Revista școlară – proiect educațional complex

Proiectele educative reprezintă o componentă esențială a procesului de învățare, oferind elevilor oportunitatea de a-și forma noi competențe (dar și de a-și dezvolta competențele dobândite) într-un cadru adesea nonformal. În acest context, revista școlară se distinge ca un proiect educațional complex, integrând activități multidisciplinare și contribuind la formarea unor competențe variate pentru dezvoltarea lor personală și profesională.

În perioada liceului (dar nu numai), aceste proiecte sunt inițiative structurate, care implică elevii în activități ce depășesc cadrul strict al curriculei școlare. Ele promovează învățarea prin experiență, prin colaborare și prin implicare activă, încurajând copiii să aplice cunoștințele teoretice în contexte practice. Astfel, devin un context favorabil dezvoltării competențelor transversale, precum: gândirea critică, creativitatea, abilitățile de comunicare și de lucru în echipă. Mai mult, implicarea lor în crearea, tipărirea/publicarea online și în promovarea unei reviste le permite să își dezvolte abilități variate. Am în vedere, în primul rând, competențe de exprimare în scris, deoarece elevii învață să redacteze articole, recenzii, interviuri și alte tipuri de texte, un proces ce presupune perseverență. Este vorba, apoi, despre abilități de cercetare, întrucât realizarea unor articole necesită documentare riguroasă, ceea ce îi deprinde cu colectarea, analizarea și interpretarea informațiilor din diverse surse. În consecință, dezvoltarea gândirii critice ține de firescul activităților desfășurate permanent, prin aceea că elevii trebuie să evalueze și să verifice acuratețea informațiilor, să formuleze argumente solide și să ofere perspective echilibrate asupra subiectelor abordate.

De o importanță deosebită sunt competențele tehnice pe care și le formează tinerii ce se implică în activitatea de tehnoredactare (e nevoie de învățarea și de exersarea unor programe de editare și design grafic, destul de solicitante din punctul de vedere al resursei timp), de realizare a mentenanței unui site, de gestionare a comunicării cu publicul țintă. Aș adăuga celor menționate atât abilitățile de management și de organizare, cât și pe cele de leadership, ce presupun planificarea, coordonarea echipei redacționale, stabilirea termenelor limită și gestionarea resurselor. În absența acestora, munca celorlalte microechipe nu se va putea coagula spre produsul final, iar eventualele disensiuni ce apar, câteodată, amenință întregul proiect.

Prin urmare, implicarea în proiectul unei reviste școlare aduce beneficii semnificative pentru toți actorii implicați. Așa cum rezultă din cele menționate până acum, elevilor le este oferită ocazia de a-și dezvolta competențe variate într-un mod practic și atractiv, sporindu-le încrederea în sine, stimulându-le creativitatea. Și, important: le oferă un cadru favorabil exprimării opiniilor și evidențierii pasiunilor. De asemenea, experiența acumulată constituie un atu important în viitoarele lor cariere.

Și pentru profesori, implicarea în realizarea unei reviste prezintă avantaje multiple. Bunăoară, au ocazia de a interacționa cu elevii într-un cadru diferit de cel al orelor de curs, permițându-le să identifice și să valorifice talentele și interesele copiilor, contribuind, astfel, la dezvoltarea lor. De asemenea, colaborarea într-un astfel de proiect consolidează relația profesor-elev și creează un mediu educativ mai deschis.

Nu în ultimul rând, revista școlară poate servi drept punte de legătură între școală și comunitatea locală. Prin articole și reportaje care abordează subiecte de interes local, revista promovează implicarea civică, stimulând dialogul între elevi, profesori și membri ai comunității. De asemenea, contribuie la promovarea imaginii școlii și la consolidarea sentimentului de apartenență la organizație.

În comparație cu alte activități extra-școlare, revista școlară se distinge prin complexitatea și varietatea competențelor pe care le dezvoltă. Spre deosebire de cluburile sportive sau de activitățile artistice, care se concentrează pe abilități specifice, revista școlară integrează competențe din multiple domenii (lingvistic, tehnic, managerial). Totuși, pot exista interferențe pozitive cu alte activități extrașcolare. De exemplu, un elev care face parte din echipa de teatru a școlii poate contribui cu articole despre evenimentele teatrale, iar un pasionat de fotografie poate furniza imagini pentru ilustrarea articolelor.

În concluzie, revista școlară reprezintă un proiect educațional complex și valoros, care contribuie la dezvoltarea unei game largi de competențe în rândul elevilor. Prin implicarea activă în acest proiect, elevii își pot dezvolta abilitățile de scriere, de cercetare, de gândire critică, competențe tehnice și de management, toate acestea într-o atmosferă prietenoasă și stimulativă. Beneficiile sunt resimțite nu doar de elevi, ci și de profesorii coordonatori și de comunitatea locală, consolidând, astfel, legăturile dintre școală și societate și promovând un mediu educațional antrenant.

Revista Vlăstarul – 100 de ani de la înființare

Succesul unui astfel de proiect, realizat cu seriozitate și cu implicare necondiționată, este demonstrat de o revistă care a împlinit anul trecut 100 de ani. Povestea Vlăstarului a început magic, în ziua de Crăciun a anului 1923 (după un deceniu de la înființarea școlii). Revista era tipărită la Institutul de Arte Grafice „Lucia“, situat în Calea Plevnei Nr. 158 (unde se află astăzi sediul unei firme a cărei activitate vizează alt domeniu). La acea vreme, un grup de cinci elevi, coordonați de profesorul Vasile V. Haneș (doctor în Litere, dar și absolvent al Facultății de Drept și Economie politică), lansa primul număr, care însuma 16 pagini. Materialele publicate de acei elevi (Nelu Ciorănescu și Emil Ștefănescu – clasa a VIII-a, M.I. Chivulescu – clasa a VI-a, Vasile I. Velciu și F. Stamate – în cazul că–rora nu existau informații privind clasa) au fost organizate în trei secțiuni, astfel: secțiunea „lucrărilor de literatură“, secțiunea „științifică“ („Orice elev al liceului, indiferent de clasa în care este, poate să trimeată probleme […], cu condiția să fie originale“) și secțiunea „jocuri și informații“ (erau acordate premii „în cărți de literatură și știință“ pentru elevii care identificau soluțiile). În plus, se distingea și o „pagină umoristică“ (după cum aflăm din cuprins). Scopul ei fundamental: „Prin publicarea acestei reviste, urmărim încurajarea muncii elevilor și țintim a desvolta dispozițiunile naturale ale multora dintre ei“, formulat de profesorul Haneș, a rămas același peste ani, consolidând legătura dintre generațiile de spiriști.

Pe măsură ce Vlăstarul „creștea“, colectivul redacțional s-a extins, iar secțiunile s-au diversificat, reflectând atât preocupările și pasiunile elevilor (în domenii precum matematică, fizică, literatură, istorie, arte plastice, muzică), cât și varietatea activităților extrașcolare care se desfășurau în liceu (cluburi de lectură, dezbateri – „disertațiuni“, teatru, șah, cor, orchestră, festivaluri, „șezători“, „biblioteca clasei“, pregătiri pentru olimpiadele școlare, în colaborare cu unele facultăți, activități sportive – baschet, atletism, gimnastică, oină –, excursii în țară și în străinătate, voluntariat și implicare civică). Constante, de-a lungul timpului, au fost articolele dedicate lui Spiru Haret, demonstrând respectul și admirația spiriștilor pentru opera „părintelui școalei“, un interes deosebit fiind acordat reformelor legislative din învățământ.

Numele lui Mircea Eliade apare în al doilea număr (ianuarie 1924), autorul semnând două articole științifice (Câte plante cunoaștem? și Centenarul lui Fabre) și o anecdotă (Versurile lui Ludovic al XIV-lea). În următoarele numere, apar: Critica contimporană (Nr. 4, Anul I, aprilie 1924), Cronica culturală (Nr. 1, Anul II, decembrie 1924), Epictet și Marc Aureliu (Nr. 2, Anul II, ianuarie 1925), Iorga (Nr. 3, Anul II, februarie 1925), Alchimia (Nr. 6-7, Anul II, aprilie 1925), Știință și ocultism (Nr. 8-9-10, Anul II, mai 1925), Scrisoare din tabără – fragment (Nr. 4-5, Anul III, decembrie 1925).

Interesant este faptul că în paginile Vlăstarului publicau și elevi din alte licee (un îndemn venit tot din partea profesorului Haneș). De pildă, în Nr. 2, Anul II (ianuarie 1925), apar probleme de șah propuse de elevi de la Liceul Matei Basarab și de la Școala Evanghelică. Acest număr marchează debutul lui Haig Acterian (cu scrierea Amintiri despre Nicolae Moisescu), iar în primăvara aceluiași an (Nr. 4-5, Anul II, martie 1925), debutează încă doi tineri: Valeriu Papahagi, cu materiale consistente vizând istoria (articolul Aromânii în Evul Mediu) și Alexandru I. Ciorănescu, autor al articolului Michel-Angelo.

Prin urmare, trăsăturile care defineau generația Vlăstarului interbelic ar putea fi erudiția, originalitatea, creativitatea, sensibilitatea artistică, orientarea spre cultura europeană, patriotismul. Aces-tora li se adaugă, așa cum vom observa începând cu Nr. 6-7/aprilie 1925, „spiritul critic“ și polemic. Este momentul în care articolul lui S. Israilovici, Ocultism și știință, ironic la adresa opiniilor pe care Mircea Eliade le formulase în cadrul unei conferințe, generează o amplă dispută între cei doi în paginile revistei. În ciuda nuanțelor ironice, incisive pe alocuri, respectul lui S. Israilovici pentru Eliade este de netăgăduit, reflectat în minuțiozitatea și în rigurozitatea argumentării. Poate vă veți întreba: care a fost motivul? O diferență de viziune cu privire la ocultismul antic, pe care Israilovici îl considera greu verosimil, spre deosebire de adevărul științific, care era, în viziunea sa, incontestabil. Iată un fragment: „Îmi va obiecta colegul Eliade că e o deosebire între aceste fleacuri și gândurile care cuprind universul și caută să-i pătrundă secretele. Dar, pe lângă că Pytagora a emis unele teorii cosmogonice care se apropie mai mult de teoriile lui Copernic decât de ale lui Thales și Anaxagora, se poate concepe faptul că, pentru lucruri de mică importanță, să păstrezi bunul simț, iar, în ce privește problemele importante din metafizică, să-l pierzi? Colegul Eliade poate să-mi dovedească că Immanuel Kant sau oricare alt filosof care s-a ridicat cu spiritul până la cele mai înalte culmi, a fost lipsit de bunul simț și nu concepea absurdul?“.

Răspunsul lui Eliade nu întârzie să apară. În numărul următor (mai 1925), publică articolul Știință și ocultism, însumând 10 pagini, în care ironia sa capătă accente satirice, chiar sarcastice. Îl acuză pe Israilovici de „ignoranță“ și de „rea voință“ în folosirea dovezilor, motiv pentru care nu ar merita un răspuns mai lung de „o jumătate de pagină“, dar înțelege că trebuie să explice mai pe larg fenomenele psihice și metapsihice, astfel încât cititorii neinițiați să înțeleagă miezul problemei. În continuare, Mircea Eliade realizează o demonstrație de forță a erudiției sale, dar și a spiritului polemic, demontând afirmațiile colegului său, pe care-l consideră vinovat de „încăpățânare și teamă de cercetare“. Astfel de situații se mai găsesc în seria numerelor apărute în perioada interbelică, fiind o bucurie să constatăm, acum, nivelul erudit al polemicilor dintre tinerii de atunci. Dacă este cineva interesat/ă, o parte dintre numerele apărute în acea vreme sunt publicate pe site-ul revistei, vlastarul.com, și pot fi accesate în format PDF (firește, ele pot fi citite, în format fizic, fie la Biblioteca Centrală Universitară din București, fie la Biblioteca Academiei Române).

De asemenea, în paginile revistei Vlăstarul au debutat și: Alexandru Elian (Nr. 8-9-10, Anul II, mai 1925), cu articolul O nouă concepție artistică, în care își exprimă dezacordul privind arta promovată de unele mișcări de avangardă: constructivismul și dadaismul; Grigore Moisil, Probleme propuse (în Nr. 4-5, Anul III, decembrie 1925), Constantin Noica, Alexandru M. Paleologu, Pictura franceză modernă (Anul XII, Nr. 2-3, 1935), Dinu Pillat, Însemnări de vânătoare (Anul XIV, Nr. 1-2, 1937), Nicolae Steinhardt și mulți alții.

Activitatea echipei Vlăstarul a avut ecou în presa vremii, astfel încât, în decembrie 1925, ziarul Cultura poporului (Cluj) dedică spațiu unui material laudativ la adresa lor. Acest succes s-a datorat și colaborării extraordinare dintre elevi, profesori și directori, care trudeau cu forțe egale ca, de la un număr la altul, Vlăstarul să se dezvolte. De admirat este modul în care identificau resursele financiare pentru tipărire: pe lângă sprijinul asociației părinților de la acea vreme, o modalitate suplimentară de a atrage fonduri era parteneriatul cu entități economice. De pildă, se observă secțiunea publicitară de la finalul unui număr, în care sunt promovate articole sportive produse de societatea „Vivi“ (Nr. 6, Anul 6, 1930).

Legătura dintre spiriștii de la Vlăstarul nu avea să se destrame, astfel că nu este de mirare afirmația unui redactor, Virgil Hârdău, despre un înaintaș: „Mircea Eliade, ridicat din mijlocul nostru, din rândul elevilor liceului nostru, s-a înscris definitiv în rândul scriitorilor“ (Nr. 6, 1930).

Seria numerelor apărute în perioada interbelică se încheie în anul 1943. Urmează vremuri tulburi, în care Vlăstarul a stat în umbră, tăcut. Destinul său era legat de cel al școlii care, la rândul ei, a trecut prin momente dificile. Reușește, datorită inițiativei doamnei director Aurelia Teodorescu, să se mai dezmorțească la finalul anilor ’60, însă timid, fără vlaga de odinioară. Ideologia comunistă a pătruns și aici.

O altă perioadă de înflorire o va cunoaște sub directoratul domnului Adrian Pascu, urmată de cea actuală (1911-2024). Ceea ce determină ca vârsta de aur, în evoluția sa, să fie asociată perioadei interbelice, o constituie două trăsături care, astăzi, se regăsesc timid: erudiția și spiritul critic. Speranța nu este, însă, pierdută, mai ales după ce parcurgem articolele de istorie sau de folcloristică, de exemplu. În paginile Vlăstarului actual, o pondere însemnată o au paginile dedicate creațiilor literare ale liceenilor și inițiativelor acestora în do-meniul extrașcolar (desfășurarea unor activități de voluntariat, a unor proiecte), dar și cele care evidențiază deschiderea spre valorile europene, prin implicarea în proiecte Erasmus. Nu trebuie ignorat nici aspectul grafic deosebit, rezultat al muncii în echipă a mai multor generații de spiriști. De asemenea, în urmă cu doi ani, elevii au lansat, sub egida Vlăstarul, proiectul de producții podcast Vlăstarul’s Voice, ce pot fi vizionate accesând canalul de Youtube: vlastarul.

Vlăstarul a fost și rămâne dovada atmosferei din școală, (de) la un moment dat. Drumul său înaintează împletit de cel al Colegiului Național Spiru Haret, traiectoria fiindu-i trasată de profesorul Haneș: „Cred că cheia izbândei revistei noastre a stat în aplicarea unui principiu: respectarea personalității elevului“ (V.V. Haneș, în Vlăstarul, art. 15 ani…, nr. 7-8, aprilie-mai 1939).

Mulțumesc tuturor elevilor care au înțeles semnificația Vlăstarului, dăruirea, seriozitatea și perseverența lor fiind ingredientele unei creșteri frumoase și trainice. Nu în ultimul rând, felicit toate colectivele redacționale din țară, care au înțeles complexitatea extraordinară a proiectului educativ numit „revistă școlară“. Mult succes!

Articol publicat în nr. 55-56-57 al revistei Tribuna Învățământului

Prof. Corina Buzoianu – Colegiul Național Spiru Haret, București