Lecţia mixtă sau combinată la nivelul interdependenței dintre acţiunile de predare-învăţare-evaluare corespunde cel mai bine modelului de proiect curricular al activității de instruire, organizată în contextul concret al fiecărei discipline de învățământ. Obiectivele concrete, construite prin operaționalizarea scopului general al unității de instruire, pot fi îndeplinite de elevi prin acțiuni de învățare/autoînvățare care probează competența înțelegerii, și a aplicării, dar și a analizei-sintezei cunoștințelor asimilate/interiorizate. Acest tip de lecție, cel mai solicitat în contextul procesului de învățământ, este integrat în cadrul unității de instruire/învățare, alături de alte tipuri de lecții care o preced (lecție centrată pe comunicarea noilor cunoștințe sau pe consolidarea unor cunoștințe teoretice și aplicate) sau o urmează (lecție de evaluare finală, care vizează sistematizarea cunoștințelor de bază (declarative/teoretice și procedurale/aplicative) interiorizate, susținute atitudinal la nivel superior (prin motivație internă, afectivitate pozitivă, efort voluntar consecvent, poziționare caracterială corectă – față de instruire/autoinstruire, școală, comunitate educațională și față de sine).
Evaluarea continuă (formativă) și finală (sumativă) a lecției mixte este realizată de profesor prin consultarea „listei cu aspectele importante ale predării eficiente“. Soluțiile operative sunt identificabile în cadrul celor trei categorii de strategii promovate în științele educației de: a) teoria generală a instruirii (strategii de instruire/predare-învățare-evaluare); b) managementul clasei (strategii de conducere managerială a clasei); c) teoria evaluării (strategii de evaluare: inițială/diagnostică și predictivă; continuă/formativă; finală/sumativă, cumulativă). La acest nivel, „lista de întrebări care trebuie puse zilnic“ acoperă trei secvențe de lecție care pot fi realizate pe tot parcursul unui unități de învățare (ca tipuri distincte de lecție) sau în cadrul aceleași lecții (concepută curricular ca tip de lecție mixtă) (Robert J. Marzano, op. cit., pp. 325-326):
1. „Secvențe de lecție axate pe activități și comportamente de rutină“: a) stabilirea de reguli și proceduri; b) „comunicarea obiectivelor educaționale“ (scopul general al unității de învățare/instruire, reflectat la nivelul lecției; obiectivele concrete/operaționale care trebuie îndeplinite până la sfârșitul lecției); c) „monitorizarea progreselor elevilor“ în raport de „obiectivele de învățare“ (concrete), în condiții de feedback, oral sau în scris, prin „extemporal fulger“ sau un test docimologic cu întrebări care solicită elevilor „să își consemneze progresele sau să reflecteze asupra lor“; d) „aprecierea succesului în îndeplinirea obiectivelor educaționale“ prin întrebări care solicită elevilor să realizeze „o formă anume de recunoaștere a progreselor înregistrate“.
2. „Secvențe de lecție axate pe conținut“, prin întrebări care: a) vizează reactualizarea unor „idei-ancoră“ (cunoștințe de bază necesare pe tot parcursul lecției) realizate prin „mijloace variate“, prin cooperare la nivel de microgrupe etc.; b) solicită elevii să își asume diferite roluri, să rezolve sarcini tipice unei activități practice sau de aprofundare a cunoștințelor asimilate; să utilizeze toate resursele microgrupei în îndeplinirea obiectivelor concrete definite ca obiective de învățare; să rezolve tema pentru acasă în cadrul specific nonformal; c) stimulează elevii să utilizeze cunoștințele asimilate/interiorizate în rezolvarea unor probleme și situații-problemă prin „generare și testare de ipoteze“.
3. „Segmente de lecție axate pe activități imediate“: a) întrebări care solicită elevilor să conștientizeze „faptul că este nevoie de tehnici didactice variate“ în raport de context; b) „măsuri pentru respectarea regulilor și procedurilor“ necesare pentru a menține „un grad ridicat de varietate“ în receptarea sarcinilor și în rezolvarea lor; c) asigurarea unui „echilibru între transmiterea unui sentiment de îndrumare și control“ la nivelul relației profesor – elev; d) acordarea unei atenții speciale unor elevi-problemă în condiții de varietate metodologică.
Prof. univ. dr. emerit Sorin CRISTEAL
