Interviu cu prof. Kiss Imre, inspectorul școlar general al ISJ Covasna

Noua reformă a educației, inițiată de Ecaterina Andronescu, a generat o mare de reacții și pro, dar mai ales contra. Domnule inspector general, sunteți de acord cu cele patru tipuri de bacalaureat pe care vrea să le introducă ministrul?

Dacă avem în vedere crearea șanselor pentru promovarea examenului de bacalaureat tuturor absolvenților, în funcție de filiera, profilul și specializarea din liceu, atunci, da, această inițiativă este foarte bună. Și în alte țări există mai multe tipuri de bacalaureat. Acolo însă sistemul este gândit astfel încât elevul știe cu mai mulți ani înainte ce are de făcut în continuare, poate opta în cunoștință de cauză.

La noi, schimbările legislative frecvente afectează foarte serios acest aspect al opțiunii clare în ceea ce privește viitorul. Cred însă că nu creșterea ratei de promovare la examenul de bacalaureat ar trebui să fie privită ca prioritate națională, ci asigurarea unui bagaj de cunoștințe și competențe fiecărui elev care să îi asigure un parcurs individual adecvat și integrarea corespunzătoare în viața activă. Elevul ar trebui să decidă ce domeniu este cel mai potrivit pentru el și să aibă posibilitatea de a participa la o selecție calitativă pentru continuarea studiilor, pe baza unei opțiuni personale. Bacalaureatul poate rămâne ca un examen final și chiar trebuie și să rămână, dar tipul de bacalaureat nu poate fi un impediment în calea dezvoltării unei cariere în viața unui tânăr indiferent la ce profil își finalizează studiile liceale. Consider că oricare absolvent trebuie să aibă șansa de a participa la orice selecție organizată de universități, să își continue studiile și să se specializeze în domeniul cel mai potrivit pentru el. În acest sens, cred că ar fi necesară o regândire a sistemului universitar, în sensul în care admiterea studenților să nu se rezume la depunerea unor dosare, ci să existe o formă de admitere care să măsoare existența unor competențe minimale pentru profesionalizarea într-un domeniu sau altul. Nu putem să închidem pe nimeni într-o cutie în care să rămână pentru tot restul vieții.

Trebuie gândit acest proces al tranziției de la școală la viața activă sau spre universități într-o formă flexibilă. Absolvenții învățământului liceal tehnologic ar trebui să aibă posibilitatea alegerii tipului de bacalaureat și posibilitatea de a opta pentru integrarea pe piața muncii sau continuarea studiilor.

Introducerea grilei la simulări a nemulțumit o foarte mare parte din elevi. Opinia dvs. care este? E bună această inițiativă?

Da, este adevărat, mulți au comentat și și-au expus părerea în legătură cu această inițiativă. Acești itemi obiectivi au fost introduși într-o proporție de 30% cu scopul de a se realiza evaluarea astfel încât să nu fie posibilă alocarea unui punctaj diferit de evaluatori distincți. Dacă ne gândim bine, între răspunsurile posibile este indicat și răspunsul corect. Practic, un elev poate verifica dacă a răspuns corect sau nu, chiar în timpul examenului. Am crede că testele-grilă la examene înseamnă creșterea artificială a notei de promovare. Dar există și cealaltă latură a grilei și aici mă refer la cea negativă. În cazul unui exercițiu de matematică, sunt situații în care nu reușești să obții rezultatul corect, pentru că pe parcurs sau la sfârșit faci o greșeală de calcul și niciuna dintre soluții nu se mai potrivește, deși raționamentul matematic este corect. Se acordă însă, în această situație, la itemul respectiv, 0 puncte. Nu există posibilitatea acordării unui punctaj parțial, pentru că raționamentul matematic este corect. Aici, probabil, ar trebui avute în vedere modele din alte țări, unde există mai multă flexibilitate în evaluare. Nu trebuie să pierdem din vedere nici rolul motivațional al evaluării și nici obiectivitatea acesteia.

În opinia dumneavoastră, „România digitalizată“ – table inteligente în toate clasele și tablete pentru toți elevii din țară – este un proiect viabil al ministerului? De pildă, cât de digitalizat este în momentul de față învățământul din județul Covasna?

Digitalizarea educației în România este și va fi un proces de lungă durată. Chiar dacă se reușește dotarea școlilor într-un timp scurt cu echipamente educaționale digitale, a spune că educația noastră este digitalizată ar fi cam exagerat. Este nevoie să se acționeze în vederea promovării infrastructurii educaționale, a inovării infrastructurii educaționale, a inovării în sălile de clasă, în sensul aplicării în procesul de predare-învățare-evaluare, de cadrele didactice, a unor tehnici de lucru care să presupună utilizarea  platformelor digitale. Sunt necesare resurse educaționale deschise și de învățare și evaluare bazate pe această tehnologie.

Posibilitatea de a alege între manuale și platforme digitale, evident, duce la asigurarea accesului la resursele digitale și, implicit, la îmbunătățirea abilităților digitale ale tuturor elevilor. Trebuie create noi metode de învățare flexibile în locul celor rigide existente. Mai mult, e nevoie și de o pregătire adecvată a dascălilor pentru a utiliza toate aceste mijloace noi de predare și învățare, și am convingerea că aceasta este una dintre cele mai dificile și importante provocări cu care se confruntă sistemul nostru de învățământ la ora actuală.

Județul Covasna nu este complet „digitalizat“. Toate școlile au cel puțin o tablă inteligentă, unele mai multe, sunt dotate și cu echipamente digitale, acestea sunt utilizate în funcție de pregătirea cadrelor didactice care în cele mai multe cazuri se străduiesc să-și facă orele cât mai atractiv. Dar, față de cele văzute de mine la cea mai mare expoziție mondială de tehnologie digitală educațională la Londra, la BRITISH EDUCATIONAL TRAINING TACHNOLOGY EXHIBITION  și utilizarea acestora în sistemul nostru, este o cale lungă, dar nu imposibil de urmat.

15 ani de învățământ obligatoriu și restructurarea ciclurilor de învățământ, practic, renunțarea la modelul Spiru Haret. Cum comentați această intenție ministerială?

Nu aș spune că este neapărat o renunțare la modelul Spiru Haret. Reforma lui Spiru Haret a fost una complexă și există în ea aspecte valabile încă. Restructurarea ciclurilor de învățământ ar putea duce la o mai bună funcționare a sistemului, dar cu câteva condiții: o regândire a programelor școlare, o reașezare a evaluărilor de final de ciclu și, mai ales asigurarea stabilității în sistem. Transformarea învățământului preșcolar într-unul obligatoriu este, cred, o inițiativă bună. Cuprinderea copiilor în sistemul de învățământ de la vârsta de trei ani nu poate decât să aducă beneficii în evoluția școlară ulterioară.

Ministrul educației intenționează să reintroducă uniforma obligatorie. E o inițiativă bună?

Această inițiativă este una care are și părți bune, și părți care trebuie avute în vedere în cazul în care va deveni realitate. Părțile bune sunt cele bine cunoscute și aici aș aminti faptul că o uniformă este un semn al apartenenței la o anumită unitate de învățământ, ceea ce duce într-un fel la întărirea culturii organizaționale a acesteia în sensul creării unor simboluri asociabile cu specificul școlii respective.

Uniforma școlară ajută și la anularea discrepanțelor sociale, în sensul că elevii proveniți din familii mai înstărite și care își permit să investească în haine scumpe nu vor mai ieși în evidență comparativ cu elevii proveniți din familii cu posibilități materiale reduse. Sigur, uniforma înseamnă apartenență la o anumită unitate de învățământ, care poate determina un sentiment de mândrie în rândul elevilor  sau nu. Totuși, această inițiativă este dificil de pus în practică. În primul rând, pentru că implică niște costuri care trebuie suportate de părinți. Pe de altă parte, discuțiile cu privire la modul în care să arate uniforma pot fi nesfârșite, întotdeauna există nemulțumiri. Obligativitatea purtării uniformei este greu de instaurat cumva, pentru că trebuie reglementate sancțiuni pentru cei care nu poartă uniforma. Oricum, este o problemă sensibilă aceasta a uniformei.

Pe vremea mea, exista o uniformă unică și era de la sine înțeles că la școală mergeam îmbrăcați în uniformă. Nu știu dacă ne plăcea, nu interesa pe nimeni acest lucru. Dacă doriți o opinie strict personală, da, eu cred că uniforma școlară este un lucru bun.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU