Conceptele dezvoltate de paradigmele comunicării psiho­logice sunt valorificabile în analiza predării ca acțiune didactică, subordonată activității de instruire.
Realizarea predării în diferite forme este condiționată psihologic de „formele comunicării interpersonale care posedă suficientă forță euristică”. Prin raționament deductiv, putem identifica astfel următoarele forme de predare: a) globală;

1. b) ­impli­cită; c) paradoxală; d) defensivă; e) proiectivă (Alex Mucchielli, op. cit., pp. 73-159).

Predarea globală valorifică paradigma relațional-sistemică a comunicării psihologice. Implică abordarea comunicării didactice interpersonale ca „fenomen global”, care integrează în structura sa atât „comunicarea digitală” (verbală, explicită), cât și „comunicarea analogică” (paraverbală, implicită). Mesajul di­dactic construit în cadrul predării globale va susține astfel corelația informare-formare nu doar la nivel de emisie-recepție, ci și ca acțiune de comunicare interpersonală verbală și nonverbală, conceptuală, dar și gestuală, care mediază „între cogniție și producerea sensului”.
Analiza predării globale, din perspectiva pedagogică a para­digmei curriculumului, presupune convertirea mizelor psiho­logice – „ce constituie structura fenomenologică a interacțiunilor interpersonale” – în obiective specifice:

1. a) informarea clasei de elevi în cadrul „modelului Emițător-Receptor”, autoperfectibil prin apelul la strategia de evaluare continuă, formativă/autoformativă (a elevilor care învață, dar și a profesorului, care predă);
2. b) poziționarea profesorului în raport de status și de rolurile asumate în contextul proiectării și realizării mesajului didactic în contextul clasei de elevi;
3. c) mobilizarea clasei de elevi pentru „construirea în comun a unei realități accesibile” cognitiv și noncognitiv, care influențează și evoluția celui care predă;
4. d) reglarea-autoreglarea clasei de elevi în contextul perfecționării corelației emițător (profesor) – receptor (elev), prin valorificarea deplină a empatiei cognitive, dar și a empatiei afective (prin exprimarea simpatiei) și motivaționale (prin poziționare atitudinală pozitivă), profesorul utilizând diferite tehnici speciale de „implicare neimplicată” și de „neutralitate comprehensivă”;
5. e) normarea mesajului didactic printr-un „sistem minim de reguli împărtășite”, construite pe baza utilizării „subiectivităților diferite ale elevilor, valorificate la nivel de „rațiune comunica­țională” (Habermas).

Forma de predare globală reflectă, în plan pedagogic, tendința psihologică de manifestare a comunicării interpersonale la nivel de „fenomen global”. Cauzele psihologice, valorificabile pedagogic în cadrul predării globale, își au originea în faptul că: a) „tot ceea ce este exprimat de un individ face parte din comuni­carea sa, care integrează astfel vorbele, comportamentele, atitudinile și toate paralimbajele”; b) „orice comunicare încearcă să influențeze, în grade diverse, informația semenilor noștri, poziționarea individuală, mobilizarea celuilalt, calificarea relației cu acest celălalt, precum și să specifice normele de referință ale situației de schimb”.
Ca acțiune didactică, subordonată activității de instruire proiectată curricular, predarea globală valorifică în plan pedagogic: a) cerința psihologică generală a comunicării inter­personale referitoare la necesitatea utilizării eficiente a tuturor modalităților de exprimare a mesajului didactic (și extra­didac­tic), verbale și paraverbale, conceptuale și gestuale; b) mizele psihologice ale comunicării interpersonale traduse la nivel de obiective specifice predării globale, referitoare la capacitatea de informare (prin transmitere/construire de informații), poziționare, mobilizare, relaționare (prin reglare-autoreglare), normare (prin principii și reguli didactice) a mesa­jelor didactice elaborate și transmise de profesor (inclusiv prin reconstruirea lor împreună cu elevii), recepționate și interiorizate (cognitiv, afectiv, motivațional) de elevi.
Modul de răspuns la cerința generală a comunicării inter­personale și de ierarhizare a obiectivelor specifice, în termenii paradigmei structural-expresive, marchează stilul de predare propriu fiecărui profesor.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA