Cadrul oficial al articolului de față este definit de Calendarul dezvoltării curriculare 2015-2017, aprobat de ministrul Educației și Cercetării Științifice (nr. 81/DG/P/01.04.2015), și, respectiv, de recenta declarație publică a aceluiași ministru, în conferința de presă de joi, 7 mai 2015: „Am văzut cu toții ce a generat promovarea unei legi a educației prin asumarea răspunderii. Acest lucru nu trebuie să se mai întâmple. S-a stabilit, în urmă cu câteva zile, la o întâlnire comună cu reprezen­tanții sindicatelor din învățământul superior și din preuniversitar, necesitatea unei noi legi a educației. (…) Deja am stabilit, a fost rezultatul unei largi consultări, necesitatea unei noi legi a educației. Termenul pe care l-am propus pentru finalizarea acestei noi legi a educației este finalul anului acesta”.
Titlul ales azi trimite la editorialul publicat de Tribuna învățământului în 23 februarie 2015 („2015. Anul punctului de inflexiune”), unde am definit cadrul strategic al schimbării paradigmei Educației în România: Valori • Arhitectură curriculară • Carieră didactică • Arhitectură instituțională – toate de secol XXI, croite curajos cu fața spre viitor, și nu ca acum, date nătâng de gard, cu multe tempouri în urma timpului firesc al României de azi și mai ales de mâine.
În acest context, afirm că orice demers institu­țional ori text de lege care conservă actualul status quo – adică o Românie de secol XXI cu o Educație de secol XX-XIX – este din start nul și neavenit, iar consfințirea politică a unui atare demers constituie tentativă de subminare a statului de drept și atac direct la siguranța națio­nală a României.
Pe cale de consecință, într-un moment în care toți tac, secretos și vinovat, în legătură cu modalitățile pragmatice de scoatere a educației românești din paradigma sa comunistă, rostul prezentului editorial este de a oferi dezbaterii publice un set de soluții concrete, menite a opera­țio­naliza „punctul de inflexiune”. Prin urmare, nu soluțiile lipsesc.
Lipsește „sângele în instalațiile” decidenților politici și sindicali de a acționa decisiv, curajos și transformațional, Acum!, Acum!, Acum!, după ani și ani de exasperantă tragere de timp.
Iată soluțiile operaționale, scrise sub formă de articole de lege.

1. Arhitectură curriculară necomunistă

În cadrul strategic de schimbare a paradigmei Educației în România, proiectul strategic critic este cel menit să configureze o arhi­tec­tură curriculară de secol XXI pentru învățământul preuniversitar. O soluție viabilă poate fi următoarea.
Premisele de proiectare:

• Ministerul Educației coordonează învățământul preuniversitar, în parteneriat cu unitățile de învățământ, asigurând un raport echitabil și armonios între nevoile curriculare de sistem, la nivel națio­nal, și cele de nivel local, punând în fapt principiul descentralizării curriculare comprehensive, pe principiul „curriculum la decizia elevului, din oferta școlii”.
• Unitățile de învățământ liceal organizează examenul de admitere a absolvenților învățământului gimnazial, potrivit standar­delor și criteriilor proprii, stabilite și aprobate de consiliile profesorale și consiliile de administrație, în parteneriat cu comunitățile locale.

În aceste condiții, un articol de lege referitor la planurile-cadru de învățământ poate suna astfel:
Art. X – Planurile-cadru de învățământ
(1) Planurile-cadru de învățământ cuprind disciplinele de învă­țământ/modulele de pregătire corespunzătoare fiecărui nivel și formă de învățământ, precum și numărul de ore alocat acestora.
(2) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru este cuprins între maxim 20 de ore pe săptămână la învățământul primar și maxim 30 de ore pe săptămână pentru învățământul gimnazial, respectiv liceal.
(3) Planurile-cadru operaționalizează conceptul „curriculum la decizia elevului din oferta școlii”, respectând următoarele principii de proiectare:

• educarea la elevi a deprinderii de a decide și a-și asuma costurile și consecințele deciziilor luate în privința alegerii disciplinelor de studiu evaluate, prin stabilirea unui raport echitabil între numărul disciplinelor obligatorii și numărul disciplinelor la alegerea elevilor, din ofertele școlilor, cu scăderea progresivă a proporției disciplinelor obligatorii către anii terminali ai învățământului liceal – de exemplu: 5 + 3 (clasa a IX-a); 4 + 4 (clasele a X-a și a XI-a); 3 + 5 (clasa a XII-a);
• parcurgerea, în fiecare semestru școlar, a unui număr de discipline ale căror evaluări intră în calculul mediilor semestriale – de exemplu, între 6 și 8, în funcție de nivelurile învățământului școlar;
• alocarea unui număr de ore pe săptămână aproximativ egal pentru fiecare disciplină evaluată – de exemplu, între 3-5 ore săptămânal;
• stabilirea unui efectiv minim de 12 elevi pentru desfășurarea pe grupe a unora dintre disciplinele la alegerea elevilor;
• parcurgerea, la alegere, a unui număr de discipline din ofertele școlilor, ale căror evaluări nu intră în calculul mediilor semestriale/anuale – de exemplu, 2-4 discipline semestrial, în afara programului obligatoriu.

Alternativă educațională modernă
Art. X’ – Bacalaureatul internațional
(1) Absolvenții clasei a X-a pot urma programul de diplomă al Bacalaureatului Internațional, în conformitate cu metodologia Organi­zației Bacalaureatului Internațional.
(2) Diploma obținută în urma promovării Bacalaureatului Internațional este recunoscută și conferă aceleași drepturi cu diploma obținută în urma promovării examenului național de bacalaureat.

2. Carieră didactică necomunistă

Art. Y. Cariera didactică
(1) Prin personal didactic se înțelege personalul cu pregătire de specialitate care realizează în mod nemijlocit formarea și educarea copiilor, a tinerilor și adulților.
(2) Prin carieră didactică se înțelege ansamblul opțiunilor-standard puse la dispoziția personalului didactic de-a lungul întregii activități profesionale, luate în calcul la vechimea în muncă și stabilirea pensiei. Cariera didactică reprezintă mecanismul principal de dezvoltare a resursei umane din educație.
(3) Principiile de proiectare a traseelor de carieră ale personalului didactic din învățământul preuniversitar sunt următoarele:

• Existența unui set standard de opțiuni de carieră și tranziție în carieră, cu puncte de intrare-ieșire clar definite;
• Învățarea pe întreg parcursul traseului de carieră, în scopul dez­voltării cunoștințelor, competențelor și atitudinii de educatori;
• Punerea la dispoziția personalului didactic a unor oportunități de dezvoltare personală de-a lungul întregii cariere didactice;
• Crearea unui pachet financiar motivant, acordat pe bază de merit – de exemplu, o ofertă salarială onestă, nemeschină și motivantă poate operaționaliza principiul „1000 EUR brut, în loc de 1000 RON net”;
• Existența opțiunii de reconversie profesională a personalului didactic, în vederea inițierii, în condițiile legii, a unei noi cariere profesionale în afara învățământului preuniversitar.

(4) Opțiunile-standard de carieră didactică, luate în calcul la vechimea în muncă și stabilirea pensiei, sunt următoarele:

• Activitate didactică la catedră;
• Masteratul în educație;
• Anul sabatic;
• Manager de unitate de învățământ preuniversitar;
• Manager de proiecte educaționale;
• Mentor (coach) – pentru adolescenți și adulți;
• Program de reconversie profesională (tranziție în carieră).

(5) În situația opțiunilor altele decât activitatea didactică la catedră, anul sabatic și programul de reconversie profesională, norma la catedră reprezintă maximum 20% din activitatea luată în calcul la stabilirea salariului, restul de 80% reprezentând activități specifice respectivelor opțiuni de carieră, normate potrivit legii.
Adaug încă un proiect strategic critic din zona resurselor umane, anume formarea inițială pe filieră didactică – adică profesionalizarea autentică a meseriei de profesor. Și pentru acest proiect am pus deja în discuție două variante de programe de licență (http://adevarul.ro/ educatie/scoala/xi-xiiproiect-importanta-strategica-expunere-motive-puerila-derizorie-purtamde-fapt-conversatia-adevarata-despre-arhitectura-curriculara-1_541b228a0d133766a83d9b8c/index.html).

3. Aranjament instituțional necomunist: inspecții școlare – DA; inspectorate școlare – NU

Un mecanism de piață deschisă și reglementată a inspecției școlare și instituționale poate fi, de pildă, următorul:

• Comisiile de învățământ ale Parlamentului României instituie și gestionează Registrul Furnizorilor Autorizați de Inspecție Școlară și Instituțională, acreditând (sau retrăgând acreditarea, după caz) orga­nizații(lor) cu competență în materia inspecției școlare și instituționale;
• Furnizorii de inspecție școlară și instituțională sunt organizații independente neguvernamentale non-profit, de tip fundații sau asociații;
• Legea Educației Naționale instituie obligativitatea unităților de învățământ preuniversitar de a parcurge periodic (de pildă, la fiecare 3 sau 5 ani), contra cost, un proces de inspecție școlară și instituțio­nală, finalizat printr-un raport cuprinzător, făcut public și pus la dispoziția celor interesați;
• Inspecția școlară și instituțională poate fi realizată doar de furnizorii acreditați, înscriși în Registrul gestionat de Parlamentul României, prin comisiile de specialitate.

Termen: 1 Decembrie 2018
Închei repetând, pentru fixarea cunoștințelor: orice demers instituțional ori text de lege care conservă actualul status quo – adică o Românie de secol XXI cu o Educație de secol XX-XIX – este din start nul și neavenit, iar consfințirea politică a unui atare demers constituie tentativă de subminare a statului de drept și atac direct la siguranța națională a României.