarte tuturor doritorilor, români-români ori români-basarabeni. S-au născut ad-hoc şi oportunităţi de biznis mărunt: copii şi adolescenţi oacheşi prestează servicii contra cost celor condamnaţi la aşteptare: o sticlă cu apă, o cafea, un pachet de ţigări ş.a. Că serviciul comunitar se află la doi paşi de liceul economic local este un detaliu insignifiant, care nu are cum să deranjeze autorităţile. Să nu facem paradă de ipocrizie: toţi liceenii ştiu foarte bine astăzi la ce sunt bune paşapoartele. Mulţi dintre ei au deja rude în Anglia, Italia, Spania, Germania, Franţa, Danemarca şi, ca atare, înţeleg spiritul momentului: şansa unei slujbe şi a unui trai decent în Occident, chit că acesta este zguduit de valurile de emigranţi şi de pericolul potenţial al atacurilor teroriste.
Schimbând termenii ecuaţiei, în timp ce populaţia activă, tânără şi fertilă părăseşte discret ţara sub protecţia anonimatului, conferit de condiţia de oameni simpli, în interior continuă războiul fratricid pe tema concursului pentru funcţiile de directori în sistemul preuniversitar. Grijuliu cu imaginea sa publică, MENCS a dat publicităţii substanţa unei conferinţe de presă, în cadrul căreia s-au făcut precizări importante cu privire la tema litigioasă a actualităţii, aceea care a încins spiritele politice şi apolitice. Dincolo de unele imprecizii şi inadvertenţe stilistice, explicabile prin dinamica specifică a comunicării orale, ministrul în exerciţiu, domnul Mircea Dumitru, şi secretarul de stat, Monica Cristina Anisie, au detaliat problematica şi ecourile controversatului concurs, încercând să preîntâmpine eventualele contraargumente, principalul fiind acela al riscului bulversării anului şcolar curent prin inevitabila mişcare de personal didactic: trecerea la catedră a candidaţilor/directorilor perdanţi, promovarea câştigătorilor, detaşarea profesorilor pe funcţiile vacante acolo unde nu s-a prezentat în competiţie niciun candidat ş.a. Neîndoielnic, efectul imediat va fi entropic, dar ministerul speră într-o reaşezare rapidă a lucrurilor. Interesant este că validarea pe funcţii a directorilor reuşiţi la concurs se va face la data de 16 decembrie 2016, ca preludiu necesar la vacanţa de iarnă, când apele se vor linişti, odată cu sărbătorile creştineşti de la pragul dintre ani. Cârcotaşii – care stau mereu la pândă – vor întreba neîntârziat: „De ce la 16 decembrie, şi nu înainte de 11 decembrie?…” Interogaţia are tâlcul ei: vor fi alegeri parlamentare, se va limpezi câmpul politic, vom şti câştigătorii şi perdanţii şi sunt posibile oricând schimbări de macaz în privinţa favoriţilor pe posturi. Simplă ipoteză, dar… Conform butadei napoleoniene, la noi orice este posibil. În peste 26 de ani de libertate şi democraţie post-decembristă, suflatul în iaurt a devenit sport naţional.
Morala fabulei devine transparentă: entităţile statale şi persoanele oficiale se antagonizează repede, devin ostile şi îşi radicalizează atitudinea şi discursul. MENCS priveşte către Senatul României cu maximă circumspecţie; Senatul vede în îndârjirea ministerului de a porni concursul în octombrie a.c. semnul unei diversiuni subtile în folosul unor formaţiuni politice; unii primari – mai mult sau mai puţin obedienţi – sunt gata să boicoteze competiţia netrimiţând în comisii reprezentanţii legitimi ai autorităţilor locale; unii candidaţi reclamă malversaţiuni care le împiedică accesul la documentele oficiale necesare definitivării dosarului de concurs. Şi lista poate continua.
Cum se vede, ţara noastră merge cu două viteze. „România profundă” (E. Simion) îşi vede de problemele ei, care nu sunt nici puţine, nici uşoare. România elitelor politice şi administrative este sfâşiată de contradicţii, lupte intestine, politicianism agresiv, interese de grup, partinice, iar în penumbră stau instituţiile de forţă (serviciile secrete, DNA), cele menite să contrabalanseze derapajele liderilor şi organizaţiilor. O vor face în conformitate cu paradigma impusă de marii arbitri externi. Un spectacol pe cinste…
Teodor PRACSIU