Instruirea asistată de calculator (IAC) poate fi valorificată în cadrul metodologiei didactice la nivel de mijloc didactic, procedeu didactic (integrabil în structura altor metode didactice), metodă didactică bazată pe acţiunea de raţionalizare a instruirii, strategie didactică (utilizată pe termen mediu şi lung, care integrează în structura sa de funcţionare anumite metode şi mijloace didactice, forme de organizare, stiluri pedagogice/manageriale, didactice, socio-afective).
Ca metodă didactică, instruirea asistată de calculator valorifică principiile informatizării care impun selecţia şi procesarea datelor esenţiale şi integrarea lor în reţele de cunoştinţe de bază (teoretice, procedurale), necesare pentru îndeplinirea obiectivelor concrete ale lecţiei, în termeni de învăţare/autoînvăţare, (auto)perfectibilă în condiţii de conexiune inversă internă externă-internă (evaluare-autoevaluare). Eficienţa IAC este determinată de calitatea: a) tehnologică, a mijloacelor didactice utilizabile: calculatorul (din ultimele generaţii), manualele digitale, softurile educaţionale, cu funcţie de predare intensivă, de învăţare/autoînvăţare intensivă şi extensivă, de evaluare/autoevaluare continuă (formativă/autoformativă; b) pedagogică, a modelului axiomatic al ştiinţei informaticii, centrat asupra transformării datelor (aflate în expansiune cantitativă) în informaţii esenţiale, de bază, integrate în reţea, valorificate optim în contexte deschise.
Funcţia specifică a IAC este cea de raţionalizare a acţiunii elevilor, de învăţare/autoînvăţare, prin intermediul unor mijloace de învăţământ perfecţionate tehnologic. Are ca scop pedagogic general selectarea cunoştinţelor de bază necesare pentru îndeplinirea obiectivelor concrete ale lecţiei şi integrarea acestora în reţele care susţin formarea-dezvoltarea competenţelor pe termen mediu şi lung. Structura de bază este asigurată la nivelul interdependenţei dintre resursele calculatorului: hardware (aparatura) – software (suporturi electromagnetice purtătoare de informaţie/programe educaţionale distribuite) – orgware („norme organizatorice şi adoptate, vizând un modus operandi integrator şi eficient“). Operaţiile subordonate acţiunii metodei IAC vizează transmiterea şi receptarea mesajelor didactice – orientarea digitală a învăţării/autoînvăţării – măsurarea/automăsurarea rezultatelor obţinute în condiţii de feedback extern (iniţiat de profesor) şi intern (iniţiat elev), în termeni de evaluare/autoevaluare.
Metoda IAC, solicită asistenţă tehnologică digitală, realizabilă algoritmic sau euristic, cu parcurgerea unor „paşi“ ceva mai mari faţă de cei utilizaţi în programele de instruire liniară. Implică utilizarea softului educaţional, ca „soft didactic-intensiv“, cu funcţie de memorare, pe suport digital, a informaţiilor esenţiale, cu structură tridimensională: obiective concrete – cunoştinţe de bază – secvențe de învățare/autoînvăţare organizate prin combinarea unor procedee didactice. Realizarea acestora este dependentă de: a) tipul de soft didactic apelat, structurat riguros (fundamentat pe teorii behavioriste) sau nestructurat (fundamentat pe teorii constructiviste); b) obiectivele prioritare, de transmitere interactivă, exersare orientată, stimulare a dezbaterii, prezentare integrată (disciplinară, intradisciplinară, interdisciplinară), demonstrare/modelare/ problematizare, evaluare etc.
Avantajele metodei IAC rezultă din capacităţile sale, tehnice şi pedagogice speciale, de „interogaţie inteligentă“, de „dialog intens calculator – elev“, de esenţializare a cunoştinţelor, de individualizare deplină a învăţării/autoînvăţării, în condiţii de evaluare/autoevaluare continuă formativă-autoformativă, capacităţi valorificabile în perspectiva educaţiei permanente şi a autoeducaţiei. Limitele sunt legate de „costul economic“, dar şi pedagogic (centrarea predominantă asupra obiectivelor cognitive, inhibarea intercomunicării socio-afective, utilizarea dependentă de stadiul avansat înregistrat în învăţare/autoînvăţare) (vezi I.Cerghit, Metode de învăţământ, Polirom, 2006).
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA