Strategia de evaluare continuă este (auto)perfectibilă în mă­sura în care valorifică optim funcția sa formativă angajată în esti­marea progresului realizat de toți elevii pe tot parcursul unor unități de instruire, delimitate metodologic la nivel de mo­dul/sub­modul de studiu sau de capitol/subcapitol, utilizabile și în cadrul fiecărei activități de instruire (lecții), în raport de obiectivele spe­cifice fixate de programa școlară în termeni psihologici (de com­petențe) și sociali, de conținuturi de bază. Din această perspectivă, strategia de evaluare continuă este, în mod implicit, strategie de evaluare formativă și strategie de evaluare de progres.
Evaluarea continuă/formativă are ca scop pedagogic general aprecierea calitativă a progresului realizat de fiecare elev în raport de rezultatele sale anterioare. Implică identificarea stadiului real atins în învățare, susținut prin dobândirea unui anumit nivel de competență (de cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare critică), demonstrată prin gradul de însușire, interiorizare și valorificare a conținuturilor de bază: cunoștințe, deprinderi, strategii cognitive (de rezolvare de probleme și situații-problemă), atitudini (față de cunoaștere, învățare, instruire etc.). Nu implică decizii formale (note, calificative etc.) care vizează, în mod explicit sau implicit, ierarhizarea, clasificarea, compararea elevilor, cu impact negativ la nivelul psihologiei acestora prin crearea unor complexe de superioritate sau de inferioritate.
Funcția formativă, proprie acțiunii de evaluare continuă, determină structura operațională necesară în orice context, bazată pe: a) observarea elevului, realizată de profesor pentru îndru­marea, orientarea, stimularea învățării/autoînvățării în clasă, individual și în (micro)grup; în plan didactic, această operație dobândește calitatea de metodă de evaluare complementară sau alternativă; b) intervenția profesorului special pentru identificarea și depășirea dificultăților cu care se confruntă elevul în învă­țare/auto­învățare; c) reglarea-autoreglarea permanentă a învă­țării/autoînvățării din perspectivă retroactivă (după îndeplinirea unei/unor sarcini de învățare), interactivă (pe parcursul înde­plinirii unei/unor sarcini de învățare, în cadrul activității de instruire, la nivelul interacțiunii elevului cu profesorul și cu alți elevi), proactivă (pe fondul anticipării unor noi acțiuni, la nivel de sarcini de învățare/autoînvățare).
Realizarea funcției formative prin operațiile docimologice de observare, intervenție, reglare-autoreglare conferă acțiunii de evaluare continuă capacitatea de integrare deplină în structura oricărei activități de instruire, proiectată pe termen scurt (la nivel de lecție etc.) și mediu (la nivel de modul/submodul de studiu, capitol/subcapitol etc.), conform obiectivelor specifice stabilite de programa școlară.
La nivel de normativitate pedagogică, evaluarea continuă/for­mativă promovează următoarele principii docimologice:

1. a) realizarea evaluării pe unități de instruire mici și medii, subordonate obiectivelor specifice ale activității de instruire anga­jate la nivel de lecție, modul/submodul de studiu, capitol/sub­capitol;
2. b) verificarea sistematică a progreselor tuturor elevilor pe tot parcursul unei unități de instruire, integrată la nivelul procesului de învățământ (săptămânal, semestrial, anual);
3. c) eliminarea evaluării realizată prin sondaj, redusă la con­trolul unor elevi, raportat doar la unele componente ale conținuturilor predate-învățate;
4. d) centrarea probelor de evaluare continuă (orale, scrise, practice) asupra conținuturilor de bază predate de profesor, care trebuie învățate de toți elevii;
5. e) comunicarea imediată a rezultatelor obținute de elevi la orice probă de evaluare continuă care vizează reglarea-autoreglarea activității;
6. f) stabilirea deciziilor de tip nonformal, cu scop de îndrumare, ameliorare, perfecționare, corectare, restructurare;
7. g) orientarea învățării elevilor în funcție de nivelul rezultatelor obținute (foarte bun, bun, mediu, slab, foarte slab), de dificultățile și deficiențele constatate, de perspectivele de evoluție calitativă.