Formele generale ale instruirii, organizate în cadrul procesului de învăţământ – desfăşurat spaţial (prin activităţi şcolare şi extraşcolare) şi temporal (pe trepte, ani şi semestre şcolare) –, reprezintă un caz particular al formelor generale ale educaţiei, organizate la nivelul sistemului de învăţământ.
Activitatea de instruire, proiectată în cadrul procesului de învăţământ, este realizată pe baza a două forme generale de organizare: formală şi nonformală.
Activitatea de instruire formală este organizată în cadrul obligatoriu, oficializat, ierarhizat, stabilizat şi fixat valoric prin:

1. a) obiectivele generale ale planului de învăţământ, obiective specificate pe niveluri de învăţământ, exprimate în termeni de competenţe generale, în raport de care sunt proiectate disciplinele de învăţământ, distribuite spaţial (pe arii curriculare) şi temporal, pe trepte şi ani de învăţământ.
2. b) obiectivele generale ale programelor şcolare concepute pe trepte de învăţământ, obiective specificate pe an şi pe semestre de învăţământ, exprimate în termeni de competenţe specifice angajate în orientarea valorică a conţinuturilor de bază ale programelor şcolare, la nivel de modul de studiu, de capitol, de unitate de instruire/învăţare.

Planul de învăţământ reprezintă documentul curricular fundamental care fixează oficial cadrul necesar pentru organizarea activităţilor de instruire formală la toate nivelurile şi treptele de învăţământ. Ca document curricular fundamental, planul de învăţământ este construit în funcţie de obiectivele generale care proiectează desfăşurarea activităţilor de instruire formală la toate treptele de învăţământ, exprimate în termeni de competenţe generale şi de conţinuturi de bază, fixate la nivel de discipline de învăţământ, integrate în arii curriculare, cu precizarea numărului de ore pe an şi a formelor de evaluare obligatorii la început/final de semestru, an, treaptă de învăţământ etc.
Programele şcolare, obligatorii pe trepte de învăţământ, subordonate obiectivelor generale ale planului de învăţământ, sunt specificate temporal – pe an şi pe semestre de învăţământ – şi spaţial, pe module de studiu, capitole, unităţi de instruire/învăţare. Obiectivele specifice programelor şcolare anuale sunt construite şi exprimate pedagogic la nivelul interdependenţei permanente dintre:
1) Competenţele specifice proiectate gradual, global şi diferenţiat, în funcţie de stadiul atins în instruire/învăţare:

1. a) Stadiul iniţial, maturizat, dezvoltat al instruirii/învăţării: competenţa cunoaşterii simple, reproductive, descriptive, externe; competenţa înţelegerii (la nivel de asimilare, interiorizare a cunoaşterii); competenţa aplicării cunoaşterii interiorizate, valorificată în procesul de sesizare şi de rezolvare de probleme şi situaţii-problemă în context restrâns, relativ stabil.
2. b) Stadiul dezvoltat, perfecţionat, avansat al instruirii/învăţării: competenţa analizei problemelor şi situaţiilor-problemă rezolvate în context deschis, variabil; competenţa sintezei problemelor şi situaţiilor-problemă rezolvate în contexte deschise, multiple, variabile, integrate în diferite tipuri, tipologii, modele ideale etc.; competenţa analizei-sintezei-aprecierii critice a problemelor şi situaţiilor-problemă rezolvate în context nou, prin valorificarea resurselor gândirii critice, în regim de creativitate superioară (inovatoare şi emergentă), proprie domeniului de referinţă (limbă şi literatură, matematică-informatică; ştiinţe ale naturii, ştiinţe socio-umane etc.).

2) Conţinuturile de bază fixate în termeni constructivişti de:

1. a) cunoştinţe declarative: concepte, modele, teorii, axiome, legi, principii, norme, reguli, formule; date fundamentale (istorice, geografice, literare etc.);
2. b) cunoştinţe procedurale: deprinderi psihice (intelectuale, senzorio-motorii); priceperi/strategii cognitive necesare pentru sesizarea şi rezolvarea problemelor şi situaţiilor-problemă specifice fiecărei discipline de învăţământ; priceperile/strategiile cognitive sunt elaborate prin integrarea în structura lor a unor cunoştinţe declarative de bază – depinderi psihice de bază.

 Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA