Elena ANGHEL STĂNILĂ, profesor universitar

Știți de ce numai unii dintre copii reușesc să fructifice la maxim potențialul de a deveni excepționali, deși toți se nasc cu acesta?

Diferența o face, de fiecare dată, părintele, pentru că un copil excepțional este oglinda unui părinte excepțional. Acesta poate fi descris ca un părinte conectat la sine, care își înțelege și caută să-și satisfacă propriile nevoi, care este capabil să gestioneze eficient o relație de cuplu marital și parental și să-și construiască în același timp o carieră împlinitoare și relații sociale sănătoase și de durată care să-i asigure o viață frumoasă.

Părintele este primul, cel mai important model pentru succesul sau pentru dificultățile copilului său.

Deprinderile și abilitățile esențiale se câștigă în primii ani de viață, când copilul este extrem de atent la tot ceea ce face părintele său de care este puternic legat emoțional și pe care îl investește cu puteri nelimitate.

Părintele este cel care construiește și șlefuiește continuu cele trei relații ale sistemului familial în care copilul vine pe lume: maritală, parentală și parental-filială. Părintele este cel care generează relațiile cu familia extinsă, cu ceilalți membri ai comunității și țese direcțiile de învățare-dezvoltare ale copilului său. Creează, cu alte cuvinte, cadrul favorabil sau nu, de evoluție spre independență a propriului copil.

Calitatea trăirilor și a dezvoltării copilului depinde de abilitatea părinților de a fi prezenți și disponibili, iubitori cu el dar și cu ei înșiși, conștienți de rolurile corecte pe care le au într-o structură familială sănătoasă.

Poți fi astăzi un părinte capabil să crești un copil excepțional?

Totuși este una dintre cele mai mari provocări pe care viața ți-o oferă într-o țară în care investiția părinților în copii este o tradiție puternic înrădăcinată. Românul crede în copilul său și își dorește să-l crească bine pentru a sta la maturitate pe propriile picioare și a-și trăi viața frumos și sănătos. Și din acest motiv e pregătit să facă totul pentru copilul său, să-și optimizeze modul de a fi, a exista, a se relaționa pentru a deveni un părinte mai bun.

Parenting-ul este astăzi parte componentă esențială a procesului de dezvoltare personală a adultului. El are în atenție infomarea, formarea și (Re)-formarea adultului în vederea asumării și exercitării rolului de părinte la standarde ridicate.

Training-ul de dezvoltare / optimizare personală pentru părinți facilitează întâlnirea unor adulți dornici de a-și îmbogăți informațiile în legătură cu creșterea și dezvoltarea psihologică a propriilor copii și de a-și forma și perfecționa abilitățile și comportamentele în rolul de părinte. Cu alte cuvinte, participanții unor astfel de întâlniri sunt oameni obișnuiți, cu un anumit nivel de pregătire, atenți la ei și la dezvoltarea copilului lor. Sunt părinți implicați și motivați să facă din copiii lor oameni de valoare. Sunt, de asemenea, părinți informați și bine formați pentru care conceptul de dezvoltare personală prinde sens în propria viață. Ei devin astfel exemple bune de urmat pentru copiii lor. Și nu în ultimul rând, acești părinți sunt conștienți de unicitatea copilului lor și de rolul esențial pe care îl joacă în dezvoltarea lui.

În cartea sa, intitulată Părinții au cuvântul, dr. Jim Taylor surprinde într-un mod admirabil influența pe care părinții o exercită asupra dezvoltării timpuri a copilului lor: „Copiii sunt asemenea unor tablouri care, la naștere, au doar câteva tușe genetice, așternute pe o pânză altminteri goală. În perioada primei copilării, se conturează forme și culori care sporesc complexitatea pânzei. Apoi, începând cu primii pași, la vârsta preșcolară și în primii ani de școală, apar linii, texturi și culori din ce în ce mai precise, care ne permit să întrezărim potențialul operei finale. În această etapă, noi suntem principalii artiști. În cele din urmă, copiii vor prelua ștafeta și vor continua să rafineze opera de artă, până ce aceasta va deveni un autoportret autentic. Mesajele pe care le transmitem în primii ani de viață ai copiilor constituie principala noastră contribuție la capodopera devenirii lor.“ (p. 12, Editura Philobia, București, 2014)

Adulții care își oferă timp pentru a frecventa ofertele de optimizare personală pentru părinți ale psihologilor educaționali cunosc foarte bine aceste aspecte. Ei își doresc să-și perfecționeze cunoștințele și abilitățile pentru a deveni părinți mai buni pentru copilul lor. Cunoașterea particularităților de vârstă, a unor metode moderne de învățare, formare și dezvoltare a copiilor, de motivare pentru a ști, a afla, a se exprima și a crea îi poate ajuta să ofere cel mai potrivit cadru de evoluție intelectuală, sociorelațională și emoțională a acestora în copilărie și adolescență.

Intervențiile psihoeducaționale bine facute de către specialiști în psihologia educației se bucură de o reală aplicabilitate în situații concrete de viață.

Se lucrează cu grupuri mici și se particularizează informațiile și strategiile de intervenție pentru a se obține schimbări pozitive evidente atât la nivel personal, cât și în sistemele familiale de proveniență, în relațiile parental-filiale, parentale și uneori, maritale.

Pentru situațiile mai complexe se recomandă intervențiile psihoeducaționale individuale care au la bază o psihodiagnoză aprofundată a copilului și a sistemului său familial. Se stabilesc ipoteze, obiective și se creionează un plan de lucru. Deseori accentul cade pe calitatea relației parentale/ maritale deoarece aceasta determină calitatea dezvoltării fizice, psihice și spirituale a copilului.

Obiectivele fundamentale ale unor astfel de intervenții psihoeducaționale pot fi creionate după modelul prezentat mai jos.

Informarea poate avea în atenție:

• particularități ale dezvoltării și intervenții psihoeducaționale facilitatoare;
• particularități ale sistemului familial și gestionarea rolurilor și a relațiilor parentale, maritale și parental – filiale, a relațiilor dintre frați și a interacțiunilor cu familia extinsă;
• particularități ale organizării mediului de dezvoltare pentru copil/adolescent (amenajarea spațiului casei);
• metode și tehnici moderne de învățare, formare și dezvoltare a copiilor/adolescenților;
• repere în achiziționarea mijloacelor de stimulare a dezvoltării pentru copii și adolescenți (jocuri, jucării, cărți, tehnologie);
• gestionarea bugetului etc.

Formarea părinților poate urmări:

dezvoltarea capacităților de comunicare eficientă/ autentică în cadrul sistemului familial;

managementul timpului și al stresului (dacă este cazul) în cadrul sistemului familial (planning-ul familial);

deprinderi eficiente de interacțiune cu copilul/adolescentul (prezența, îngrijirea, implicarea în joc, validarea comportamentelor, evidențierea calităților, implicarea în cadrul activităților de învățare, managementul timpului și al activităților) etc.

(Re)-Formarea se realizează de obicei în cadrul intervențiilor individuale, de cuplu sau familiale și poate avea în atenție următoarele aspecte:

conștientizarea modelelor parentale și maritale pozitive și negative introiectate;

convertirea comportamentelor maladaptative depistate în comportamente adaptative și dobândirea de noi pattern-uri comportamentale, în acord cu nevoile individuale și familiale (ale partenerului/partenerei și copiilor) etc.

Continuarea articolului poate fi citită în numarul unu, serie nouă, a revistei Tribuna Învăţământului, ediția tiparită. Abonamentul standard Tribuna Învățământului poate fi achiziționat aici.