Un model-ideal al culturii emoționale a profesorului poate fi construit la nivel: a) teoretic – pe baza unor valori ale culturii profesionale dezvoltate în „variabile emoționale specifice”; b) me­to­­dologic – prin aplicarea unor indicatori calitativi în zona dimensiunii intrapersonale și a celei comunicativ-relaționale a culturii emoționale a profesorului; c) practic – prin implicarea în procesul de perfecționare a activității profesorilor în plan pedagogic și social.
La nivel teoretic, un model-ideal al culturii emoționale a profesorului, „o subcomponentă a culturii profesionale”, este centrat asupra valorilor care asigură unitatea dintre dimensiunea intrapersonală și dimensiunea comunicativ-relațională”.
Dimensiunea intrapersonală a culturii emoționale a profe­sorului este dezvoltată prin valorile emoționale intrinseci reflecate la nivel de componentă structurală: a) cognitivă – prin cunoștințe argumentate socioafectiv și experințe emoționale interpretate prin raționamente inductive, deductive, analogice; b) conotativă – prin semnificația socioafectivă acordată cunoș­tințelor dobândite și experiențelor emoționale, interpretate rațional; c) normativă – prin principii și reguli de comunicare socioafectivă susținute motivațional, extern, dar mai ales intern; d) introspectivă – prin „imaginea de sine” și imaginea despre alți actori ai educației, interiorizată afectiv.
Dimensiunea comunicativ- relațională a culturii emoționale a profesorului este dezvoltată la nivel de componentă structurală: a) axiologică – prin „valori emoționale pedagogice reflectate în comportamentul deontologic”; b) integratoare – prin valorifi­carea emoțiilor ca resurse și premise ale inteligenței sociale, exprimată în termeni de „autorealizare, autonomie și inserție maximă”; c) discursivă – prin valorificarea strategiilor discursive, concepute ca acțiuni cu efecte formative prioritare în plan atitudinal-afectiv; d) manageriale – prin „arta gestionării emoțiilor”.
La nivel metodologic, un astfel de model teoretic este centrat în direcția evidențierii acelor „indicatori ai culturi emoționale” derivați din analiza componentelor structurale, realizată la nivel de:
1) Dimensiune intrapersonală marcată din perspectivă: a) cog­nitivă, prin: cunoașterea tipologiei emoțiilor; recunoașterea emoțiilor personale și ale celorlați „actori ai educației”; aprecierea originii fenomenelor emoționale; b) conotativă, prin: diferen­țierea și diversificarea emoțiilor; „determinarea sistemului de coduri a comunicării verbale para și non-verbale”; c) nor­mativă, prin: „orientarea emoțională pozitivă”; orientarea motivațional-conotativă și valorică; amplificarea stării de auto­motivare, autorealizare, autoactualizare; d) introspectivă, prin: conștien­tizarea imaginii de sine, încrederea în sine și în alții, autoevaluarea obiectivă.
2) Dimensiune comunicativ-relațională marcată din pers­pectivă: a) axiologică, prin reflecții afectiv-pedagogice; intelec­tualizare a relațiilor socioafecitve; autonomizare afectivă: b) inte­gratoare, prin „orientarea valorică prosocială”; implicare socio­afectivă complexă; autoreglare socioafectivă permanentă; c) dis­cursivă, prin: expresivitate socioafectivă; valorificare empatică a limbajului verbal-nonverbal; raportare adecvată la „oscilațiile emoționale”; d) managerială, prin: gestionarea emoțiilor în contexte deschise; anticiparea reacțiile socioafective optime; decizii socioafective adecvate.
La nivel practic un astfel de model teoretic, orientat metodologic, perfecționează cultura emoțională a profesorului în zona interdependenței dintre: a) funcția de bază – formarea-dezvoltarea capacității de comunicare empatică socioafectivă;

1. b) competențele emoționale specifice: implicarea – identificarea – orientarea emoțională pozitivă; exprimarea emoțională adecvată; profunzimea emoțională – susținută și obiectivată psihosocial prin atitudini (afective, motivaționale, caracteriale); c) conținutul emo­țiilor valoroase, cu impact pedagogic pozitiv, selectate prin autocontrol și culturalizare, în calitate de emoții: altruiste, comunicative, intelectuale, morale, estetice, praxiologice, creative etc. (vezi Maia Cojocaru-Borozan, Teoria culturii emoționale, 2010, pp. 137-171).

 Prof. univ. dr. Sorin Cristea