Cu puțin înainte de trecerea într-un nou an, tentația de a trage concluzii și învățăminte este mare. Cum a traversat școala cel de-al doilea an de pandemie? Cu restricții, cu bâlbâieli, cu gafe, cu stângăcii, cu frustrări și promisiuni neonorate, dar mai ales cu teama că încă un an școlar se va împotmoli în noul val pandemic. Pe terenul accidentat al educației, singura strategie a fost menținerea școlilor deschise cât mai mult timp posibil, în ciuda creșterii alarmante a numărului de îmbolnăviri și cu riscul contaminării unui număr din ce în ce mai mare de elevi și de cadre didactice. În ianuarie 2021, valul trei interzicea școlilor să se redeschidă, după sărbătorile de iarnă. În octombrie 2021, după sezonul estival, valul patru le trimitea pe multe, foarte multe dintre ele, din nou, în online. Pentru un procent important de elevi, în actualul context pandemic, școala a fost „dezastruoasă“, „foarte proastă“, „grea“, „ineficientă“, „oribilă“, „un dezastru“. Este părerea a peste 50% dintre principalii beneficiari ai procesului de învățământ, în vreme ce, dintre profesori, 40% considerau educația așa cum a decurs în prima parte a acestui an școlar ca fiind un compromis. În proporție de 49%, și părinții sesizau, tot în această perioadă, compromisul din educație. Datele reies dintr-un sondaj realizat de Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună, Consiliul Național al Elevilor (CNE) și Federația Națională a Asociațiilor de Părinți (FNAP).

Școala online – un experiment ratat

Rezultatele sondajului relevă un aspect îngrijorător: 51% dintre elevi consideră prima parte a anului școlar 2021-2022 drept haotică din cauza jocului de-a școala cu prezență fizică și școala la distanță. „Ne este greu să învățăm în contextele educa­ționale în care ne aflăm“, inclusiv pentru că „unii dintre profesori nu se implică suficient pentru a îmbunătăți calitatea educației oferite“.

La rândul lor, părinții constată că școala, în lunile de pandemie care se tot adună, tinde să devină într-o mare proporție responsabilitatea elevilor și a părinților și mai puțin a cadrelor didactice: „Din păcate, suplinesc munca învățătoarei, care preferă să nu se complice și predă extrem de puțin, în schimb, dă enorm de multe teme“, se plânge un părinte, respondent în sondajul amintit. „Astfel, sfârșesc prin a-i suplini munca“, spune mama unui școlar. Părinții și elevii îi acuză pe profesori că nu sunt suficient de bine pregătiți pentru predarea online, cu alte cuvinte că, încă, nu stau prea bine la capitolul competențe digitale. Iată ce scrie un alt părinte: „Mă uitam la ce fac fetele noastre online acum. Unii profesori încearcă chestii inovative, dar pentru majoritatea lecțiile se rezumă tot la Copiați din manual sau Rezolvați exercițiul de la pagina 23. Nici vorbă de lecții interactive, cum fac 50% din școlile americane, de exemplu. Nu am văzut manuale digitale. Nu am văzut teme digitale, tot scriem și trimitem poze cu tema“.

Însuși ministrul Educației a recunoscut că școala online este un dezastru! Se adaugă impactul psihologic asupra copiilor al școlii online și al izolării de grup. Același părinte scrie: „Aici fiecare gestionează cum poate situația, că doar nu e treaba școlii, ei trebuie doar să pună note în catalog, nu?“.

Discuția se învârtește în jurul câtorva întrebări pe care același părinte și le pune, vizând autoritatea de stat în domeniul educației: „Ce a făcut pentru a se pregăti? A adaptat programa școlară pentru predarea online? A lucrat la realizarea unor versiuni de manuale digitale? A făcut cursuri de instruire pentru utilizarea laptopurilor și a Google Classroom de către profesorii care nu se descurcă? A echipat corespunzător școlile?“.

„Dacă autoritățile se pregăteau din vară, nu mai exista problema copiilor fără acces la școală online“

Puterea cu care valul patru al pandemiei a lovit țara noastră a pus, din nou, la grea încercare școala. Teama pentru sănătatea copiilor i-a dus pe părinți în pragul disperării. Mulți au solicitat intrarea în online. Cu toate acestea, Ministerul Educației a încercat să țină cât mai mult timp deschise școlile, știind bine că intrarea în online ar fi un dezastru, deoarece știa foarte bine cât de puțin s-a făcut pentru această, de altfel, predictibilă eventualitate.

Până la urmă, copiii au fost obligați să intre într-o vacanță de două săptămâni. Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar, e de părere că autoritățile au reușit să bulverseze întreaga comunitate de părinți, deoarece nu există nicio predictibilitate în acțiu­nile lor: „Nimeni nu mai știe cum se va face școală. Nu există niciun fel de consultare, de dialog. Ministrul Cîmpeanu are acum un soi de conducere dictatorială. Sunt convins că încă din vară a avut informații clasificate care anunțau un val patru năprasnic, dar nu a făcut nimic să se pregătească pentru el, pentru școala în regim online“.

Nici sindicatele din educație nu au fost de acord cu vacanța forțată decisă de ministrul Educației. Simion Hancescu, președintele FSLI, cea mai importantă federație sindicală din educație: „Se făcea ceva școală, așa cum era ea, în regim ­online. S-a spus însă că un milion de copii nu au dispozitive pentru lecții online ori nu au internet. Nu au, dar statul nu a prea făcut nimic în acest sens în vacanța de vară. Cred eu că se puteau face contracte cu marii operatori și pentru dispozitive și pentru semnal de internet și acum nu mai aveam această problemă a copiilor fără acces la școală online“.

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 24 / decembrie 2021