Repere privind motivarea profesorilor pentru participarea la formarea continuă

Caracteristicile societății contemporane, definite prin ritmul rapid al schimbărilor și evolu­țiilor în toate planurile, impun ca, în toate domeniile profesionale, formarea continuă să ocupe un loc extrem de important. Tocmai de aceea, conceptul învățării pe tot parcursul a devenit o sintagmă des uzitată în exprimare, dar și o realitate de necontestat în practica profesională.

Observăm cum excelează domenii profesionale în care se acordă importanță formării continue, în care profesioniștii inserați sunt motivați atât extrinsec, cât și intrinsec să participe la formarea continuă.

Marile companii au sisteme com­plexe și flexibile de promovare a angajaților care se implică în propria dezvoltare profesională, care dovedesc dobândirea de competențe în noi domenii de activitate. Pandemia de Covid-19 a obligat și obligă în continuare mediile profesionale să accelereze ritmul participării la formarea continuă în zona utilizării mijloacelor de comunicare online, precum și al utilizării, la nivel ridicat de performanță, de instrumente specifice.

Sistemul de învățământ nu face și nu trebuie să facă excepție de la aceste schimbări, redefiniri, rafinări din aria formării continue. În acest context se pune problema motivării profesorilor pentru participarea activă la formarea continuă. Care sunt pârghiile ce ar conduce la această motivare? Ele țin, desigur, atât de motivația intrinsecă, cât și de cea extrinsecă.

Ce cred profesorii, ce simt profesorii referitor la participarea lor la formarea continuă în contextul actual? În ce măsură sunt obligați profesorii să participe la formarea continuă prin aplicarea normativelor în vigoare?

Dacă încercăm să identificăm doar câteva repere ce țin de motivația intrinsecă vom constata, de pildă, că schimbările generate de pandemia de Covid-19 au produs în rândul multor categorii profesionale temeri legate de păstrarea pe termen lung a locului de muncă.

Profesorii, ca și alte categorii profesionale, trebuie să se adapteze continuu la schimbările rapide din societatea de azi, în perioada actuală cea mai mare și rapidă schimbare la care au fost supuși ­aceștia fiind generată de pandemia de Covid-19 și trecerea la predarea online.

Astfel, dacă luăm în discuție profesorii, vom constata că predarea online a fost mai la îndemâna unora și mai puțin facilă altora. În general, dificultățile au fost generate de insuficienta dezvoltare a competențelor digitale, dar nu sunt de neglijat problemele generate de lipsa bruscă a socializării, a comunicării directe, față în față, dintre profesor și elevi. Probleme majore au fost generate și de lipsa acelei componente sensibile a co­municării profesor-elev. O altă problemă este generată de rezistența mai mare sau mai mică în acceptarea și interiorizarea schimbărilor generate de trecerea bruscă, masivă de la predarea față în față la predarea online.

Este important de subliniat faptul că, în perioada imediat următoare generării pandemiei de Covid-19, mulți profesori au dorit să participe la formare, au căutat contexte de formare, bazându-se atât pe ofertele formale, cât și pe propriile căutări sau asocieri în mediul online.

De ce au dorit? De ce au fost motivați? Într-o oarecare măsură, din teama de a nu rămâne în urma colegilor și a elevilor, din teama de a nu rămâne în afara comunicării cu interlocutorii lor frecvenți: elevi, colegi, părinți. Dar, cu precădere, în cazul profesorilor, întâlnim de fapt o categorie profesională demnă, ambițioasă, care dorește să facă performanță. Pro­fesorii, în general, doresc să fie buni profesioniști. Și iată relevată una dintre fațetele motivației intrinseci.

Dacă vorbim de motivația extrinsecă, atunci intervin și alte repere de analiză. O pârghie importantă este, de pildă, cea legislativă. Legislația cadru, precum și regulamentele și metodologiile care o secondează, oferă un cadru robust ce asigură în mare măsură motivarea profesorilor pentru participarea la formarea continuă. Mai mult, legea ar putea fi amendată, modificată, completată, astfel încât să fie valorificate la nivel superior instituții și structuri din zona formării continue. De pildă, comisia metodică (eliminată de curând din ROFUIP și inclusă în prezent în Comisia pentru curriculum, dar menționată în continuare în legea cadru) reprezintă o „instituție“ cu tradiție în învățământul românesc. Această comisie consacrată poate fi transformată în cea mai modernă și eficientă variantă de formare continuă, devenind similară exemplelor de bune practici de la nivel european.

Legislația educațională menționează că, în cadrul catedrelor și comisiilor metodice se desfășoară activități metodico-științifice și psihopedagogice la nivelul unității de învățământ.

În învățământul secundar, catedrele/comisiile metodice se constituie pe discipline de studiu, pe grupuri de discipline înrudite sau pe arii curriculare. Catedra/comisia metodică se constituie, în cadrul aceleiași unități de învățământ, din cel puțin patru cadre didactice. Atunci când numărul cadrelor didactice din unitatea de învățământ este mai mic, catedra/comisia metodică se constituie pe grupuri de școli.

În învățământul primar, catedrele/comisiile metodice se constituie pe clase, respectiv ani de studiu, pe grupuri de clase sau pe întregul ciclu de învățământ. O catedră/comisie metodică se consti­tuie, în cadrul aceleiași unități de învățământ, din cel puțin patru cadre didactice. Atunci când numărul cadrelor didactice din unitatea de învățământ este mai mic, catedra/comisia metodică se constituie pe grupuri de școli.

În învățământul preșcolar, catedrele/comisiile metodice se constituie pe grupe de preșcolari sau pe întregul ciclu de învățământ. O catedră/comisie metodică se constituie, în cadrul aceleiași unități de învățământ, din cel puțin patru cadre didactice. În grădinițele din mediul urban cu număr mare de cadre didactice, comisiile metodice se organizează, de preferință, cu educatoarele care funcționează la aceleași grupe de copii. Atunci când numărul cadrelor didactice din unitatea de învățământ este mic, catedra/comisia metodică se constituie pe grupuri de grădinițe.

Activitățile metodico-științifice desfășurate în cadrul catedrelor/comisiilor metodice vizează obiective și conținuturi care au un impact nemijlocit asupra procesului de învățământ desfășurat în școală și sunt centrate pe principalele demersuri pedagogice, respectiv: analiza, proiectarea, realizarea, evaluarea și ameliorarea/dezvoltarea procesului educativ.

de Laura ȘERBĂNESCU – profesor universitar

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 20-21 / august-septembrie 2021