Deciziile finale ale profesorului sunt angajate în realizarea „scenariului didactic” al activității de instruire (lecției etc.), organizată conform resurselor pedagogice disponibile care permit planificarea curriculară la nivelul corelației optime dintre obiec­tivele propuse, în termeni de competențe și de conținuturi de bază, și metodologia necesară pentru îndeplinirea acestora, eficientă prin adaptarea metodelor și procedeelor didactice selectate la situația concretă existentă, în evoluție continuă în context deschis.
Un „scenariu didactic deschis” presupune asumarea unor decizii pedagogice eficiente pentru realizarea și dezvoltarea planificării prin cele trei acțiuni didactice subordonate activității de instruire:
1) Predarea – comunicarea mesajului pedagogic la nivelul repertoriului comun (cognitiv, motivațional, afectiv), necesar între profesor și clasa de elevi, construit de profesor în raport de situația concretă a clasei de elevi;
2) Învățarea – receptarea, interiorizarea și valorificarea mesajului pedagogic, la nivelul clasei de elevi, în timpul lecției și după termi­narea lecției;
3) Evaluarea – verificarea rezultatelor acțiunilor de predare-învățare, necesară la începutul lecției, pe tot parcursul lecției și în finalul lecției, în vederea reglării-autoreglării permanente a acesteia.
În raport de specificul celor trei acțiuni didactice, subordonate activității de instruire, vom identifica o categorie de decizii pedagogice necesare profesorului, distribuite logic și pedagogic pe tot parcursul lecției:

1. A) Decizii pedagogice pentru eficientizarea predării. Implică selectarea informației necesare pentru formarea-dezvoltarea pozitivă a capacităților de învățare ale elevilor.
2. B) Decizii pedagogice pentru eficientizarea învățării. Implică orientarea capacităților elevilor de construcție și reconstrucție auto­nomă a operațiilor didactice de receptare, interiorizare și valorifi­care a informațiilor (structurate în cadrul mesajului pedagogic, la nivelul acțiunii de predare), operații necesare pentru îndeplinirea scopului general și a obiectivelor operaționale ale lecției.
3. C) Decizii pedagogice pentru eficientizarea evaluării. Implică verificarea gradului de îndeplinire a scopului și obiectivelor operaționale ale lecției prin metode și tehnici de măsurare și apreciere a rezultatelor elevilor (frontal, grupal, individual; verbal, scris, practic), cu funcție diagnostico-predictivă, formativă-autoformativă, sumativă-cumulativă.

Aceste trei categorii de decizii pedagogice de bază intervin pe tot parcursul lecției, într-un timp extensiv (apropiat de limita maximă a celor 50 de minute), cu ponderi și distribuții specifice, în cadrul celor trei etape care asigură construcția curriculară a „scenariului didactic”: a) evaluarea inițială – b) predarea-învățarea-evaluarea continuă – c) evaluarea finală. Ele sunt precedate de două tipuri de decizii pedagogice preliminare, realizabile în timp intensiv (2-4 minute): a) decizii necesare în cadrul momentului organi­zatoric, cu care începe orice activitate de instruire; b) decizii pedagogice necesare pentru comunicarea scopului general și a obiectivelor concrete (operaționale) ale lecției.
Din perspectiva proiectării curriculare, toate deciziile peda­gogice asumate de profesor pe parcursul lecției – decizii preliminare și decizii de bază – trebuie să vizeze valorificarea la maximum a resurselor pedagogice (informaționale, umane, didactico-materiale) existente în contextul clasei de elevi, în situații concrete, la nivelul interdependenței permanente, necesară între acțiunile de predare-învățare-evaluare, distribuite în raport de dinamica scopului și a obiectivelor operaționale, realizabile în context deschis, dar într-un timp cu caracter închis (50 de minute).
Analiza celor două categorii de decizii – decizii preliminare, decizii de bază – evidențiază continuitatea curriculară existentă între organizarea curriculară a lecției – planificarea curriculară a lecției – implementarea (realizarea-dezvoltarea) curriculară a lecției. Un subiect pentru viitorul articol.