Pseudocomentariu literar – Cât să ținem ușa clasei deschisă

392

Pseudocomentariu literar - Cât să ținem ușa clasei deschisă

Lucrarea Norme privind instituirea de măsuri sanitare și de protecție în unitățile de învățământ în perioada pandemiei COVID-19 este o opera în proză cu caracter anonim, colectiv (Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării) și oral („Vorbiți cu copilul despre cum acesta…”). Ca orice operă cu un asemenea caracter, este o creație populară. Aceasta și explică de ce este supusă dezbaterii publice și nu exprimă răspunderea asumată, profesionistă, a unor autorități și a unor specialiști. Prin supunerea unei dezbateri numite uzual „datul cu părerea” și „a te afla-n treabă”, lucrarea de față se înscrie într-o lungă tradiție, în care se regăsesc subiecte cum ar fi planurile-cadru, programele școlare, structura anului școlar și altele.

Opera Norme privind instituirea de măsuri sanitare și de protecție în unitățile de învățământ în perioada pandemiei COVID-19 redă un tablou static de vară în așteptarea toamnei fremătătoare. Sub razele fierbinți ale Soarelui arzător, se profilează „organizarea spațiilor (sălilor de clasă), cu așezarea băncilor astfel încât să se asigure distanțarea fizică de 1 metru între elevi sau dotarea băncilor cu separator în situația în care distanțarea fizică nu poate fi asigurată”; „stabilirea circuitelor funcționale”; „organizarea spațiilor de recreere”. Prin imagini vizuale, autorul anonim ne înfățișează „organizarea circuitelor în interiorul școlii (curte, săli de clasă, coridoare, etc) prin demarcare cu benzi vizibile care să asigure «trasee prestabilite» de intrare, deplasare în interiorul unității de învățământ și de părăsire a acesteia, facilitând păstrarea unei distanțe fizice între elevi”; „indicatoare vizibile și ușor de înțeles (panouri, săgeți etc)”; „zone de așteptare, astfel încât să fie asigurată distanțarea fizică”. Tabloul este străbătut de un fior de autoironie, din moment ce autorul anonim pune în ghilimele referirea la „trasee prestabilite”, știut fiind că folosirea astfel a ghilimelelor arată că autorul a vrut să spună ceva exact pe dos față de cum a scris, în cazul de față, sugestia fiind că numai prestabilite nu vor fi traseele urmate.

O imagine cu trimitere către tema scurgerii pe nesimțite a timpului este cea a ușilor, imagine remarcabilă prin finețea detaliului cu rol de a umaniza actul normativ, cu articolele și paragrafele lui: „Ușile vor fi menținute deschise, dacă este posibil, pentru a evita punctele de contact. Acest principiu nu trebuie să împiedice aplicarea regulilor de evacuare în caz de incendiu (spre exemplu, ușile de incendiu neutilizate vor fi menținute închise). Ușile claselor vor fi menținute deschise până la sosirea tuturor elevilor”. Imaginea claselor cu ușile deschise în așteptarea tuturor elevilor proiectează o acoladă teatrală între „Scaunele” de Ionesco și „Ferestre deschise” de Paul Everac.

Zugrăvit în toiul verii, cu soarele arzător sus și cu elevii oriunde, numai la școală nu, tabloul îndeamnă la imaginarea școlii în toamna bacoviană, cu elevii supuși rigorilor distanțării fizice previzibil în lapoviță, așteptându-și rândul la intrat în școală, la urmat săgețile de pe mozaicul debarasat cât se poate de urmele tălpilor, apoi la agățat în cuier geci și pardesiuri, la pus umbrele la uscat, toate făcute de către elevi încât să păstreze distanța fizică reglementată și, desigur, să nu-și dea obiecte unii altora.

Preventiv, aceleași Norme… spun că „distanțarea fizică va fi menținută la intrare folosind orice mijloc posibil (panouri, marcaje aplicate pe sol, dispozitive de distanțiere, bariere etc)”, imaginea creată fiind a grijii specifice ca unele manifestări publice, precum mitinguri și deplasări ale galeriilor de fotbal, să nu împiedice circulația pe stradă.

Tot prin Norme…, este sugerată și o întoarcere pe firul vremii, prevederea că „elevii nu se vor muta din clasa de bază în laboratoare” ducând cu gândul că sunt mai bine de 50 de ani de când a început la noi organizarea școlilor încât fiecare oră să se desfășoare în cabinete și laboratoare de specialitate. O întoarcere temporală și mai în urmă, în vremea interbelică, la exercițiile sportive nemurite în versurile „Luați seama bine/În picioare drepți!/Ochii toți la mine,/Mâinile la piept/Un-doi, un-doi,/Faceți toți la fel ca noi”, este sugerată de prevederea potrivit căreia la ora de educație fizică „nu vor fi utilizate echipamente sportive care să fie manevrate de toți elevii”, ci eventual de către un adult, în orice caz, cu păstrarea între elevi a distanței de 1,5 metri.

În schimb, o practică străveche, indicată și în situația sanitară actuală conform altor surse, cum este ținerea unor lecții afară, în preajma clădirii școlii, prin Norme… sunt puse sub interdicție: „Nu vor fi utilizate băncile/scaunele exterioare”.

Pe tot parcursul operei, autorul anonim face dovada unei remarcabile ușurințe în utilizarea morfologiei, sintexei, punctuației, ortografiei limbii române și trece cu dezinvoltură peste reguli, de exemplu, punând virgulă înainte de „etc.”, în schimb fără a mai pune punct după, cum se pune la sfârșitul unei prescurtări, scriind cu literă mare niște nume generice de instituții, dovedind că nu se împiedică de acorduri, conjugări etc. și mai ales lăsând frazele ceva mai lungi în voia anacolutului.

Stilul Norme-lor este avântat, mobilizator: „Credem în educație!”; „Spălați-vă des pe mâini!”; „Utilizați un șervețel de unică folosință, după care aruncați-l!”; „Salutați-i pe ceilalți fără să dați mâna!”; „Nu vă strângeți în brațe!”

Opera Norme privind instituirea de măsuri sanitare și de protecție în unitățile de învățământ în perioada pandemiei COVID-19 elaborată de Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării acoperă și o dimensiune  deopotrivă istorică și vizionară, ce sugerează vechime și dăinuire, îndemnându-ne, orice-ar fi, să rămânem nestrămutați: „Tușiți sau strămutați în pliul cotului sau într-un șervețel!”