Foto: dreamstime

În ultima vreme, educația românească se află într-o perioadă de transformare continuă, confruntându-se cu multiple provocări, dar și cu noi oportunități. Pe măsură ce societatea evoluează rapid, iar tehnologia redefinește modul în care comunicăm și învățăm, sistemul educațional trebuie să se adapteze acestor schimbări. În mod particular, învățământul primar, ca fundament al educației, trebuie să răspundă unor provocări tot mai complexe, în timp ce se străduiește să ofere elevilor nu doar cunoștințe, ci și competențe esențiale pentru a face față unui viitor incert.

La începutul unui nou an calendaristic este esențial să reflectăm asupra problemelor cu care se confruntă Educația și asupra priorităților care trebuie să ghideze viitorul sistemului educațional. Printre provocările majore se numără adaptarea curriculumului școlar la realitățile și cerințele contemporane, asigurarea unui acces echitabil la educație de calitate, integrarea tehnologiilor digitale în procesul educațional și, nu în ultimul rând, sprijinul acordat cadrelor didactice pentru a face față noilor cerințe.

Transformarea curriculumului școlar: de la teorie la competențe

Una dintre cele mai evidente provocări ale învățământului primar din România este rigiditatea unui curriculum care nu reușește să țină pasul cu cerințele pieței muncii și cu nevoile reale ale elevilor. Deși învățământul românesc este încă axat pe transmiterea unor cunoștințe teoretice, din ce în ce mai mulți specialiști subliniază necesitatea unei schimbări fundamentale. Curriculumul școlar ar trebui să încurajeze nu doar învățarea pasivă a unor informații, ci și dezvoltarea unor competențe esențiale, cum ar fi gândirea critică, abilități de rezolvare a problemelor, creativitatea și adaptabilitatea.

În acest context, școlile primare trebui să încurajeze un tip de educație ac­­tivă, care să depășească învățarea mecanică și să îi ajute pe elevi să aplice ceea ce învață în viața de zi cu zi. De exemplu, în loc de a învăța definiții și formule pe de rost, elevii ar trebui să fie implicați în pro­­iecte practice care să îi ajute să înțeleagă aplicabilitatea teoriei în contexte diverse.

Implementarea unui curriculum mai flexibil și diversificat este crucială. Acesta ar trebui să pună accent pe activitățile care dezvoltă abilități de comunicare, de lucru în echipă și de soluționare a conflictelor, toate fiind esențiale într-o lume în continuă schimbare. În plus, ar trebui acordată o atenție sporită educației sociale și emoționale, aspecte care ajută elevii să înțeleagă și să gestioneze mai bine propriile emoții și relațiile cu ceilalți.

În calitate de profesor pentru învățământul primar la Colegiul Național Școala Centrală din București, consider că ar fi benefic ca programa să includă cursuri și activități care să sprijine dezvoltarea abilităților fundamentale ale elevilor. Printre acestea, propun activități care să le permită copiilor să își dezvolte competențe de comunicare, colaborare și gestionare a relațiilor interpersonale. De asemenea, consider că educația financiară ar trebui să ocupe un loc important în formarea elevilor, pentru a-i ajuta să în­țeleagă valoarea banilor, economisirea și luarea unor decizii financiare responsabile. Astfel de inițiative ar putea contribui semnificativ la formarea unor adulți în­crezători, empatici și pregătiți să se integreze armonios în societatea actuală, dar și să gestioneze provocările economice ale viitorului.

Cursuri de Mindfulness și Autoreglare

Dacă dezvoltarea personală include tehnici de autoreglare emoțională, cursu­rile de mindfulness ar putea fi orientate mai mult spre conștientizarea mediului înconjurător și a momentului prezent.

Prin intermediul exercițiilor de mindfulness bazate pe observarea simțurilor elevii ar putea învăța să se concentreze pe observațiile senzoriale (de exemplu, ascultarea sunetelor din jur sau observarea detaliilor dintr-un peisaj). Aceste ac­tivități ar ajuta la relaxare și la înțelegerea importanței prezentului.

Activitățile de relaxare prin imaginație ar permite elevilor să învețe prin vizualizări ghidate cum să își imagineze locuri sau scenarii liniștitoare, dezvoltând o stare de calm care nu se suprapune cu tehnicile de autoreglare emoțio­nală de la dezvoltarea personală.

Cursuri de Educație Financiară

Într-o lume tot mai dinamică și interconectată, este esențial ca elevii să do­­bândească cunoștințe de bază în domeniul educației financiare, chiar de la ­vârste fragede. Introducerea unor activități de educație financiară la clasele primare ar permite copiilor să înțeleagă concepte fundamentale, precum economisirea, valoarea banilor și importanța luării unor decizii financiare responsabile. Astfel, aceștia ar fi pregătiți să facă față provocărilor economice ale viitorului.

Cursuri de Educație Socială (fără suprapunere cu dezvoltarea personală)

În acest caz, educația socială ar trebui să se concentreze mai mult pe interacțiunile cu ceilalți și pe abilități de adaptare socială. Ar include activități de dezvoltare a empatiei: elevii pot învăța să recunoască și să înțeleagă sentimentele celor din jur, participând la jocuri în care trebuie să răspundă la diverse situații emoționale ale colegilor lor. Aceste activități nu se suprapun cu gestionarea propriei emoții, ci sunt mai mult orientate pe identificarea și răspunsul la emoțiile celor din jur.

Dezvoltarea unui comportament respectuos în grupuri: cursul poate include activități care ajută elevii să înțeleagă im­­portanța respectului reciproc, a ascultării și a valorificării diversității opiniilor și comportamentelor într-un cadru social.

Accesul echitabil la educație: o problemă persistentă

Un alt subiect de maximă importanță pentru învățământul primar din România este accesul echitabil la educație. Deși în ultimele decenii au fost făcute progrese semnificative, diferențele între zonele urbane și cele rurale rămân vizi­bile. În multe localități din mediul rural infrastructura școlară este insuficientă, iar resursele materiale și umane sunt adesea limitate.

Aceste inegalități se reflectă într-o calitate a educației care nu este uniformă la nivel național. În acest context, este esențial ca autoritățile locale și centrale să colaboreze pentru a asigura condiții egale de învățare pentru toți copiii, indiferent de locul în care trăiesc. Proiectele care vizează construirea și modernizarea infrastructurii școlare, dotarea cu materiale educaționale moderne și asigurarea unui acces real la internet și tehnologie pentru toate școlile sunt vitale pentru a reduce decalajele existente.

De asemenea, o atenție deosebită trebuie acordată grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii cu dizabilități sau cei din familii defavorizate, pentru care accesul la educație este adesea mult mai dificil. Acestea trebuie să beneficieze de măsuri speciale de sprijin, atât din punct de ve­dere financiar, cât și în ceea ce privește adaptarea metodelor de învățare și a ma­­terialelor didactice.

Deși intenția de a oferi șanse egale pentru toți copiii este lăudabilă, realitatea din școlile de masă nu reflectă întotdeauna acest ideal, mai ales când vine vorba de copiii cu dizabilități. Aceștia au nevoie de o atenție specială, iar integrarea lor într-o clasă obișnuită poate crea dificultăți semnificative, atât pentru aceștia, cât și pentru ceilalți elevi. De multe ori, resursele limitate și lipsa personalului calificat pentru a oferi sprijin individualizat îi pun pe copiii cu dizabilități într-o situație de dependență continuă, ceea ce afectează ritmul și calitatea educației pentru întreaga clasă.

Mai mult decât atât, ceilalți copii din clasă pot fi dezavantajați, deoarece timpul profesorului este adesea împărțit între a oferi sprijin suplimentar copiilor cu nevoi speciale și a se ocupa de restul elevilor. Aceasta poate duce la o diluare a atenției acordate întregului grup, iar de­­ranjul generat de comportamentele specifice copiilor cu CES (cerințe educaționale speciale) poate crea un mediu dificil pentru toți. În astfel de condiții, elevii din clasa respectivă nu pot să își desfășoare activitățile educaționale în condiții optime, iar dreptul lor la o educație de calitate riscă să fie încălcat.

În aceste condiții, susțin reintroducerea școlilor speciale, unde copiii cu dizabilități pot beneficia de sprijin adecvat și individualizat, în funcție de nevoile lor. Astfel, aceștia vor avea șansa de a învăța într-un mediu mai bine adaptat capacită­ților lor, fără a afecta educația celorlalți copii, iar dreptul tuturor elevilor de a pri­mi o educație de calitate va fi respectat.

Tehnologia în educație: o oportunitate și o provocare

În ultimii ani, tehnologia a devenit o componentă tot mai prezentă în educație, iar integrarea acesteia în școlile primare poate reprezenta o oportunitate majoră de a moderniza învățământul. Pandemia de COVID-19 a demonstrat în mod clar necesitatea digitalizării învățământului și a evidențiat diferențele mari între școlile care au fost deja dotate cu tehnologie și cele care nu aveau acces la echipamente IT.

Începerea unui nou an reprezintă o oportunitate pentru a accelera procesul de integrare a tehnologiilor digitale în educație. Acesta ar trebui să includă nu doar dotarea școlilor cu echipamente ne­­cesare, dar și formarea cadrelor didactice pentru a le permite să utilizeze tehnologia într-un mod eficient. Elevii, la rândul lor, trebuie învățați să folosească instrumentele digitale nu doar pentru a accesa informații, ci și pentru a le analiza și aplica într-un mod creativ și critic.

Este important, însă, ca integrarea tehnologiei să nu se facă în detrimentul interacțiunii umane. Deși tehnologia poate facilita procesul de învățare, aceasta nu trebuie să înlocuiască relațiile directe între profesori și elevi, care rămân esențiale pentru dezvoltarea emoțională și socială a copiilor.

Formarea și sprijinul cadrelor didactice: cheia succesului educațional

Un alt aspect deosebit de important în învățământul primar este formarea continuă a cadrelor didactice. Acestea trebuie să fie pregătite nu doar să predea materii, ci și să gestioneze diversitatea de nevoi și ritmuri de învățare ale elevilor, să integreze metode inovative în predare și să folosească tehnologia în mod eficient.

Investiția în formarea continuă a profesorilor este crucială. Nu este suficient ca aceștia să urmeze cursuri de specializare periodică, ci trebuie să fie încurajați să participe la activități care le dezvoltă abilități pedagogice, precum și competențe sociale și emoționale. Profesorii trebuie să fie sprijiniți și să aibă acces la resurse și consiliere pentru a face față stresului profesiei, dar și pentru a înțelege și a răspunde nevoilor speciale ale elevilor, cum ar fi cei cu dizabilități sau cei din familii cu dificultăți financiare.

Sănătatea emoțională și psihologică a elevilor și cadrelor didactice

Nu în ultimul rând, sănătatea emoțională a elevilor și a cadrelor didactice trebuie să fie o prioritate în învățământul primar. În contextul presiunii din educație și a provocărilor cotidiene, stresul și anxietatea devin probleme tot mai frecvente atât în rândul copiilor, cât și al profesorilor. Este important ca școlile să ofere un mediu sănătos din punct de vedere emoțional, în care elevii să se simtă în siguranță și sprijiniți în dezvoltarea lor personală.

Implementarea unor programe de consiliere și sprijin psihologic este necesară pentru a preveni și trata problemele de sănătate mentală. De asemenea, profesorii ar trebui să primească suport pentru a învăța să identifice semnele de stres și să intervină eficient în sprijinul ­elevilor.

Concluzie

Începerea unui nou an calendaristic în învățământul primar din România vine cu un mix de provocări și oportunități. Transformarea educației este un proces continuu, iar pentru ca schimbările să fie eficiente este necesar un angajament ferm din partea autorităților, a cadrelor didactice, a părinților și a comunității în ansamblu. În fața acestor provocări, soluțiile trebuie să fie adaptate la realitățile fiecărei școli și la nevoile specifice ale fiecărui copil. Numai printr-o abordare integrată, care să pună accent pe accesul echitabil, pe formarea continuă a cadrelor didactice și pe integrarea tehnologiilor digitale, educația românească va putea să își construiască un viitor solid, în care fiecare copil să aibă șansa de a învăța și de a se dezvolta ­într-un mod echitabil și sustenabil.

Prof. dr. Mirela MARINESCU – C.N. Școala Centrală, București

Articol publicat în nr. 61-62 al revistei Tribuna Învățământului