Realitatea augmentată a educației

Realitatea augmentată a educației

Descrierea realității în ziua de azi are la bază o competiție pentru poziția „cel mai/ cea mai…“, prin intermediul clasamentelor sau, spus mai sofisticat, a topurilor. Este o mare schimbare între acel „cogito, ergo sum“ al lui René Descartes și actualul „sunt în top, deci exist“. Totuși, atât timp cât clasamentele sunt bazate pe dovezi, a te raporta la acestea pot fi percepute ca un stimul de a te conforma unor criterii și de a arunca o privire către partea de sus a clasamentelor, pentru a identifica bune practice, mai ales când vorbim de educație.

Referitor la educație, există o abundență de date și informații în baza cărora se realizează diferite ierarhii ale sistemelor educaționale, abundența fiind datorată atât diferitelor scopuri ale cercetărilor, cât și atât multitudinii de indicatori luați în analiză.

Deși în cele ce urmează vom prezenta o serie de clasamente internaționale în care sistemul de educație din România este inclus, ar fi de dorit ca accentul în lectura materialului să nu fie pus pe identificarea unei anume poziții în clasament, ci pe acele acțiuni prin care politicile publice în domeniul educației conduc la un anumit tip de performanță.

În acest sens, am însoțit statisticile prezentate cu o serie de comentarii care să evidențieze o serie de fundamente, cât și o serie de limite ale respectivelor clasamente.

I. România – România: 40-47

US News și World Report, BAV Group și University of Pennsylvania colaborează în vederea colectării de date și informații pe bază de sondaj (chestionare adresate eșantioanelor de populații din 78 de țări), în baza cărora, anual, elaborează un top al sistemelor educaționale la nivel internațional.

Clasamentul este rezultatul coroborării scorurilor obținute pe trei criterii cu aceleași ponderi:

a) percepția publică privind nivelul de dezvoltare a sistemului educațional;

b) intenția indivizilor de a urma studii universitare în propria țară;

c) percepția privind asigurarea unui sistem educațional de calitate (https://worldpopulationreview.com/country-rankings/education-rankings-by-country).

Comentarii

  • diagrama conține ierarhiile sistemelor educaționale astfel încât, combinat, se regăsesc primele 20 de țări din ambele ierarhii; cum între cele două ierarhii sunt diferențe de clasamente, numărul țărilor pentru care este prezentată situația se ridică la 25, la care am considerat util să asociem și pozițiile României în clasamentele celor doi ani, 2020 și 2021; de menționat că, dintre țările evidențiate în diagramă, China, Rusia și Israel, alături de România, nu figurează în TOP 20 în niciunul dintre ani;
  • datele prezentate în tabelul ante­rior evidențiază o stabilitate relativ crescută a TOP 20 în raport cu clasamentele corespunzătoare anilor 2020 și 2021; astfel, raportat la clasamentul corespunzător anului 2021, primele 20 de țări în ie­­rarhie se regăsesc în clasamentul corespunzător anului 2020 în primele 25 de poziții (cu excepția Belgiei și Irlandei, pentru care nu există date colectate prin sondajul pentru 2020); pentru primele 20 de țări clasate în 2021, ecartul de poziție între topurile 2021 și 2020 este de maximum 5 poziții; de asemenea, 5 țări (SUA, Marea Britanie, Franța, Elveția și Finlanda) ocupă aceeași poziție în ambele clasamente, ca interpretare posibilă fiind o stabilitate în timp a percepției și o relevanță crescută a răspunsurilor colectate; 8 dintre țări câștigă poziții superioare în ierarhie (Germania, Japonia, Noua Zeelan­dă, Italia, Spania, Coreea de Sud, China și Israel), restul de 10 țări coborând în ierarhia din 2021 față de cea din 2020 (Canada, Australia, Suedia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Austria, Singapore, Rusia și Portugalia); față de ierarhia corespunzătoare anului 2020, din TOP 20 au ieșit Singapore și Portugalia, în locul acestora, în TOP 20 PENTRU ANUL 2021 intrând Belgia, Coreea de Sud și Irlanda, situație datorată omisiunii din raportare a poziției 17 pentru clasamentul 2020);
  • referitor la România, datele înregistrate relevă o coborâre semnificativă în ierarhia din 2021 (locul 47) față de cea din 2020 (locul 40) cu 7 poziții, un ecart destul de mare având în vedere totalul de 78 de țări incluse în studiu, explicații posibile fiind modul în care sunt formulate întrebările asociate chestionarului, precum și tendința absolvenților de liceu de a continua studiile la nivel universitar în alte state decât în propria țară;
  • corelat cu datele prezentate anterior, raportat la primele 25 de țări, din punct de vedere al ponderii statelor europene în ierarhie, se observă o relativă constanță a procentelor defalcate pe TOP 5, TOP 10, TOP 15, TOP 20 și TOP 25, astfel:

Topuri an 2021

Nr. state europene

Procent din total state
în top

Nr. state non-europene

Procent din total state
în top

TOP 5

3

60%

2

40%

TOP 10

6

60%

4

40%

TOP 15

10

66,67%

5

33,33%

TOP 20

14

70%

6

30%

TOP 25

17

68%

8

32%

  • referitor la statistica anterior prezentată, trebuie interpretată în limitele cauzate de limitarea realizării sondajului la doar 78 de țări, precum și la numărul populației pe care îl reprezintă fiecare stat; de menționat faptul că ponderea țărilor europene în total țări înregistrate este crescătoare de la TOP 5 la TOP 20, cu o ușoară diminuare la TOP 25, posibil fiind ca la coborârea în clasament să avem ponderi mai mari ale țărilor noneuropene;
  • fiind în contextul evidențierii unor limite ale studiului prezentat, chiar în site-ul care găzduiește rezultatele studiului s-a considerat corect a se menționa că ierarhiile de acest tip au o componentă de relativitate datorată criteriilor luate în considerare la ierarhizare; din acest punct de vedere, situarea SUA pe prima poziție este comentată ca reprezentând o imagine parțială asupra sistemului de educație, fiind o realitate faptul că elevii americani obțin scoruri mai mici la matematică și științe decât elevii altor țări care sunt prezente în ierarhie pe poziții inferioare SUA (conform Business Insider Report pe 2018, SUA s-a clasat pe locul 38 la scorurile privind achizițiile elevilor la matematică și pe locul 24 la științe, tendința pe ultimii treizeci de ani fiind de scădere în ierarhiile menționate).

II. A fi (în top) sau a nu fi…

Relativitatea clasamentelor sistemelor de educație este evidentă și prin ra­­portare, spre exemplu, la un top realizat de Global Citizens for Human Rights, care măsoară, anual, zece indicatori pentru educație, pornind de la vârste preșcolare (cu rata de participare a copiilor de vârste mici la educație timpurie) până la vârsta adultă (rata de analfabetism funcțional la nivelul populației adulte).

Comentarii

  • cele două topuri relevă o corelare de 50% din punct de vedere al țărilor nominalizate, dar doar Canada se regăsește în aceeași poziție în ambele clasamente, trei dintre țări fiind pe poziții superioare în clasamentul Global Citizens for Human Rights (Japonia, Suedia și Olanda), față de clasamentul US News și World Report, și doar Germania ocupând o poziție inferioară în TOP 1 față de TOP 2;
  • este evident că, în aceste condiții, a vorbi de clasament absolut al sistemelor de educație este neindicat; acceptând însă că orice studiu realizat pe bază științifică are relevanța sa, ceea ce devine relevant în lectura ierarhiilor este interpretarea rezultatelor în timp, pentru a sesiza evoluția topurilor, putând astfel, funcție de indicatorii analizați, să identifici invarianți și variabile care contribuie la poziționarea în top sau care, din contră, împiedică menținerea sau urcarea în clasamente.

III. Don’t look up!

Pentru a contura o realitate cât mai cuprinzătoare, în cele ce urmează vom face o referire la un nou clasament, bazat pe date și informații colectate pentru 2021. Astfel, începând cu anul 2013, or­ganizația non-profit New Jersey Minority Educational Development a lansat proiectul World Top 20 Poll, prin care se colectează date și informații privitor la sisteme educaționale din întreaga lume și având ca scop identificarea de factori care influențează negativ ratele de acces și de participare la educație de calitate și privind siguranța mediului de învățare. Astfel, studiul World Top 20 Education Poll este realizat prin coroborarea datelor și informațiilor deținute/colectate prin OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), UNESOC (Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite), EIU (Divizia de cercetare și analiză a Economist Group), PISA (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor), Centrul de Studii Internaționale, prin studiile TIMSS (Tendințe în domeniul Studiilor Matematice și Științifice Internaționale) și PIRLS (Progres în Studiile privind Lectura la nivel Internațional) (https://worldtop20.org/worldbesteducationsystem).

Comentarii

  • TOP 1 este selectat dintr-un clasament realizat pentru 209 țări (203 pentru care s-au colectat date), iar TOP 2 este selectat dintr-un clasament realizat pentru 78 de țări;
  • din analiza comparativă a celor două clasamente (TOP 20), se poate remarca faptul că 13 țări sunt prezente în ambele clasamente (65%), în fiecare top existând câte șapte țări care nu sunt prezente în ambele clasamente (35%); de menționat că prezența Marii Britanii doar în TOP 2 este consecința lipsei de date colectate prin studiul ce a generat TOP 1;
  • dintre cele 13 țări prezente în ambele clasamente, 8 țări se poziționează superior în TOP 1 față de TOP 2 (Co­­reea de Sud, Japonia, Danemarca, Olanda, Australia, Belgia, Finlanda și Irlanda), iar 5 țări se poziționează inferior în TOP 1 față de TOP 2 (Germania, Finlanda, SUA, Canada și Suedia); nu există țară care să ocupe aceeași poziție în cele două clasamente; de menționat că ecartul dintre poziții este de minimum 3 poziții (Australia) și de maximum 18 poziții (Coreea de Sud);
  • se poate observa faptul că TOP 5 este complet diferit în cele două ­clasamente, dar primele 5 țări din TOP 1 se regăsesc complet în TOP 2, pe po-
    ziții inferioare poziției 5, în schimb Elveția apare între primele 5 țări din TOP 2, fără a se regăsi în primele 20 de țări din TOP 1;
  • privitor la situația României, aceasta este prezentă în ambele clasamente, cu un ecart al pozițiilor de 52 de poziții (TOP 1 – poziția 99, Top 2 – poziția 47); ecartul pare mai mare decât în realitate, având în vedere numărul diferit de țări care formează cele două clasamente, dar este totuși semnificativ; astfel, în termeni relativi, procentuali, poziția României în TOP 1 este situată în jumătatea de sus a clasamentului (48,76%), iar poziția din TOP 2 este situată în jumătatea de jos a clasamentului (68,25%);
  • analizând din punct de vedere al nivelului absolut și relativ de reprezentare pe țări europene/noneuropene, raportat la TOP 1, se evidențiază următoarea statistică (cu aceleași limite de interpretare ca cele prezentate la statistica anterior făcută pentru TOP 2):

Topuri an 2021

Nr. state europene

Procent din total state
în top

Nr. state non-europene

Procent din total state
în top

TOP 5

2

40%

3

60%

TOP 10

7

70%

3

30%

TOP 15

9

60%

6

40%

TOP 20

12

60%

8

40%

  • se poate remarca faptul că procentele de reprezentare a țărilor europene/noneuropene în primele cinci țări sunt inversate la TOP 1 față de TOP 2, dar mărind numărul de țări în analiză, numărul țărilor europene rămâne majoritar în TOP 10, TOP 15 și TOP 20, astfel fiind relevantă calitatea, în ansamblu, a sistemelor europene de educație în totalul de 201 țări incluse în clasament.

Gabriel Vrînceanu – profesor

Articolul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 27 – martie 2022