Decizia pedagogică reprezintă o acțiune necesară, implicată în toate ştiințele educației, cu dezvoltări speciale în teoria generală a educației, teoria generală a instruirii, teoria generală a curriculumului, teoria cercetării pedagogice, managementul educației/organizației şcolare/clasei de elevi, planificarea edu­cației, politica educației.
Problematica deciziei pedagogice este abordată, în mod explicit, în cadrul teoriei generale a instruirii/didacticii generale. La acest nivel, reprezintă o operație integrată în structura acțiunii de evaluare pedagogică/didactică necesară în cadrul oricărei activități de educație/instruire, proiectată şi realizată la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învățământ. Este condiționată de operațiile anterioare de măsurare cantitativă a rezultatelor activității şi de apreciere calitativă a rezultatelor (măsurate cantitativ) în raport de anumite criterii specific pedagogice; eficiența activității în raport de obiectivele pro­puse; eficiența activității în raport de resursele existente, valorificate de educator/profesor; progresul/regresul înre­gistrat în activitatea de referință în raport cu ultima evaluare realizată. Calitatea specifică deciziei pedagogice, necesară în domeniul educației, corespunde funcției sale de prognoză pozitivă, de anticipare a procesului de îmbunătățire a activității.
În context pedagogic general, decizia este angajată ca acțiune necesară în orice activitate de proiectare şi realizare a edu­cației/instruirii/cercetării (fundamentale, operaționale etc.)/ori­en­tării şcolare şi profesionale/formării profe­sionale/consilierii în carieră/inspecției şcolare etc.
În sens managerial, decizia pedagogică intervine în orice activitate de conducere globală, optimă, strategică, inovatoare a educației/instruirii la toate nivelurile sistemului şi ale procesului de învățământ. Este implicată practic, în mod obiectiv, în realizarea funcțiilor generale ale conducerii manageriale a ori­cărei activități cu funcție de formare-dezvoltare a perso­nalității: a) organizarea resurselor pedagogice; b) planificarea activității de referință; c) implementarea planificării activității de referință; d) reglarea-autoreglarea permanentă a activității prin acțiuni de perfecționare metodică şi de cercetare pedagogică. În conse­cință, decizia pedagogică este/trebuie integrată în structura de funcționare a oricărei activități pedagogice (de educație, de instruire, de cercetare pedagogică etc.). Intervenția sa este proiectată şi realizată pe baza a două operații complementare: a) re­ceptarea informației necesară pentru luarea deciziei; b) prelucrarea informației necesară pentru luarea deciziei favorabile, avantajoase, optime, în condiții de reflexivitate superioară, dobândită şi perfecționată continuu prin valorificarea resurselor cognitive (dar şi noncognitive) disponibile la nivel de: b-1) ope­rații logice fundamentale: analiză, sinteză, abstractizare, ge­ne­ralizare, comparație, clasificare, concretizare; b-2) operații lo­gice instrumentale: metode de instruire/autoinstruire predo­minant euristice, dar şi algoritmice.
În contextul paradigmei curriculumului, decizia pedagogică îndeplineşte, în mod special, funcția de reglare-autoreglare permanentă a oricărei activități de educație/instruire etc. realizabilă prin operații de corectare, completare, aprofundare, perfecționare, ajustare structurală, restructurare (reformare) – inovatoare, sistemică etc. Este angajată strategic la scara întregului sistem şi proces de învățământ, cu implicații tactice şi operaționale, directe şi indirecte, imediate şi mediate, în cadrul fiecărei activități concrete de educație, de instruire, de proiectare a educației şi a instruirii, de orientare şcolară şi profesională, de consiliere în carieră, de cercetare pedagogică empirică etc.
Definirea şi analiza conceptului de decizie pedagogică solicită raționamente de tip analogic, realizabile într-un context epistemologic şi social mai larg, cu caracter interdisciplinar, deschis. Avem în vedere faptul că decizia, în general, este studiată la nivelul mai multor ştiințe, integrabile în categoria „ştiințelor acțiunii”. Un subiect pentru un viitor articol.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA