Foto: SCDL Bacău

Diletantismul este semnalat pe cale să pătrundă în sistemul național de cercetare prin deschiderile gata să i le ofere legislația, deocamdată, adoptată și aflată în fază premergătoare promulgării. Spun asta oameni care se pricep, fiind cu carte și cu practică în domeniu: de exemplu, Asociația cercetătorilor români din întreaga lume – Ad Astra și Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești – ASAS, prin prof. univ. emerit dr. ing. dr. h. c. Valeriu Tabără, președinte.

Ad Astra: „Lege de natură să crească fragmentarea sistemului de cercetare”

Asociația cercetătorilor români din întreaga lume – Ad Astra se adresează cu o scrisoare deschisă președintelui României, Klaus Iohannis, scrisoare constituind o analiză detaliată asupra implicațiilor și conexiunilor noii legi privind organizațiile de cercetare din România:
„Stimate domnule președinte,
Prin prezenta vă solicităm să retrimiteți în Parlament proiectul legii privind integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare din România în Spațiul european de cercetare, precum și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică.
Considerăm că acest proiect trebuie amendat în mod esențial deoarece, în forma actuală:
1. Normează, în paralel cu alte legi, în principal cu Ordonanța Guvernului nr. 26 din 2000 cu modificările și completările ulterioare, privind asociațiile, fundațiile și federațiile, aspecte care țin de formarea de asociații de drept privat și de interes public, permițând aparent eludarea obligațiilor aferente dreptului de a administra bunuri din domeniul public și fonduri publice (art. 38-45), a reglementărilor privind evitarea conflictelor de interese în administrarea asociațiilor și a necesității existenței unor organe de conducere cheie, cum ar fi adunarea generală sau cenzorul (controlul financiar intern), a unor componente esențiale ale statutului, precum și a unor proceduri cheie cum ar fi asigurarea unicității numelui, înscrierea în registrul persoanelor juridice de drept privat, dizolvarea etc.
Reprezintă, de asemenea, o normă paralelă cu Legea 287/2004 privind consorțiile universitare, consorții care sunt aproximativ același tip de organizații cu anticipatele consorții CDI. Ambele tipuri de consorții ar fi, prin lege, persoane juridice private de interes public, chiar dacă nu respecta niciuna din condițiile stabilite prin OG26/2000 pentru aceasta, condiții care ar trebui să fie obligatorii pentru o organizație care gestionează fonduri publice.
Astfel, se crează riscuri severe, nejustificate, privind cheltuirea fondurilor publice și administrarea bunurilor aflate în proprietate publică.
2. Normează, în paralel cu o altă lege, Ordonanța guvernului nr. 57 din 2002, privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, proceduri și drepturi cheie privind evaluarea, clasificarea și eligibilitatea pentru finanțare a organizațiilor de cercetare, introducând confuzii, contradicții și ambiguități care pot avea consecințe grave.
Introduce, printre altele, o definiție paralelă, substanțial diferită de definiția 7/1 din OG57/2002 pentru termenul ‘organizație de cercetare’.
3. Intervine în structura internă a Planului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare, care este o hotărâre emisă de guvern; face ilegal și inoperant, printre altele, planul abia adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 1188/2022.
4. Contravine propriei expuneri de motive, deoarece formarea de noi organizații de cercetare, și a unei noi categorii, este de natură să crească fragmentarea sistemului, nu să o scadă – cum e declarată a fi intenția și motivația legii.
5. Tratează, în conținutul său, cu totul alt subiect decât cel enunțat în titlu, în cea mai mare parte legea nefiind despre integrarea organizațiilor din România în Spațiul European al Cercetării (SEC). Integrarea în Spațiul European al Cercetării presupune transpunerea în legislație și în procedurile și practicile organizațiilor de cercetare și a autorităților statului a unui ansamblu de recomandări, coduri de bună practică și rezoluții ale organismelor UE, cum ar fi:
(1) Carta europeană a cercetătorilor și codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor;
(2) Codul european de conduită pentru integritatea cercetării (codul ALLEA);
(3) Comunicarea Comisiei 628/2020 privind un nou Spațiu European al Cercetării;
(4) Recomandarea 391 din 2022 privind principiile valorizării cunoașterii; (5) Declarația de la Bonn privind libertatea cercetării științifice, din 2020; (6) Declarația de la Roma, din 2014, privind cercetarea și inovarea responsabilă în Europa; (7) Recomandarea 2122/2021 privind Pactul european pentru cercetare și inovare; (8) Rezoluția 2524 din 2021 a Parlamentului European privind un nou Spațiu european al cercetării.
În cea mai mare parte, proiectul de lege tratează cu totul alte subiecte, doar accidental apărând mențiuni care ar putea fi considerate tangente la subiectul SEC. În expunerea de motive nici nu apar referințe la documentele de mai sus, singura referință fiind la ediția anterioară a SEC, lansată acum mai bine de 20 de ani.
În concluzie, ne exprimăm încrederea că veți da curs solicitării noastre și veți cere Parlamentului revizuirea acestui proiect de lege, în conformitate cu necesitățile perioadei în care ne aflăm și cu cerințele legii 24 din 2000 privind tehnica legislativă.”

Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești: „Compromiterea siguranței și securității alimentare a țării”

În calitate de președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești – ASAS, prof. univ. emerit dr. ing. dr. h. c. Valeriu Tabără semnalează:

„Referitor la Legea (Plx 791/2022), adoptată ieri, 20 decembrie 2022, de către Parlamentul României, în regim de urgență, conducerea Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS) își exprimă dezacordul față de adoptarea acesteia fără consultarea cercetătorilor din domeniul agricol, al ASAS și al MADR. În forma adoptată, Legea va aduce un prejudiciu grav cercetării agricole, prin fragmentarea actualei structuri unitare a acesteia, integrată de mult timp în Spațiul european și mondial de cercetare prin nenumărate colaborări bilaterale și multilaterale finalizate prin rezultate de excepție aplicate în practica agricolă și nu numai. Dovada grăitoare a acestei integrări este și faptul că ASAS este membru fondator al Uniunii Academiilor Europene pentru Științe Aplicate în Agricultură, Alimentație și Natură (UEAA), a cărei vicepreședinție o asigură în urma alegerii în această poziție de către Adunarea Generală a UEAA în octombrie a.c.

Actuala structură a cercetării agricole a fost fundamentata de marele savant Gheorghe Ionescu-Șișești, gândită ca un tot unitar determinat de particularitățile cercetării agricole, derulate în mare parte direct în natură și ale cărei rezultate (noi soiuri de plante, tehnologii, care să satisfacă necesitățile de alimentație ale populației, adaptarea la condițiile climatice tot mai nefavorabile, asigurarea siguranței și securității alimentare a țării în contextul Pandemiilor și războiului de la graniță) sunt puternic dependente de zona geografică și condițiile climatice și hidro-pedologice locale. Un soi nou creat la unul dintre institutele sau stațiunile ASAS trebuie preluat și adaptat la condițiile mult diferite din nordul, sau vestul țării, fapt care impune existența unei rețele de stațiuni distribuite cât mai uniform pe întreg teritoriul și coordonate de institute naționale sau de ramură. Ruperea acestei unități va avea același efect pe care l-ar avea, prin comparație, ruperea Rețelei naționale meteorologice și distribuirea componentelor sale, pe baze voluntare, la diferite entități.

Conducerea ASAS consideră că cei care au propus modificarea legii față de varianta adoptată de Guvern trebuie să-și asume în totalitate consecințele: distrugerea rețelei unitare de cercetare agricolă coordonată de cel mai înalt și competent for științific, ASAS; dependența totală a României față de importuri; compromiterea siguranței și securității alimentare a țării. Trebuie să-și asume toată răspunderea pentru conținutul legii și mai ales pentru consecințele rezultate din aplicarea acestei legi păguboase pentru tot sistemul de cercetare, dar mai ales pentru economia națională a României.

Problema cercetării agricole, și nu numai agricole, în România este FINANȚAREA la nivel de performanță. Ne permitem să atenționăm că cercetarea românească, cu precădere cea agricolă, va fi distrusă.”