Structura discursului didactic comunicativ, bazat pe trans­miterea de mesaje pedagogice, cu scop de informare – formare pozitivă, este fixată în cadrul corelațiilor necesare între: a) con­ținutul exprimat (în funcție de scop); b) acțiunile interiorizate la nivel de predare – învățare – evaluare; c) principiile de proiectare și realizare, stabilizate normativ.
Perfecționarea discursului didactic comunicativ, interpersonal implică proiectarea și realizarea unor obiective de ordin cognitiv, dar și afectiv. În această perspectivă, este valorificabil la nivel de discurs formativ pozitiv, susținuit în plan informativ, dar și per­suasiv, prin „arta de a te adresa cuiva cu convingere (…) folosind limbajul afecțiunii și al grijii față de interlocutori”, față de elevi ca parteneri ai dialogului în educație, în activitatea de instruire.
Comunicarea didactică proiectată pe baza valorificării culturii emoționale a profesorului vizează „anumite obiective de ordin afectiv”, chiar dacă acestea sunt greu, dacă nu imposibil, de opera­ționalizat. Importanța lor rezultă din calitatea lor de competențe psihologice, apte să sugereze profesorului modalități strategice și procedurale de abordare emoțională a discursului didactic comunicativ, interpersonal, la nivelul întregii clase de elevi. Putem identifica patru categorii de obiective afective care exprimă capacitatea profesorului eficient de: a) a informa „folosind un lim­baj emoțional adecvat contextului”; b) a instrui utilizând expresii emoționale pentru explicații, interpretări, reflecții, „asociate cu imagini, folosind ordinea deductivă, cronologică sau spațială, utilizând analogii”; c) a convinge prin „demonstrații care satisfac necesitățile emoționale” în condițiile în care informațiile sunt structurate logic și argumentate prin studii de caz; d) a forma și / sau a transforma atitudini – „la nivelul cel mai profund al personalității și al comportamentelor exteriorizate” – prin resursele limbajului pedagogic verbal și nonverbal, exprimat în mod clar, concis, deschis, personalizat și naturalizat în raport de context (op.cit.vezi pp.125-136).
Cultura emoțională a profesorului este probată la nivelul capacității acestuia de a proiecta și realiza obiective afective orientate valoric predominant în direcția formării și dezvoltării unor atitudini fundamentale (afective, motivaționale, caracteriale), probate la nivel de conduită cognitivă și noncogntitivă pozitivă a elevilor în plan didactic și extradidactic. Profesorul cu o cultură emoțională  de  nivel superior  este eficient prin competențele pedagogice  valorificate în activitatea de instruire, raportate la un model-ideal. Un astfel de model-ideal integrează pedagogic urmă­toarele patru categorii de competențe ale profesorului eficient care contribuie la (auto)perfecționarea comunicării didac­tice la nivel de comunicare afectivă, înțeleasă ca „factor de men­ținere și consoli­dare a climatului socio-afectiv pozitiv, a echilibrului psihic și rela­țional” în cadrul oricărei activități de instruire:

1. a) competența științifică – probată prin capacitatea de: sinteză-generalizare a informației, convertită pedagogic în termeni de conținuturi de bază; adaptare strategică la contexte pedagogice deschise; cercetare explicativă, interpretativă;
2. b) competența socială – probată prin capacitatea de: relaționare în situații multiple; adaptare la roluri diferite, complementare; „dozare a forței și autorității profesionale”; adoptare a stilurilor didactice adecvate în context determinat;
3. c) competența psihologică – probată prin capacitatea de: ra­portare la context prin toate resursele empatiei (cognitive, afective, motivaționale); exprimare creativă la nivel superior (in­ventiv, inovator), (auto)cultivare a tactului pedagogic;
4. d) competența managerială – probată prin capacitatea: de abordare globală, cognitivă și noncognitivă, a activității de instruire, a elevului, a oricărei situații concrete de educație, de instruire etc.; de decizie optimă în raport de resursele pedagogice și de condițiile concrete existente; de gestionare a tuturor resurselor pedagogice disponibile (informaționale, umane, spațio-temporale, didactico-materiale, financiare).

Prof. univ. dr. Sorin Cristea