Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA
Metodologia promovată de teoria evaluării, de ansamblul de metode şi procedee de evaluare valorificate la nivel: a) general, prin cele mai consacrate strategii de evaluare (care integrează în structura lor de acţiune şi anumite forme de evaluare şi stiluri docimologice); b) operaţional, prin numeroase instrumente de evaluare care au semnificaţia de probe de evaluare, care integrează în structura lor de funcţionare un item sau mai mulţi itemi, construiţi în formula întrebare – răspuns aşteptat.
Instrumentele de evaluare sunt tehnici de evaluare simple subordonate şi integrate în structura de acţiune şi operare a metodelor şi a procedurilor de evaluare utilizabile în context deschis la toate treptele şi disciplinele de învăţământ.
Funcţia centrală a instrumentelor de evaluare este cea de facilitare a operaţiilor docimologice de culegere, măsurare, interpretare, apreciere calitativă a informaţiilor necesare fiecărui profesor în diferite activităţi şi situaţii didactice/extradidactice concrete.
Structura instrumentelor de evaluare este tipică unor probe docimologice bazate pe „itemi“ care: a) reprezintă componentele cele mai simple, exprimate sub formula întrebare/sarcină concretă – răspuns aşteptat; b) solicită tehnici de declanşare/orientare/redactare a răspunsului elevului, aşteptat de profesor.
Structura de funcţionare a instrumentelor este dependentă de tipologia itemilor de evaluare implicaţi în cadrul unor probe de evaluare. Din această perspectivă, instrumentele de evaluare pot fi clasificate în raport de numărul şi de specificul itemilor utilizaţi.
În raport de numărul de itemi utilizaţi, putem identifica două tipuri de instrumente de evaluare: a) instrumente de evaluare bazate pe un singur item, cu o singură întrebare care solicită un singur răspuns, dar un răspuns complex, dezvoltat şi argumentat complex; b) instrumente de evaluare bazate pe mai mulţi itemi de acelaşi tip sau de tipuri diferite.
În raport de specificul itemilor utilizaţi putem identifica mai multe categorii de instrumente de evaluare: a) instrumente de evaluare bazate pe itemi obiectivi; b) instrumente de evaluare bazate pe itemi semiobiectivi; c) instrumente de evaluare bazate pe itemi subiectivi; d) instrumente de evaluare bazate pe itemi cu răspunsuri la alegere (din două variante sau din mai multe variante); e) instrumente de evaluare bazate pe itemi cu răspuns construit.
Instrumentele de evaluare evocate reflectă natura specifică tipurilor de itemi integraţi în structura lor de funcţionare.
Itemii obiectivi sunt utilizaţi la nivel de instrumente de evaluare, bazate pe probe standardizate, care permit corectarea obiectivă. Întrebarea propusă poate fi rezolvată prin răspuns cu alegere multiplă (din mai multe variante) sau cu alegere duală (din două variante). Implică şi soluţiile impuse de itemii de tip pereche, soluţii realizabile prin asociere/corespondenţe între cuvinte, propoziţii, simboluri etc. plasate pe două coloane.
Itemii semiobiectivi sunt utilizaţi la nivel de instrumente de evaluare bazate pe: a) întrebări cu răspuns scurt; b) texte lacunare, care trebuie completate; c) pe întrebări structurate, cu subîntrebări (de tip semiobiectiv, dar şi de tip obiectiv) care conduc spre soluţii situate între un răspuns deschis şi un răspuns închis. Aceşti itemi permit corectarea semisubiectivă necesară în contexte didactice deschise.
Itemii subiectivi sunt utilizaţi la nivel de instrumente de evaluare care solicită răspunsuri deschise realizabile pentru/prin rezolvare de probleme (şi de situaţii-problemă) şi prin eseu (structurat, nestructurat). Aceşti itemi solicită în mod special: a) un răspuns complex elaborat pentru rezolvarea de probleme (şi de situaţii-problemă) pe baza unor competenţe superioare (înţelegerea, analiza, sinteza, evaluarea critică); b) o corectare subiectivă care angajează competenţele pedagogice superioare ale evaluatorului, (auto)perfectibile în contextul valorificării strategiei de evaluare continuă, cu funcţie formativă/autoformativă.
