La un deceniu de la terminarea liceului, doar 12B MI dintr-o promoţie cu multe clase a reuşit să se adune, la iniţiativa Denisei Răducă şi a lui Andrei Lunganu. 20 de ex-„anastasişti” au răspuns prezent la strigarea catalogului de către doamna dirigintă Ali-Izi Bucur într-o recentă sâmbătă estivală.
 Cu toţii intelectualizaţi, absolvenţi de ASE, Politehnică, Poliţie, Drept, Jurnalism ori Limbi străine, Administrarea Afacerilor, SNSPA, Limbi Moderne Aplicate (LMA), unii chiar cu două diplome (Denisa Răducă, Adrian Panaitescu), alţii cu masterate şi facultăţi în afară (Otilia Cârciumaru, în Spania şi Anglia), tinerii din faţa noastră, oameni cu responsabilităţi la firme şi societăţi însemnate, câteva internaţionale, şi-au conservat jovialitatea, ingenuitatea, prospeţimea şi luminozitatea chipului, încât nici nu ai bănui că se apropie de 30 de ani…
Trei dintre aceştia şi-au întemeiat familii (Gabriela Falcă, Laura Sandu, Vladimir Popescu), iar Irena Bursumac va celebra evenimentul în curând.
Partea I derulată la şcoala centenară de pe Bd. Republicii, 9-11, a cuprins intervenţii măgulitoare, glumeţe („zgubilitice”) şi rezumarea biografiilor spirituale ale fotogenicilor subiecţi din sală, cu aere de copii, totuşi afişând eleganţă vestimentară… Cum era firesc, accentul s-a pus pe insolit, particular, anecdotic şi delicateţe…
Body (Gogoi) şi Denis (Spinovski) au şampanizat atmosfera.  „Aţi rămas tot tineri şi frumoşi”, a constatat doamna dirigintă Ali Bucur, care nu a mai eludat capitolul Absenţe. După recomandarea întemeierii unui cămin, a urmat îndemnul „Să rămâneţi prieteni şi să vă ajutaţi!”.
Pentru directorul Şerban Răceanu, „Voi sunteţi clasa mea de suflet”. După un citat amuzant din Mark Twain – iată un şef de formaţie realistă cu lecturi solide! –, Domnia Sa a relatat cu har narativ un moment special: domnul Bogdan Gogoi, staţionar în banca a doua, îşi afla inspiraţia la teză doar dacă se instala în ultima. (!)
„V-am descoperit cu alt look” – a opinat prof. dr. Paul Enache, care a remarcat o atitudine superioară faţă de carte a acelei generaţii. Câteodată, la vreun extemporal, se mai întâmpla ceva distractiv: după „sacoşa cu telefoane”, tot se mai găsea vreun client cu blugi/salopetă largă care camufla încă un „biet”  celular, învechit, desigur.
Profesorul de limba română, Ilie Bitoleanu, s-a confesat: „M-am simţit împlinit ca profesor la clasa 12B MI, prin randamentul dat la bacalaureat, olimpiade (Ana-Maria Stăvaru, o zecistă, a participat la etapa naţională) şi admiterea la facultate” (peste şase-şapte „realişti” au îmbrăţişat facultăţi umaniste). Sentimentalul dascăl („Pentru mine, figuraţi în top 3 la nivel liceal în peste cele trei decenii de activitate!”) a încheiat în mod optimist: „O clasă isteaţă, educată, neconflictuală, cu o ţintă fixă – realizarea profesională!”.
Are dreptate prof. Cătălina Ştefan când apreciază: „Aţi crescut frumos!” şi evidenţiază că „Am avut multe ore plăcute la voi”. Ca un clişeu, este relevat rolul pitorescului Body, veşnicul nemulţumit de notele acordate („zâmbăreţe” – n.n. ).
Pentru doamna Mateescu, superlativele la adresa acestor tineri şcoliţi cu adevărat au deplină acoperire: „Sunteţi minunaţi!”. Cu nostalgie, dânsa aduce în prim-plan două întâmplări cu Gogoi şi Popescu Vladimir. Domnul Burcea încearcă semiotica sofisticată a paradoxului: „V-aţi maturizat, dar nu v-aţi schimbat!”. Finalul discursului rămâne tot pedagogic: „Să vă realizaţi cum trebuie!”. Ultimul sosit, prof. Sanda Dumitru, orator experimentat, cataloghează revederea drept „o întâlnire de suflet” şi  destinde climatul cu alte afective consideraţii.
Logos-ul discipolilor rămâne unul memorabil, cu elemente picante, subliniind importanţa vocaţiei, a jobului bine plătit, neostoita perfecţionare şi grija concretizării prin mariaj a unor prietenii cimentate, certificate. Economista Alina Bâlă are o casă în Craiova, e mulţumită profesional, duce o viaţă liniştită, la fel ca şi Silvia Bolboaşă, care a lucrat iniţial într-un spital unde „era puşcărie”. Ulterior, s-au ivit şi bucuriile post-universitare. Junele Burcea şi-a amintit de nota maximă de la fizică, fapt ce trebuia imortalizat într-o ramă.
Irena Bursumac (a doua zecistă a clasei), politehnistă, lucrează în domeniul farmaceutic şi îşi va finaliza luna viitoare relaţia din liceu cu Traian. Domnişoară europenizată, cu facultate şi masterat în străinătate, Oty (Cârciumaru) îşi aşteaptă un pretendent de calitate, după atâtea satisfacţii intelectuale.
Discret ca şi în trecut: Alexandru Dumitru, în timp ce Gabriela  Falcă, explozivă, căci a adus-o pe lume pe Bianca, semnalează fericirea cuplului marital, luminat graţie apariţiei unui copil. Doctorandul Graţian Fierăscu (absolvent de Energetică) funcţionează la o firmă elveţiană, iar vecina de catalog Elena Georgescu – o nouă absolventă de ASE –  a făcut un pas înainte logodindu-se. Dezinvoltul avocat Bogdan Gogoi punctează la impresia artistică prin fel de fel de pozne şi istorisiri, ingenios ticluite, la frontiera veridicului cu verosimilul şi ficţionalul.
Geanina Ionescu – persoană nouă, greu de recunoscut, foarte charismatică – a încercat multe meserii şi s-a oprit la o firmă de importat cereale. Andrei Lunganu, forjat la două facultăţi, a revenit la matcă şi lucrează la sediul de calculatoare al tatălui său, nu ca subaltern, ci ca egal. Poliţistul Adrian Panaitescu  şi-a adăugat în CV şi Dreptul, gest caracteristic mai multor colegi, care au parcurs două instituţii universitare. Nici energeticianul Bogdan Popescu  nu o duce rău. Un alt Popescu, informaticianul Vladimir, activează la o internaţională şi se simte excelent alături de Laura Sandu, fosta colegă de bancă, „dreptistă”, angajată la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Jurnalista Luiza  Răceanu a bifat un master la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti şi îşi încearcă norocul în afară. Denisa Răducă, tipă dublu licenţiată, şi-a fructificat un vis din liceu devenind director la Oriflame  pentru judeţul Giurgiu. Pe cât de plăcută şi exuberantă, pe tot atât de modestă a rămas Denisa noastră: „N-am casă şi n-am gând de măritiş acum!”. Simpaticul Denis (Spinovski, moldovean din Soroca) a lăsat ASE-ul pentru Informatică, a călătorit mult şi lucrează în domeniu. Are lângă el două făpturi dragi, de neînlocuit: un câine şi o pisică. Bogdan Stoica a cochetat cu Arhitectura, dar s-a ales cu altceva. După un masterat în Anglia, şi-a găsit liniştea la o agenţie imobiliară. Cu dificila Facultate de Construcţii la bază, Eugen Ştefan oferă lecţii, sfaturi ca şi consultant cu expertiză. Andreea Tudor, deşi avea talent plastic şi o sensibilitate de artistă, a preferat ASE-ul. La fel de copilăroasă, silenţioasă, distinsă. După Administrarea afacerilor în engleză, ea a schimbat câteva locuri de muncă. Dintr-o altă perspectivă, precum Silvia Bolboaşă, ea nu se grăbeşte cu măritişul şi se mândreşte cu nepoţii ei.
Momentul al doilea: şedinţele foto şi momentul ultim: popasul la restaurantul Mon Jardin pentru a da o anume aromă acestui eveniment jubiliar.
Iulian BITOLEANU