Politicile educaționale europene actuale aduc în centrul atenției dimensiuni precum calitatea, profesorii și formatorii, incluziunea de gen, dubla tranziție verde și digitală, învățământul superior, geopolitica.

În acest context, componentei profesori și formatori, în raport cu diferitele modele de formare inițială și continuă a profesorilor întâlnite la nivel european, i se acordă o importanță deosebită.

Preocuparea pentru formarea resurselor umane din educație nu este una nouă în politicile educaționale, dar, în cele mai recente documente, aceasta capătă noi dimensiuni și accente.

Pe de altă parte, sistemele performante de formare a profesorilor tind să devină exemple de bune practici. Modelele de formare a profesorilor prezente la nivel european sunt diverse și pot oferi sau prelua elemente de performanță, în condițiile în care acestea pot fi corelate cu specificitatea sistemelor de învățământ.

Crearea Spațiului european al educației este o preocupare ambițioasă a politicilor educaționale europene actuale.

Comunicarea Comisiei Europene, din septembrie 2020, privind realizarea Spațiului european al educației până în 2025, prezintă profesorii și formatorii între cele șase direcții de acțiune propuse, alături de calitate, incluziune de gen, dubla tranziție verde și digitală, învățământ superior și dimensiunea geopolitică.

În ceea ce privește profesorii și formatorii, se vizează:

⇐ depășirea deficitului de profesori;

⇐ profesia de cadru didactic ca atare trebuie să fie revalorizată în termeni so­ciali și, în unele state membre, și în termeni financiari;

⇐ oportunități continue pentru dezvoltarea profesională (competențele de predare pentru elevii cu CES, de utilizare a tehnologiilor digitale și de predare în clase multilingve și multiculturale);

⇐ mobilitatea internațională a elevilor, a profesorilor și a formatorilor profesorilor ar trebui să devină parte din educația profesorilor.

Deschiderea școlii spre comunitate, tendința sistemelor educative de a integra educația formală, nonformală și informală în vederea creșterii calității actului educațional sunt elemente ce contribuie substanțial la formarea profesorilor și se subscriu politicilor educaționale actuale.

Se observă atât inițiative concrete ale comunității în implicarea în viața școlii, cât și măsuri ce țin de zona normativ-organizatorică a sistemelor de educație.

În parteneriatul școală-comunitate sunt implicate, în mod devenit deja clasic, resursele umane ale sistemului de învățământ, elevii, familiile elevilor, in­­stituțiile guvernamentale centrale și lo­cale, autoritățile locale, agenții economici, sindicatele, organizațiile nonguvernamentale, instituțiile religioase, instituțiile sanitare, poliția.

Agenții economici, parteneri importanți ai școlii actuale pe mai multe zone de acțiune, pot fi reperați inclusiv ca furnizori de formare a profesorilor prin or­ganizarea și desfășurarea de programe de formare continuă pentru diferite categorii de personal din școli sau pentru cadre didactice în unități economice. De asemenea, agenții economici pot realiza, în parteneriat cu școala, planuri de dezvoltare a resurselor umane.

Câteva din numeroasele exemple re­­levante pentru România sunt:

⇐ România meseriașă, o campanie de susținere a învățământului profesional prin care OMV Petrom își propune să aducă în prim-plan importanța mese­riilor în dezvoltarea țării noastre și să găsească soluții pentru educația viitorilor meseriași;

⇐ Școala Petroliștilor, ce face parte din programul național de susținere a în­­­vățământului profesional România Me­seriașă, lansat de OMV Petrom în 2015 și care se derulează în cele 3 licee partenere: Liceul Tehnologic Astra Pitești (Pitești, Argeș), Colegiul Tehnic Grigore Cobălcescu (Moinești, Bacău) și Liceul Voievodul Mircea (Târgoviște, Dâmbovița);

⇐ Energie pentru meseria mea, proiect în care, pe parcursul programului de trei ani, elevii îmbină teoria, la colegiile partenere, cu practica în laboratoarele amenajate de ENGIE;

⇐ Îmbunătățirea, împreună cu profesorii, specialiștii în educație și decidenții din sistemul educațional din România, a calității educației, pentru a deschide copiilor și tinerilor, adulții de mâine, calea spre un viitor mai bun, prin implicarea Edu Apps, o companie care activeză în domeniul tehnologiei pentru educație ș.a.

Multe organizații nonguvernamentale sunt implicate în zona educației și reperăm, de asemenea, proiecte importante ce interferează cu zona formării profesorilor:

⇐ Proiectul Teach for Romania a vizat schimbări pozitive în comunitățile vulnerabile printr-un amplu program de dezvoltare a competențelor de leadership, care vizează:

• extinderea capacității de a învăța, cu focus pe alfabetizare de bază și funcțională;
• dezvoltarea abilităților socio-emoționale care susțin învățarea;
• leadershipul elevilor și creșterea încrederii în puterea educației de a schimba vieți.

Candidații susținuți de Teach for Romania se înscriu și susțin examenul de titularizare, respectiv testarea pentru candidații fără studii corespunzătoare disciplinei de predare.

⇐ AVE România susține și coordonează implicarea companiilor private din România în îmbunătățirea sistemului educațional:

• oferă expertiză din domeniul de afaceri (specialiști, consiliere, mentorat, acces la resurse);
• strâng resurse financiare din mediul privat și le alocă proiectelor în educație;
• oferă consultanță instituțiilor educaționale pentru politici publice;
• fac lobby pentru modificări legislative în domeniul educațional.
• În același timp, la nivel european, se identifică parteneriate inovatoare și ac­tori noi ce se implică în școală, cu impact asupra formării profesorilor.

Colaborarea cu partenerii sociali și cei din industrie are o istorie lungă în educație, dar formele sale diferă foarte mult de la o țară la alta. În prezent, în Europa nu există date referitoare la im­plicarea programelor de responsabilitate socială filantropică sau corporatistă în educație. În cadrul următoarelor exemple, sunt prezente o serie de parteneriate și actori inovatori care, singuri sau prin parteneriat cu un partener convențional, produc împreună și furnizează conținutul activităților de dezvoltare profesională a cadrelor didactice.

Unele parteneriate sunt convenționale, cum ar fi Consiliul Britanic din Slovacia, care se asociază cu Ministerul Educației pentru a crea resurse digitale și ajutoare educaționale, dar și pentru a pune în legătură vorbitorii autohtoni locali cu școlile.

Noi parteneri s-au implicat și ei, de exemplu, Fundația Golinelli din Italia, care realizează activități filantropice. Prin programul său recent extins „Educare a educare“, profesorii italieni se pot implica în activități de dezvoltare profesională legate de STEM, care sunt, de asemenea, acreditate de Ministerul Educației.

Pe de altă parte, FYXXILAB în Belgia este un exemplu de colaborare între educație și mediul de afaceri, care oferă in­­strumente pentru primul spațiu de producție educațional din Flandra, Belgia. Acesta ilustrează, de asemenea, modul în care actorii locali pot fi folosiți mai efi­cient în scopul dezvoltării profesionale a profesorilor. Două exemple din Finlanda includ rețeaua Farului (Majakka) și „schimbul“ de personal, acesta din urmă ilustrând mai degrabă sintagma „a gândi în afara cutiei“.

Parteneriatele inovatoare formate pentru inovarea dezvoltării profesionale sunt multiple. În spatele exemplelor LeerKRACHT și Prof’Essor, există un model dezvoltat de McKinsey&Company, inițiat parțial prin programele CSR. În plus, Fundația Cehă Bonificativ Bonum face parte din programele CSR ale băncii Česká spořitelna și s-a înființat recent în domeniul educației pentru a răspândi noi culturi educaționale. Industria IT și soft­ware a derulat, de asemenea, multe programe de tip CSR. iKlase ilustrează o legătură cu programul de instruire și sponsorizare de către industria IT (de exemplu, Apple). Exemple de parteneri sociali includ Instituția Educațională Liberă, Fundația Daneză pentru Antreprenoriat și Fundația VELUX, un centru finlandez de dezvoltare non-profit Opinkirjo și School Retool din SUA. Pe de altă parte, există un tip destul de nou de activități micro-antreprenoriale în educație, în care profesorii înșiși preiau conducerea în ceea ce privește decizia conținutului și tipul ofertelor de formare. Astfel de activități pot fi descrise ca fiind antreprenoriale, deoarece generează valoare pentru comunitate, cât și valoare socială sau monetară. De asemenea, pot ilustra inovația socială în domeniul educației.

Laura ȘERBĂNESCU – profesor universitar

Articol integral publicat în Tribuna Învățământului nr. 30-31 – iunie / iulie 2022