O posibilă definiţie a brandului este: „Modul în care este văzut un produs, un serviciu, o idee, un stat, o persoană sau o companie în ochii celor cu care interacţionează, cărora se adresează“. Din această perspectivă, Şcoala gălăţeană este un brand jurnalistic.
De ce este revista Şcoala gălăţeană un brand jurnalistic, şi nu numai? Pentru că s-a născut din efort şi din inspiraţie, din necesitatea folositoare întregului corp didactic gălăţean, pentru că  apare cu neîntrerupere de aproape 30 de ani, pentru că a ajuns la numărul 250 şi este cea mai longevivă publicaţie de profil din ţară, pentru că şi-a dovedit capacitatea de a reflecta problemele învăţământului gălăţean, pentru că oferă cadrelor didactice posibi­litatea de a împărtăşi experienţe didactice deosebite, pentru că revista face parte din viaţa fiecărui cadru didactic, pentru că este o revistă a bunului-simţ, o oglindă fidelă a spaţiului didactic gălăţean, pentru că este o publicaţie emblematică pentru întregul învăţământ gălăţean, este o tribună de promovare a acestuia, pentru că are o personalitate distinctă în formă şi conţinut, pentru că pe mulţi i-a făcut jurnalişti, scriitori, reporteri.
Şcoala gălăţeană are o tematică diversificată, cuprinzătoare, abordează probleme generale şi specifice ale  învăţământului şi culturii, face cunoscute experienţe deosebite, popularizează bune practici didactice şi oameni ai catedrei, formulează sugestii şi opinii etc. Au devenit tradiţionale rubrici precum „Educaţia la timpul prezent“, „Invitatul ediţiei“, „Din Cetatea Cărţii“, „Limba noastră“, „Cărţile colegilor nostri“, „Biblioteca şcolară“, „Pagini de istorie“, „Personalităţi româneşti/Personalităţi gălăţene“, „Scriitori gălăţeni“, „Din istoria învăţământului gălăţean“, „Management şcolar“, „Agenda sindicală“, „Proiecte europene“, „Plastică“, „In memoriam“, „Restituiri“ etc.
Paginile revistei au fost deschise întotdeauna colaboratorilor statornici sau ocazionali, în mod deosebit cadre didactice, educatoare, învăţători, profesori, inspectori şcolari, metodişti, directori şi directori adjuncţi de şcoli, bibliotecari şcolari, diriginţi, psihologi şcolari, dar şi scriitori, artişti, muzeografi, oameni de cultură, parteneri educaţionali etc.
Şi-au pus semnătura pe materiale publicate în revista „Şcoala gălăţeană“ sute de cadre didactice nu doar din municipiile Galaţi şi Tecuci, din oraşele Târgu Bujor şi Bereşti, ci şi din majoritatea şcolilor din satele şi comunele judeţului nostru: Barcea, Bălăbăneşti, Buciumeni, Corod, Cudalbi, Drăguşeni, Folteşti, Ghidigeni, Griviţa, Gohor, Independenţa, Iveşti, Lieşti, Malu-Alb, Matca, Negrileşti, Nicoreşti, Oancea, Pechea, Piscu, Rediu, Slobozia-Conachi, Smârdan, Tălpigi, Tudor Vladimirescu, Ţepu, Tuluceşti,  Umbrăreşti, Vânători, Vârlezi etc. În revista noastră au mai semnat cadre didactice şi oameni de cultură din Bucureşti, Baia Mare, Bocşa, Brăila, Focşani, Huşi, Iaşi, Piatra Neamţ, Tg. Mureş, Suceava, Timişoara, Vaslui, Cahul, Cernăuţi, Chişinău, Sofia, Şoldăneşti etc.
Salutul de încredere adresat revistei Şcoala gălăţeană încă de la primele ei numere s-a confirmat în timp. „Salutăm apariţia unei noi publicaţii, de data aceasta de opinie pedagogică, intitulată – cum altfel? – Şcoala gălăţeană –, o publicaţie care se remarcă prin ţinută, atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al formei elevate de redactare“ („Viaţa liberă“, 18 mai 1990); „Şcoala gălăţeană se prezintă, încă de la primele ei numere, ca o revistă de opinie pedagogică, cu o problematică complexă… revista armonizează în structura sa editoriale, dezbateri, interviuri, ştiri, consultaţii etc. Şcoala gălăţeană se prezintă ca o publicaţie de real interes şi largă audienţă în rândul cititorilor săi, elevi şi cadre didactice.“ (Revista de pedagogie, nr. 9/septembrie 1990).
Astăzi, la numărul 250, urăm Şcolii gălăţene La mulţi ani! Vivat, Crescat, Floreat!
Gh. NAZARE