După aproape trei decenii de experimente nereuşite şi reforme eşuate,  după 15 ani de când i-a fost dat învăţământului preuniversitar ultimul curriculum şi după ani de când acesta nu mai concordă cu modelul curricular european şi cu tendinţele şcolii de pe continent, educaţia românească se află în faţa unei provocări majore – apreciată de unii, criticată de alţii –, prin care se urmăresc repararea greşelilor trecutului şi sincronizarea/apropierea sistemului de învăţământ autohton de sistemele existente în momentul de faţă la nivel european şi mondial.  După o dezbatere „publică“ demarată pe 26 ianuarie, dezbatere despre care nu s-a prea vorbit în spaţiul public, ministrul Educaţiei, Pavel Năstase, a aprobat prin ordin de ministru noile programe şcolare pentru gimnaziu. Însoţit de un cor de opinii pro şi contra, noul curriculum pentru clasele V – VIII va intra in aplicare începând cu anul şcolar 2017-2018. Să ne amintim că reforma la nivel preuniversitar a debutat anul trecut cu modificarea planurilor-cadru, declanşând, la nivel naţional, un val imens de reacţii, cu preponderenţă negative.
Era de aşteptat, deci, ca noul curriculum să nască, la rândul său, controverse. Unele voci reclamă faptul că specialiştii care au întocmit noile programe au exclus practic componenta identitară din procesul de învăţare. Alţii acuză faptul că educaţia pentru drepturi şi libertăţi nu este suficient reprezentată în noul curriculum. Unii spun că prin noul curriculum se încurajează segregarea socială, alţii, că efectele „loviturilor“ repetate aplicate unor discipline precum Istorie şi Limba şi literatura română vor fi… catastrofale.
Oricum ar sta lucrurile, este evidentă teama cu care este privită, nu doar de către mediul educaţional, ci şi de o foarte bună parte a societăţii româneşti mai mult sau mai puţin tradiţionale, această revoluţionară reformă curriculară.
Noul curriculum a fost conceput de către specialiştii în educaţie pe concepte precum „plăcerea de a veni la şcoală“, „lecţii pentru acasă puţine sau deloc“, „materii aerisite şi manuale mai subţiri“, competenţe cât mai multe, cunoştinţe mai puţine. „Programele şcolare, a spus, în cadrul conferinţei de presă, ministrul Educaţiei, continuă abordarea dezvoltării curriculare din învăţământul primar şi se axează pe formarea şi consolidarea competenţelor-cheie“, opţiunea pentru utilizarea acestora ca repere în stabilirea programului de formare reprezentând o decizie de politică educaţională în acord cu Legea Educaţiei şi cu tendinţele europene în domeniu.
Elementele de noutate din noul curriculum pentru gimnaziu
Noile programe şcolare pentru gimnaziu prezintă multe elemente de noutate. Printre acestea – o concepţie curriculară unitară şi coerentă la nivelul întregului învăţământ preuniversitar, de la ciclul primar la ciclul liceal, mai precis, continuarea modelului de proiectare curriculară din învăţământul primar la cel gimnazial şi apoi la cel liceal. Proiecţia curriculară trebuie să fie aceeaşi la cele trei cicluri de învăţământ.
Un al doilea element de noutate constă în aceea că fiecare disciplină trebuie să contribuie la realizarea profilului absolventului de gimnaziu. Un al treilea element de noutate este acela conform căruia accentul în învăţământul gimnazial trebuie pus pe obţinerea de competenţe, fiind considerat depăşit modelul de instrucţie axat pe teorie şi dobândirea de cunoştinţe. Tot ca noutate se constituie şi gradul crescut de mobilitate, de acţiune, de care se vor bucura cadrele didactice conform noilor programe de gimnaziu, în sensul că ele pot utiliza exemplele de activităţi propuse de noile programe, le pot completa, le pot modifica sau înlocui, în funcţie de specificul fiecărei clase în parte. Noile programe vor trebui să acopere doar 75% din totalul unei ore, restul de timp urmând a fi alocat adaptării învăţării în acord cu nevoile şi specificul fiecărui elev în parte.
De asemenea, programele se doresc, în egală măsură, un sprijin consistent pentru cadrele didactice în procesul de predare, deoarece secţiunea de sugestii este mai largă, incluzând recomandări cu privire la proiectarea didactică.
Deoarece implementarea noului curriculum reprezintă, în sine, o revoluţie în educaţie, cadrele didactice sunt îndrumate îndeaproape în vederea unei utilizări optime a programelor, în concordanţă cu specificul disciplinei şi cu particularităţile de vârstă ale elevilor.
Şcoala faţă în faţă cu noul curriculum
De la nivelul Ministerului Educaţiei, noile programe şcolare pentru gimnaziu sunt bune, iar ţintele pe care şi le propun prin acestea experţii în Educaţie vor reforma sistemul educaţional din România, după trei decenii de bâjbâieli, aducându-l, în sfârşit, la standardele actuale europene. Cadrele didactice sunt însă de altă părere. Profesorii sunt profund nemulţumiţi din mai multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că, deşi supuse dezbaterii publice, opiniile şi sugestiile lor, ale celor de la catedră, care lucrează direct cu elevii, nu au fost luate în considerare de către specialiştii din educaţie. Apoi, pentru că deşi pun accentul pe competenţe, interdisciplinaritate şi utilizarea informaţiei în viaţa de zi cu zi, există probleme în modul în care sunt realizate aceste programe. Practic, în funcţie de materia predată, au cu toţii ceva de reproşat noilor programe. Unii consideră că programa pentru limba şi literatura română în primul an de gimnaziu continuă să fie extrem de complicată şi de stufoasă şi că, din acest punct de vedere, nu s-a prea schimbat nimic, alţii că eliminarea unei ore de Limba română la clasa a V-a este o mare greşeală pe care au făcut-o cei care au întocmit aceste programe, în condiţiile în care România e ţara cu cel mai ridicat procent de analfabeţi funcţional la momentul absolvirii învăţământului gimnazial. Unii sunt de părere că este o programă care nu reuşeşte să ţină cont de nivelul copiilor şi de capacitatea intelectuală a vârstei şi de aceea nu se adresează tuturor şi nu-i ajută cu nimic pe cei care învaţă mai greu, din acest punct de vedere fiind un element de segregare educaţională.
Nici în ceea ce priveşte Matematica programa nu este perfectă, profesorii de specialitate aflându-se, practic, în faţa unui model de predare cu totul diferit de cel cu care s-au obişnuit. Concret, după noua programă, elevii trebuie să înveţe să folosească noţiunile, adică să-şi dezvolte competenţe specifice, motiv pentru care profesorii de matematică vor fi instruiţi în prealabil, pentru a afla noul mod de predare a matematicii în gimnaziu, conform noului curriculum. Axat până acum pe teorie şi pe rezolvarea de exerciţii şi probleme, începând cu 2017-2018 acesta se va axa pe aplicarea cunoştinţelor învăţate la ora de matematică în situaţii de viaţă reale. În ceea ce priveşte programa de Informatică, cea mai mare problemă o reprezintă resursa umană: există suficiente cadre didactice pentru a acoperi necesarul la nivelul întregii ţări? Ce se va întâmpla la nivelul şcolilor rurale?
După Limba şi literatura română, cele mai multe nemulţumiri, cele mai mari temeri s-au acumulat în jurul disciplinei Istorie, care a adunat şi numărul cel mai mare de scenarii sumbre cu privire la identitatea naţională, societatea de mâine şi viitorul României într-o lume globalizată. Istoria a pierdut ore, manualul de istorie a pierdut, în decursul timpului, din grosime, iar actuala programă nu o  ajută cu nimic. Profesorii spun că programa este superficială şi urmăreşte construirea unui profil al omului fără rădăcini şi fără conştiinţă de neam şi ţară (conform noii programe şcolare, aflate în aria curriculară Om şi societate, Istoria trebuie să îşi asume formarea unor mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naţionalism  şi xenofobie şi să stimuleze asumarea multiculturalităţii).
Problema raportului calitate-cantitate
Există, desigur, şi alte temeri, nemulţumiri legate de această reformă curriculară. Au apărut discipline noi, s-au repoziţionat unele vechi la nivelul ariilor curriculare şi mulţi se întreabă dacă toate disciplinele din noul curriculum vor fi acoperite cu necesarul de profesori. Ministrul Educaţiei a promis însă că până la începutul noului an şcolar se vor găsi soluţii pentru acoperirea cu personal didactic a tuturor disciplinelor din curriculum. O exprimare care conţine în sine un grad de incertitudine destul de ridicat şi care ne trimite cu gândul la criza manualelor şi la acel an în care bobocii de clasa I au păşit în prima zi de şcoală din viaţa lor fără abecedare pe bănci.
Noile programe şcolare vor intra în vigoare la începutul anului şcolar 2017-2018 şi vor aduce o nouă filosofie de predare, de raportare la disciplinele/materiile tradiţionale, de învăţare. Cu alte cuvinte, noul curriculum vine cu o nouă paradigmă educaţională, care trebuie să ne aducă mai aproape de valorile lumii globalizate în care trăim. Rămâne totuşi problema raportului dintre cantitate şi calitate pe care îl propune această „revoluţie“ curriculară, ştiut fiind că tendinţa educaţională a ultimilor ani este de adaptare la noile realităţi, într-o lume digitalizată şi globalizată, în care competenţele sunt mult mai importante decât un bagaj solid de cunoştinţe. În lumina noului curriculum, vorbele din bătrâni de genul „Tobă de carte“ sau „Ăsta n-a tocit băncile şcolii degeaba“ ar putea deveni istorie. Rămâne de văzut ce se va întâmpla şi cum va arăta prima generaţie de absolvenţi de învăţământ preuniversitar şi chiar superior.
 Marcela GHEORGHIU