Prof. univ. dr. Sorin Cristea
Taxonomia deciziilor necesare în zona cercetării pedagogice este realizabilă în raport de criteriul construcției curriculare aflat la baza oricărui proiect pedagogic de tip macrostructural (vezi reforma sistemului de învățământul) sau microstructural (vezi elaborarea unui manual școlar sau a unui „plan de lecție” etc.). Este un criteriu care angajează decizia în funcție de finalitățile proiectate, de conținuturile dezvoltate, de formele exprimate, de metodologia adoptată la nivelul cercetării pedagogice. Putem identifica, astfel, o corelație funcțională, epistemică, dar și etică, deontologică, între tipul de cercetare proiectat și tipul de decizie pedagogică necesară într-un context determinat, macrostructural sau/și microstructural.
În raport de scopul general, identificăm trei tipuri de cercetare pedagogică: teoretico-fundamentală; practic-aplicativă; mixtă. În această perspectivă, deciziile pedagogice vizează: (re)construcția epistemologică a conceptelor fundamentale și articularea lor la nivel de teorii generale ale domeniului; rezolvarea unor probleme metodologice și practice; valorificarea unor concepte fundamentale în procesul de sesizare și de rezolvare a unor situații concrete, semnificative pedagogic.
În raport de obiectivele specifice, identificăm mai multe tipuri de cercetare: interpretativă, explicativă, descriptivă (constatativă, analitică), ameliorativă, operațională. Deciziile necesare urmează logica și chiar denumirea acestora. Putem exemplifica deciziile pedagogice necesare, în contextul sistemului și al procesului de învățământ, pentru:
a) interpretarea optimă a corelației dintre informare – formare pozitivă a elevului în contextul mesajelor pedagogice proiectate la nivel de plan de învățământ, programă școlară/universitară, manual școlar/universitar, material curricular auxiliar, unitate de instruire/învățare, proiect de activitate didactică/lecție etc.;
b) explicarea relațiilor cauză – efect, semnificative în spații limitate și pe termen scurt, identificabile în zona aplicării unor metode didactice, strategii de evaluare, tehnici de investigare a mediului educațional comunitar (școlar, extrașcolar, local, teritorial, etc.);
c) descrierea unor realități pedagogice specifice, referitoare la mediul educațional al familiei, la calitatea spațiului și a timpului școlar, la desfășurarea unor evenimente școlare și extrașcolare, la analiza unor cerințe de politică a educației (locale, teritoriale, naționale, internaționale), la consemnarea unor rezultate școlare și extrașcolare sau a unor consecințe imediate înregistrate în contextul managementului clasei sau/și al organizației școlare etc.;
d) ameliorarea activității de instruire prin adoptarea unor soluții care vizează: reconstrucția permanentă a corelației profesor – clasa de elevi; organizarea resurselor pedagogice (informaționale, umane, didactico-materiale, financiare) existente la nivelul școlii, clasei de elevi, comunității locale; planificarea curriculară a activității la nivelul corespondenței pedagogice optime dintre obiective – conținuturi de bază – metode – evaluare, (auto)perfectibilă în context pedagogic deschis; realizarea-dezvoltarea activității de instruire la nivelul interdependenței dintre acțiunile de predare-învățare-evaluare;
e) operaționalizarea obiectivelor specifice în condiții optime, în raport de resursele pedagogice existente la nivelul fiecărei clase de elevi care impun opțiunea pentru o anumită variantă de activitate (lecție) în cadrul tipului de activitate (lecție) determinat de stadiul instruirii (capitolul sau modulul de studiu), planificat conform programei școlare curriculare.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA
