Normativitatea evaluării implică elaborarea unui sistem de cerințe pedagogice exprimate la nivel de axiome, legi, principii, reguli, care trebuie cunoscute, respectate și valorificate în organizarea, planificarea și realizarea oricărei acțiuni de evaluare a rezultatelor unei activități de educație/instruire.
Normativitatea evaluării reflectă, la nivel particular, cerințele generale impuse de: a) normativitatea pedagogică, angajată în ordonarea oricărei activități de educație/instruire; b) proiectarea curriculară, în cadrul căreia evaluarea devine o componentă internă cu funcție specifică de reglare-autoreglare a oricărei activități de educație/instruire.
Axiomele evaluării fundamentează normativitatea evaluării la nivel global, general, superior, profund, dinamic: 1) Conceperea evaluării ca acțiune pedagogică subordonată activității de educație/instruire; 2) Planificarea evaluării pe baza obiectivelor generale și specifice ale activității de educație/instruire; 3) Reali­zarea evaluării pe baza operațiilor de: a) măsurare (cantitativă) – b) apre­ciere (calitativă) – c) decizie (managerială, cu funcție de prognoză pedagogică pozitivă).
Legile evaluării pot fi construite în funcție de cele trei axiome, evidențiind și fixând în plan normativ corelațiile gene­rale, necesare, cu caracter obiectiv, existente între componentele principale ale evaluării:
1) Legea corelației optime dintre obiectivele generale și specifice ale activității de educație/instruire și obiectivele concrete ale acțiunii de evaluare.
2) Legea corelației optime dintre funcțiile generale de informare – diagnoză – prognoză și structurile corespunzătoare constituite ca operații de măsurare – apreciere – decizie.
3) Legea corelației optime dintre operațiile acțiunii de eva­luare: a) măsurare (control cantitativ, constatativ, descriptiv) – b) apre­ciere (calitativă, conform unor criterii specific peda­gogice) – c) decizie (construită pedagogic, în sensul anticipării unor rezultate viitoare – imediate, pe termen mediu și lung – superioare celor actuale).
4) Legea corelației optime dintre funcțiile specifice evaluării, ca proces realizabil în timp (diagnostică și predictivă, for­ma­tivă/autoformativă, sumativă/cumulativă), și strategiile de eva­luare: a) inițială/diagnostică și predictivă; b) continuă/ for­ma­tivă/autoformativă; c) finală/sumativă/cumulativă.
Principiile de organizare, planificare și realizare a evaluării reflectă cerințele de maximă generalitate, fixate axiomatic și legic, la un nivel operațional care vizează, în mod special, evaluarea corectă a rezultatelor activității de instruire în contextul procesului de învățământ. La acest nivel, putem construi, în sens normativ, un sistem capabil să articuleze pedagogic, funcțional și structural următoarele principii de evaluare:
1) Principiul evaluării sistematice a rezultatelor activității de instruire, în raport de obiectivele generale, specifice și concrete ale acesteia.
2) Principiul evaluării consecvente pedagogic și social, pe baza respectării unor cerințe unitare, exprimate în termeni de criterii valorice incluse în structura obiectivelor generale, specifice și concrete ale activității de instruire.
3) Principiul evaluării continue a rezultatelor, măsurate cantitativ și apreciate calitativ în vederea stabilirii deciziilor optime din perspectiva asigurării progresului pedagogic (școlar, extrașcolar; universitar, extrauniversitar).
4) Principiul evaluării obiective a rezultatelor activității de instruire, măsurate cantitativ și apreciate calitativ, în perspectiva stabilirii deciziilor optime cu valoare de prognoză pozitivă.
5) Principiul valorificării tuturor formelor, metodelor, tehnicilor și stilurilor de evaluare în raport de situația concretă exis­tentă, valorificabilă pe termen scurt și mediu, în context pedagogic și social deschis.
6) Principiul integrării optime a metodelor, tehnicilor, formelor și stilurilor de evaluare la nivelul strategiilor de evaluare valorificabile pe termen mediu și lung.
Aceste principii ale evaluării, valorificabile permanent în interacțiunea lor, promovează reguli specifice necesare pentru aplicarea lor în situații concrete multiple, variabile, existente în context pedagogic și social deschis.
Prof. univ. dr. Sorin Cristea