Sistemul educațional românesc se află la o răscruce de importanță critică. Ca președinte al Federației Naționale a Părinților, FNaP ProEDU, am fost martor la numeroasele provocări cu care se confruntă educația din țara noastră, dar și la potențialul imens de schimbare pozitivă care există.
Criza profesorilor – o amenințare tot mai mare pentru calitatea educației
Poate cea mai presantă problemă cu care ne confruntăm este deficitul alarmant de cadre didactice calificate. Această criză nu este unică României, fiind o problemă paneuropeană, dar impactul său asupra educației copiilor noștri este profund îngrijorător. La începutul fiecărui an școlar, în majoritatea statelor membre ale UE, o mare parte dintre posturile didactice vacante rămân neocupate. În România, situația este deosebit de acută în domenii esențiale. Învățământul duce lipsă acută de profesori calificați la discipline fundamentale precum matematica, fizica și chimia. Această carență afectează direct calitatea educației și capacitatea noastră de a pregăti viitoarele generații pentru provocările tehnologice și științifice ale lumii moderne.
Sistemul de salarizare, condițiile de muncă precare și volumul mare de muncă au condus la o situație în care mulți educatori aleg să părăsească sistemul, lăsând în urmă un vid greu de umplut. Școala românească are nevoie urgentă de tineri, de absolvenți dispuși să urmeze această meserie nobilă și care, treptat, să acopere necesarul de posturi pe măsură ce cadrele didactice în vârstă vor ieși la pensie. Guvernul a propus măsuri pentru a aborda această problemă, inclusiv creșteri salariale și îmbunătățirea beneficiilor. Cu toate acestea, implementarea relativ lentă și lipsa unei strategii cuprinzătoare se pot dovedi obstacole greu de depășit.
Potrivit specialiștilor, criza de personal din sectorul educațional poate fi rezolvată, pe termen lung, doar prin majorarea semnificativă a salariilor, astfel încât cariera didactică să devină cu adevărat atractivă pentru tinerii talentați. Este imperativ să dezvoltăm programe de formare robuste și să oferim oportunități reale de dezvoltare a carierei pentru educatori. De asemenea, digitalizarea proceselor educaționale și inițiativele pentru îmbunătățirea formării continue a profesorilor, așa cum sunt prevăzute în noile măsuri ale Ministerului Educației, sunt pași cruciali pentru a atrage și reține talentele în această profesie vitală. Doar așa putem spera să asigurăm un viitor solid pentru educația românească.
Curriculumul – o oglindă a trecutului într-o lume a viitorului
O altă problemă fundamentală este curriculumul depășit, care nu reușește să pregătească adecvat elevii pentru provocările secolului al XXI-lea. În era digitală și a inteligenței artificiale, elevii noștri au nevoie disperată de competențe precum gândirea critică, alfabetizarea digitală și abilitățile de rezolvare a problemelor complexe. Este timpul să regândim fundamental modul în care predăm și ce predăm. Educația nu mai poate fi doar un exercițiu de memorare și reproducere, trebuie să cultivăm gânditori critici, inovatori și problem-solveri. Aceasta înseamnă să integrăm mai multe materii STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică), să încurajăm creativitatea și să promovăm activitățile extrașcolare care se bazează pe încurajarea inovației.
Gândirea critică a devenit o temă centrală în discuțiile despre reforma educațională, însă un gânditor critic nu poate fi format în mod pasiv. Este nevoie de un elev care participă conștient și își dorește să își îmbunătățească această capacitate prin exersarea abilităților și prin evitarea unor erori de judecată provenite din prejudecăți, bias-uri, propagandă sau autoamăgire. Metodele interactive aplicate în clasă sunt esențiale în acest proces. Ele încurajează elevii să participe la discuții, să-și expună propriile păreri și să se implice în activități diverse în afara orelor. Aceste metode îi învață pe copii să coopereze, să explice și să fie înțeleși, să gândească critic și rațional, să aducă argumente logice și să accepte incertitudinile.
Realitatea crudă a infrastructurii școlare
Nu putem ignora infrastructura școlară precară, mai ales în zonele rurale. Disparitatea între școlile urbane și cele rurale creează un decalaj inacceptabil în calitatea educației. Multe școli, în special în mediul rural, nu dispun de facilități de bază, cum ar fi săli de clasă moderne, laboratoare și acces la internet. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) oferă o oportunitate unică de a investi masiv în modernizarea școlilor. Aceste proiecte sunt menite să reducă disparitățile, să modernizeze facilitățile educaționale și să încurajeze utilizarea tehnologiilor avansate. Însă succesul acestor inițiative depinde de implementarea lor eficientă și transparentă.
În momentul de față, deciziile privind construcția, reabilitarea, modernizarea și extinderea infrastructurii educaționale sunt luate la diferite niveluri ale administrației, ceea ce conduce la inegalități și ineficiență. Este nevoie de o abordare coordonată și strategică pentru a asigura că investițiile în infrastructură aduc beneficii reale și echitabile tuturor elevilor, indiferent de locația lor geografică. O abordare mai centralizată și bine coordonată ar putea reduce aceste inegalități și de a asigura că toate școlile beneficiază de aceleași standarde de calitate.
Moștenirea pandemiei ne-a lăsat provocări persistente
Pandemia a acționat ca un catalizator, exacerbând problemele existente și creând altele noi. Învățarea la distanță a evidențiat diviziunea digitală, mulți elevi neavând acces la tehnologia necesară. Deși s-au făcut unele progrese în reducerea acestui decalaj, mai este mult de lucru. În plus, impactul asupra sănătății mentale a elevilor nu poate fi ignorat. Este esențial să abordăm aceste probleme cu seriozitate, oferind suport psihologic în școli și asigurând accesul egal la tehnologie pentru toți elevii. Acest lucru necesită nu doar investiții în tehnologie, dar și în resurse umane, cum ar fi consilieri școlari și psihologi.
O viziune pentru viitor
În fața acestor provocări, este ușor să cădem pradă pesimismului. Dar eu văd și motive de speranță. Reformele inițiate de Ministerul Educației, sub conducerea doamnei ministru Ligia Deca, reprezintă pași în direcția corectă. Digitalizarea proceselor educaționale, revizuirea curriculumului și îmbunătățirea formării continue a profesorilor sunt inițiative lăudabile.
Cu toate acestea, succesul acestor reforme depinde de implicarea activă a tuturor actorilor din sistemul educațional. Părinții, în special, au un rol cheie de jucat. Trebuie să fim vocali în susținerea politicilor educaționale progresiste și să ne implicăm activ în educația copiilor noștri. Implicarea părinților nu ar trebui să se limiteze la susținerea de acasă; este esențial ca aceștia să participe la ședințele consiliilor școlare, să colaboreze cu profesorii și să fie parteneri activi în procesul educațional. Federația Națională a Părinților, FNaP Pro Edu, oferă o platformă pentru ca părinții să își exprime preocupările și să lucreze împreună pentru îmbunătățirea educației.
Reforma educației nu este un lux, ci o necesitate urgentă. Dacă vrem să construim o Românie mai bună, trebuie să începem cu educația. Este timpul să acționăm acum, cu hotărâre și curaj, pentru a asigura un viitor mai bun pentru copiii noștri.
Eugen Ilea – președinte Federația Națională a Părinților, FNaP ProEDU
Articol publicat în nr. 55-56-57 al revistei Tribuna Învățământului
