Importanța capitală a proiectului Legii Învățământului Preuniversitar a mobilizat toate resursele federațiilor sindicale re­­prezentative din învățământ, respectiv Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Educației Naționale „Spiru Haret“, la o negociere profesională, constructivă și responsabilă cu ministrul Educației Sorin Cîmpeanu alături de secretarii de stat și Secretarul general ai Ministerului Educației. În acest sens, am organizat consultări cu membrii noștri din județe/Municipiul București și am centralizat și sintetizat aceste propuneri într-un material comun al celor două federații pe care l-am înregistrat la Ministerul Educației.

Analizând schimbările profunde propuse de noua lege, am consultat și alți specialiști din domeniul educației, psihologiei și consilierii școlare pentru a fundamenta propunerile înaintate. Toate modificările/completările pe care le-am propus și susținut în cadrul negocierilor au avut rolul de a valorifica ceea ce s-a construit bun până acum în învățământ și și-a demonstrat valoarea în decursul timpului.

O atenție deosebită am acordat Cluburilor Sportive Școlare, Palatelor și Cluburilor copiilor care, prin descentralizarea propusă de Proiectul Legii Învățământului Preuniversitar, ar fi trecut în administrarea Consiliilor locale/Consiliului General al Municipiului București, atât prin transferul bazei materiale, cât și a personalului angajat, printr-un protocol încheiat între Mi­nisterul Educației, DMBIP și Consiliul General al Municipiului București. Personalul didactic de predare existent în aceste unități care „se transferă în instituții cu program sportiv suplimentar, respectiv pentru activități extrașcolare din subordinea autorităților administrației publice locale, își pierde calitatea de personal didactic, dar își păstrează dreptul, pentru o peri­oadă de 10 ani de la momentul transferului, să participe la eta­pe de mobilitate a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în vederea ocupării de posturi didactice/catedre vacante în unități de învățământ preuniversitar…“.

În urma negocierilor, a fost agreată propunerea ca Palatele copiilor, Cluburile Copiilor și Cluburile Sportive școlare să devină unități de educație extrașcolară și să facă parte din rețeaua școlară. Personalul încadrat la nivelul acestor unități de educație extrașcolară își menține calitatea de personal didactic la nivelul sistemului național de învățământ, urmând ca salarizarea acestora să se facă din bugetul Ministerului Educației. Terenurile și clădirile unităților de educație extrașcolară vor fi administrate de Consiliile Județene, iar schimbarea destinației se va putea face doar cu avizul conform al Ministerului Educației.

Un capitol important din proiect a fost cel referitor la „Educația specială și educația incluzivă“, unde am sesizat un regres din punct de vedere al abordării. În ultimii ani, CJRAE/CMBRAE s-au constituit ca centre de referință pentru orientarea școlară și profesională a copiilor cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă și în gestionarea situațiilor problemă apărute în unitățile de învățământ unde consilierii școlari și logopezii își desfășurau activitatea didactică și de consiliere. Reorganizarea acestor centre prin angajarea consilierilor școlari în unitățile de învățământ ridică o problemă importantă pentru învățământ în contextul în care nu există un număr suficient de consilieri pentru a fi angajați în fiecare unitate de învățământ. Prin noua lege se propune înființarea Centrului Național pentru Educație Incluzivă „instituție publică, de interes național, în subordinea Ministerului Educației, cu personalitate juridică, cu buget propriu de venituri și cheltuieli, finanțată din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat“. Am sesizat că din această reorganizare lipsește legătura cu fiecare județ în parte, astfel s-a propus înființarea unor comisii județene în subordinea Centrului Național pentru Educație Incluzivă, fără personalitate juridică, care va sprijini componenta de formare a cadrelor didactice în domeniul educației incluzive și componenta de programe naționale de cercetare. Ne-a atras atenția sistemul de sprijin incluziv propus în lege pe 5 nivele, precum și absența sintagmei „cerințe educaționale speciale“ acolo unde se face referire la copiii/elevii integrați în învățământul de masă. Era clar că este nevoie de lămuriri suplimentare și de intervenția specialiștilor pentru clarificarea nivelului de sprijin acordat. Astfel, au fost redefinite nivelele de in­tegrare ale copiilor/elevilor cu cerințe educaționale speciale din învățământul de masă, s-au făcut precizări cu privire la modul de asigurare a flexibilizării nivelului de integrare, condițiile de integrare pe un anumit nivel și cine ia decizia pentru aceasta. Am avut în vedere completarea compartimentului psihopedagogic cu specialiști care există deja în sistem, dar nu se regăseau în acest compartiment. Este vorba despre profesorii itineranți și de sprijin.

De asemenea, s-a convenit ca integrarea elevilor cu CES în învățământul de masă să se facă în mod gradual, în măsura în care la nivelul unităților de învățământ vor fi asigurate condiții din punct de vedere al existenței resursei umane calificate, dar și a infrastructurii necesare cum ar fi cabinetul de consiliere psihopedagogică, camera de resurse, tehnologii asistive și de acces etc.

Am purtat negocieri pe marginea articolului care prevede că: „Unitățile de învățământ liceal cu statut de Colegiu național pot organiza concurs de admitere în clasa a IX-a, pentru maximum 90% din numărul de locuri atribuite prin planul de școlarizare. Restul locurilor se ocupă prin repartiție computerizată, în urma susținerii Evaluării Naționale“.

În urma discuțiilor, s-a agreat ideea organizării Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a, ca evaluare cu rol în monitorizarea sistemului de educație, conform recomandărilor OECD, înaintea examenului de admitere. O altă propunere este ca toate Colegiile, nu doar Colegiile Naționale, care își do­­resc un număr de clase de excelență/specializare să aibă posibilitatea legală de a-și organiza concurs pentru una-două clase din planul de școlarizare, restul locurilor urmând să fie ocupate de elevi care au susținut Evaluarea Națională, în ordine descrescătoare a mediilor obținute. Realizarea subiectelor pentru susținerea acestor examene de admitere în clasele de excelență a provocat multe discuții în rândul colegilor noștri, astfel am agreat împreună cu reprezentanții Ministerului ca subiectele să fie elaborate în conformitate cu programele școlare, iar în echipa de realizare a lor să nu fie implicate cadrele didactice din respectivele Colegii. Susținerea unui examen la un Colegiu nu are caracter obligatoriu, ci reprezintă doar o posibilitate legală oferită acestor unități de învățământ preuniversitar de asumare a unor clase de performanță.

Referitor la examenul național de Bacalaureat am susținut ca limba și literatura română (inclusiv gramatica) să consti­tuie o probă distinctă în cadrul examenului național de Bacalaureat. Structura probei de limba română va permite evaluarea competențelor specifice, eliminând accentul pus pe învățarea mecanică.

Am susținut propuneri cu privire la introducerea ca probă obligatorie a probei E – proba scrisă, facultativă, specifică profilului sau specializării, prevăzută la art. 75 alin. (4). În urma discuțiilor, a fost agreat faptul că își va păstra caracterul facultativ, deoarece va avea un nivel de dificultate corespunzător pentru a putea fi baza acordării unei calificări de nivel 4, conform art. 76 alin. (5) și art. 76 alin. (3) și a putea fi luată în considerare atât la admiterea în învățământul superior în condițiile autonomiei universitare, cât și pe piața muncii.

Pentru încurajarea participării absolvenților de liceu la proba E, având în vedere nivelul de dificultate al subiectelor realizate, astfel încât să permită acordarea unei calificări de nivel 4, aceasta nu va condiționa promovarea examenului na­țional de Bacalaureat.

Articolul integral publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 32-33