Metodele didactice de bază, afirmate pe termen mediu  şi lung,  dobândesc calitatea de strategie didactică. Aceasta reprezintă un construct elaborat la linia de intersecţie dintre metodologia instruirii, abordată în sens larg (ca teorie generală a educaţiei, aplicată la instruire – vezi didactica generală) şi metodologia instruirii, abordată în sens restrâns (ca ansamblu de metode, procedee/tehnici şi mijloace didactice, utilizate în orice activitate de instruire/lecţie etc.).
Funcţia de bază a strategiei didactice este cea de valorificare optimă a principalelor componente ale metodologiei i/pî, abordată în sens restrâns (metodele, procedeele/tehnicile, mijloacele – didactice), pe termen mediu şi lung, în contextul deschis al procesului de învăţământ, care implică integrarea unor forme  de organizare a instruirii, tehnici de evaluare a stilurilor pedagogice promovate de profesor, individual sau/şi comunitar.
Structura de bază a strategiei didactice integrează şi valorifică optim, pe termen mediu şi lung: a) alte metode, subordonate metodei de bază; b) procedeele/tehnicile şi mijloacele didactice, implicate în realizarea metodei de bază şi a celorlalte metode, subordonate metodei de bază; c) formele de organizare a instruirii (formală – nonformală; frontală – pe microgupe – individuală; lecţie mixtă etc.) determinate social sau iniţiate de profesor; d) tehnicile de evaluare iniţială, continuă, finală; d) stilurile pedagogice (manageriale, de instruire/predare, învăţare, evaluare;  socio-afective etc.) adoptate în context pedagogic deschis.
Strategia didactică, valabilă pe termen mediu şi lung, nu trebuie inclusă artificial în proiectele de activitate de instruire (lecţie), realizabile pe termen scurt (lecţia de 50 minute sau cursul universitar de 100 minute). La acest nivel, metodologia instruirii  implică avansarea unei metode de bază şi a unor procedee didactice subordonate metodei de bază, susţinute instrumental de mijloace didactice adecvate în situaţia concretă existentă. În context deschis, pe termen mediu şi lung, metoda de bază poate fi confirmată ca strategie didactică, promovată în raport de specificul fiecărei trepte şi discipline de învăţământ.
Strategiile didactice, identificabile în cadrul proiectării curriculare, trebuie raportate la „strategiile educative“, situate la nivel: a) macrosistemic – strategii de politică a educaţiei; b) mezosistemic – strategii de gestiune a resurselor pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale, financiare) pe trepte şi discipline de învăţământ; c) microsistemic – strategii de instruire,  subordonate unor scopuri  generale, valabile pe termen mediu, în contextul unui capitol,  modul de studiu etc.
Strategiile de instruire sau „strategiile didactice propriu-zise“ reprezintă astfel: a) „un mod de abordare globală şi de combinaţie“ a metodelor în funcţie de complementaritatea sau de valoarea lor compensatorie; b) „o structură procedurală“ care include „un ansamblu de acţiuni de predare-învăţare“ şi de evaluare; c) „o înlănţuire de decizii ce privesc desfăşurarea efectivă a predării şi învăţării, dar şi stilurile didactice“ (Ioan Cerghit, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii,  2008,  pp. 326-331).
Strategiile didactice preiau, direct sau indirect, denumirea unei metode de bază, consacrată pedagogic în cadrul unor categorii de metode didactice centrate prioritar asupra acţiunii de: a) comunicare (strategia conversaţiei euristice, în învăţământul primar; strategia dezbaterii, în ştiinţele socio-umane; strategia prelegerii, în învăţământul universitar; b) cercetare (strategia instruirii prin observare şi experiment; strategia instruirii prin descoperire/demonstraţie, modelare, problematizare, în rezolvarea de probleme şi de situaţii-problemă); c) realizare practică (strategia exerciţiului algoritmic/euristic, în formarea şi valorificarea deprinderilor; strategia jocului didactic, în învăţământul preşcolar); d) raţionalizare (strategia instruirii prin algoritmizare; strategia instruirii euristice; strategia instruirii programate – asistată de calculator, utilizate în context pedagogic deschis)..
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA