
Prof. univ. dr. Sorin Cristea
Comunicarea pedagogică, proiectată în cadrul procesului de învățământ, realizată la nivelul activității de instruire, prin construirea unui repertoriu comun centrat pe resursele socioafective și motivaționale ale elevului/clasei de elevi, dobândește calitatea specială de „comunicare didactică bazată pe cultura emoțională” a profesorului. La nivel de model-ideal o astfel de comunicare didactică promovează următoarele caracteristici esențiale, exprimate în termeni de acțiune potențială, reală, necesară: a) promovarea funcției afective a comunicării, în termeni de orientare valorică (la nivel de obiective socioafective), expresivitate, evaluare/autoevaluare continuă, formativă/autoformativă, de progres; b) structurarea mesajelor didactice la nivelul interdependenței optime dintre informare – formare pozitivă, în plan socioafectiv (accent pe formarea dezvoltarea sentimentelor pozitive și a motivației interne față de învățare);
- c) implicarea socioafectivă a profesorului în organizarea instruirii prin personalizare, diferențiere, individualizare în raport de particularitățile de vârstă psihologică și individuale ale elevilor;
- d) implicarea resurselor socioafective ale elevului în procesul de receptare, interiorizare și valorificare a mesajelor didactice;
- e) „crearea unui câmp afectiv pozitiv favorabil învățării”, susținut prin atitudini care stimulează comunicarea la nivelul unor interese comune între profesor și clasa de elevi (op. cit., pp. 94-124).
Funcția comunicării didactice bazată pe cultură emoțională vizează optimizarea procesului de transmitere a mesajelor pedagogice la nivelul interdependenței informare – formare pozitivă socioafectivă (motivațională, volitivă, caracterială). Structura sa angajează cooperarea socioafectivă dintre profesor și elev, în orice context didactic. Realizarea sa implică restructurarea discursului didactic al profesorului, necesară în condițiile în care „conținuturile afectiv-atitudinale, indispensabile în construirea relațiilor interpersonale, se transmit nonverbal – 55%, paraverbal – 38% și verbal – 7%”.
Discursul didactic comunicativ eficace are calitate de „demers de explorare a anumitor conținuturi informative și afectiv-atitudinale, explicite și implicite, specifice educației, structurate și transmise prin strategii marcate de coeficientului de emoționalitate”. Este resursa care susține realizarea scopului general al comunicării pedagogice centrată asupra corelației dintre valorile culturale (științifice, tehnologice, artistice etc.) transmise și efectele formative pozitive durabile.
Perfecționarea discursului didactic comunicativ, interpersonal, este realizabilă în măsura orientării valorice a acestuia în direcția unor obiective specifice, psihologice, exprimate în termeni de competență: a) de comunicare pedagogică eficientă;
- b) a culturii profesionale (de specialitate, pedagogică, metodică, practică); c) a culturii emoționale, valorificabilă la nivel superior, în contexte educaționale multiple, deschise, (im)previzibile.
Prof. univ. dr. Sorin Cristea