Reducerea numărului orelor de şcoală, interzicerea bullyingului, accesul la învăţământul general obligatoriu, protecţie socială, între modificările aduse legii educaţiei

F. IONESCU

Reducerea numărului orelor de şcoală a devenit literă de lege; a redevenit, pentru că o limită mai fusese fixată cu nişte ani în urmă, dar cu timpul orele s-au tot înmulţit conform obiceiului de pe la noi, unde „legislaţia secundară“ funcţionează ca expresie magică şi până la urmă, în toată splendoarea nonsensului, ajunge să fie mai importantă decât legea „principală“ şi să permită derogări, ocolişuri, anexe, soluţii care „au scăpat legiuitorului“ (altă vorbă bună să justifice orice abatere). Atât de mult crescuse orarul elevilor, iar necesitatea descongestionării devenise unanim exprimată, încât măsura legislativă la zi nu numai că este de apreciat, ci a şi primit nume după percepţia populară – „Legea pentru reducerea numărului de ore“. Exact spus, este „Legea pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 (PL-x 316/16.05.2018)“ şi se referă la subiectul numărului de ore numai într-unul dintre articole, nu mai mare de şase rânduri: „(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este în medie 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, în medie 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi în medie 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate“. În rest, modificările aduse acum Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 vizează câteva aspecte de integrare socio-educaţională, de asemenea bine-venite: interzicerea bullyngului în unităţile de învăţământ, accesul la învăţământul general obligatoriu pentru persoane care nu deţin cod numeric personal, locuri bugetate în învăţământul superior pentru absolvenţi cu diplomă de bacalaureat proveniţi din sistemul de protecţie socială.

Monica Anisie: „După șapte ore petrecute la şcoală, mai poate un elev să dea randament la teme acasă?!“

Ca să se ajungă la numărul 20-25-30 de ore săptămânale, e de tăiat din numărul de ore care a tot crescut şi astăzi a ajuns la 20-2l de ore (1 oră opțională) la clasele I, a II-a şi a III-a, 21-22 de ore (1 oră opțională) la clasa a IV-a, 26-28 la clasa a V-a, 28-30 de ore la clasa a VI-a, 31-33 de ore la clasa a VII-a, 31-34 de ore la clasa a VIII-a, peste 30 de ore la liceu. În asemenea condiţii, orarul ajunge să aibă în mod curent cinci-șase ore pe zi şi frecvent, chiar șapte ore. „Credeţi că un elev de clasa a V-a, după șapte ore petrecute la şcoală, mai poate să dea randament când ajunge acasă?!“, spune ministrul educaţiei şi cercetării, Monica Anisie, răspunsul negativ fiind fără cotraargumente.

Tăierile din orar sunt necesare, dorite, bine-venite şi, din anul şcolar viitor, operabile. Vorba e că legiferarea tăierii s-a făcut înaintea măsurătorii. De unde, cât şi cum să se taie? Încă din faza de proiect legislativ, tăierile din orele de şcoală au fost judecate exclusiv în sens contabil. Este şi motivul pentru care legea, odată adoptată de parlament, a fost iniţial respinsă de la promulgare de către preşedintele Klaus Iohannis. Cel mai ferm au fost invocate previzibilele consecinţe în plan social: concedieri masive, din cauză că mulţi profesori ar rămâne fără ore. Motivaţia respingerii, formulată de Administraţia Prezidenţială, este însă mai adâncă, în sensul că reducerea numărului de ore „afectează automat și profilul de formare, conținuturile educaționale, modalitățile de predare, învățare și evaluare din învățământ precum și încadrarea cu personal“ şi că legea în forma ei nouă „ar trebui să antreneze, în mod corelativ, şi modificarea planurilor-cadru şi programelor şcolare, dar şi a manualelor şcolare“.

Observaţia şi respingerea legii de modificare a Legii educaţiei naţionale datează de la 3 inauarie 2019. Acum, în noiembrie, legea de modificare a fost promulgată, după ce se întorsese în parlament. A fost între timp reformulată încât să nu afecteze „profilurile de formare, conţinuturile…“ etc.? Au fost consultaţi specialişti în educaţie, psihologie, medicină etc., beneficiari ai sistemului educaţional din mediul economico-social? Au fost măcar băgaţi în seamă autori de programe şcolare şi autori de manuale?

Nu desfiinţări de discipline, ci reaşezări în predare şi învăţare

Singura abordare până acum (şi aceea, după emiterea legii şi fixarea intrării ei în vigoare, din anul şcolar 2020-2021) se dovedeşte a fi de ordin social. În pripă, sub semnul unui soi de oportunism considerat şi în acest caz că dă bine şi aduce câştig cui îl face vizibil, reacţiile de la nivelul administrării sistemului educaţional au fost în legătură cu norme, ore, posturi didactice. Au fost şi aproximări, sub spectrul perspectivei concedierii a 10.000, a 20.000, chiar a 25.000 de cadre didactice. Au apărut şi interpretări în sensul că reducerea numărului de ore va duce la desfiinţarea unor discipline din planurile de învăţământ. Ministrul educaţiei şi cercetării a răspuns că nu este vorba despre tăieri de discipline, ci de regândirea şi reaşezarea procesului de predare-învățare.

Marius Nistor: „Reducerea numărului de ore trebuie să conducă la modificarea unor planuri-cadru şi programe școlare“

Referitor la reducerea numărului de ore, Marius Nistor, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret, semnalează că „trebuie să discutăm despre modificări de ordin curricular. Reducem numărul de ore, dar orele acestea trebuie să conducă din start la modificarea unor planuri-cadru, la modificarea programelor școlare. Avem nevoie de noi planuri-cadru, avem nevoie de alte programe şcolare. Degeaba ai mai puţine ore la o anumită disciplină, dacă programa rămâne aceeaşi. Ar fi un calvar şi pentru copil, şi pentru cadru didactic. Categoric, aceste lucruri se vor discuta şi legea va fi aplicată astfel încât sistemul să nu fie bulversat şi să fie o măsură bine-venită pentru toţi – elevi, părinţi, profesori“. Liderul Federaţiei Spiru Haret apreciază că nu se va pune problema disponibilizării de cadre didactice şi oferă argumente asupra modului în care normele didactice ar trebui să fie remodelate ca să nu fie afectate: „Dezvoltarea sistemului Şcoala după şcoală poate implica un număr important de cadre didactice. Pe toți ne interesează să avem programul Școala după școală dezvoltat la nivel național. Lucrul în acest sistem va fi ca un fel de reconversie. De asemenea, în învățământul preșcolar, conform legii, trebuie să avem două educatoare la grupă, pentru că așa este normal. Din diferite rațiuni financiare, și nu profesionale, al doilea post de edu­catoare la grupă s-a desființat. Unele cadre didactice vor putea să ocupe acest al doilea post. În acelaşi timp, avem discipline cu deficit de resursă umană calificată. Deci există soluții în interesul elevilor și al părinților“.

Simion Hancescu: „Ne interesează ce se va întâmpla cu bugetul de stat pentru anul viitor“

Clarificările încep să apară odată cu deschiderea dialogului între autorităţile statului şi reprezentanţii cadrelor didactice din şcoli. Stringenţa o constituie bugetul anului care se apropie. Tema s-a aflat în centrul primei întrevederi a liderilor sindicali din educaţie cu prim-ministrul Ludovic Orban şi cu ministrul Monica Anisie. Asigurările dinspre Executiv sunt că majorarea salarială în Educaţie prevăzută a fi aplicată de la 1 ianuarie 2020 va fi acordată. Simion Hancescu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), subliniază pe marginea întrevederii de la Palatul Victoria: „În primul rând, ne interesează ce se va întâmpla cu bugetul de stat pentru anul viitor, dacă Guvernul va respecta prevederile legale în ceea ce priveşte finanţarea. Promisiunea este că vor creşte alocările constant, aşa cum ne aşteptam, pentru că a aplica 6% din PIB direct este mai complicat. De asemenea, am abordat probleme legate de ce anume se va întâmpla cu creşterea salarială în 2020, pentru că avem, aşa cum spune în lege, două creşteri – la 1 ianuarie 2020 şi la 1 septembrie 2020. Rămâne să se facă în următoarele zile nişte calcule referitoare la ce se va întâmpla de la 1 septembrie 2020 (nu a spus nimeni că nu se va acorda această mărire), dar la 1 ianuarie 2020 nu se pune problema de a nu se acorda mărirea“.

Anton Hadăr: „Avem promisiuni că universităţile vor putea folosi în anul următor banii reprezentând solduri“

La problemele actuale şi de perspectivă bugetară ale învăţământului superior se referă Anton Hadăr, preşedintele Federaţiei Naţionale Sindicale Alma Mater: „Învăţământului superior i s-a promis un lucru foarte important, şi anume posibilitatea de a accesa de către universităţi soldurile. Noi, de vreo 8-10 ani, nu putem să folosim în anul următor banii adunaţi din urmă pentru că devin solduri şi acestea, practic, sunt naţionalizate. Avem vreo trei miliarde, bani strânşi în felul ăsta. Nu putem să folosim banii aceştia nici pentru dezvoltare instituţională, nici pentru investiţii. Domnul premier ne-a spus clar că vom avea la dispoziţie aceste fonduri imediat, în anul viitor. Să sperăm că aşa va fi“. Preşedintele Federaţiei Alma Mater face şi o deschidere spre etapa următoare a dialogului cu Executivul, când apreciază că este necesară prezenţa şi a miniştrilor muncii şi protecţiei sociale şi finanţelor publice, mai ales în contextul măririi de salarii prevăzute pentru 1 septembrie 2020: „Între salariile noastre de anul trecut, din 2018 şi cele din 2022 este o diferenţă în grilă, prin Legea salarizării. Se preconizează să se dea patru măriri a câte 25% din diferenţă în perioada 2018-2022. O primă tranşă s-a dat anul acesta, la început. Ar urma la anul să se dea încă o tranşă, la 1 ianuarie (şi am fost asiguraţi că va fi dată) şi încă una la 1 septembrie. Pentru aceasta a spus premierul că trebuie nişte calcule. Noi sperăm să fie pozitive pentru noi“.