Şcoala românească rămâne cea mai importantă instituţie responsabilă de transformarea societăţii, de pregătirea tinerilor pentru integrarea într-o societate caracterizată printr-o dinamică fără precedent. Absolventul şcolii generale este un component al societăţii şi de aceea trebuie să devină beneficiarul unui valoros curriculum, acumulat şi validat în secole de evoluţie social-culturală.

1. Absolventul trebuie să aibă capacitatea de a comunica eficient în situaţii reale. Principalul rol al şcolii este transmiterea către generaţiile tinere a valorilor culturale sedimentate în secole şi una dintre ele este capacitatea de a comunica într-o limbă evoluată, rod al eforturilor de suflet şi minte a personalităţilor literaturii române. Limba modelează gândirea; creează matricea fundamentală pentru toate activităţile intelectuale. Cultivarea limbii şi preţuirea operelor literare reprezintă moştenirea transmisă de secole către toţi tinerii.
2. Absolventul trebuie să dovedească flexibilitate şi capacitate de adaptare şi integrare în diverse medii. Traseul formativ al elevului trebuie să continue până la desăvârşirea unei personalităţi echilibrate, creatoare şi a unei atitudini pozitive în raport cu societatea. În următoarele niveluri de pregătire (liceu, facultate etc.), el valorifică achiziţiile din şcoală şi, dacă baza este solidă, poate continua mai departe şi poate progresa continuu.
3. Un rol important al şcolii este acela de a sădi încredere în sine, dorinţă de progres, dezvoltarea unei nevoi de autodepăşire. De aceea, un progres forţat într-un timp scurt, fără o atentă consolidare a noţiunilor, fără aplicaţii practice poate să producă efecte negative (mai ales senzaţia de saturaţie şi pierderea motivaţiei de învăţare).
4. Absolventul şcolii trebuie să fie capabil şi să ia decizii, să rezolve probleme, să aplice şi să valorizeze eficienţele de învăţare, să-şi formeze şi să dezvolte competenţe specifice unei societăţi a cunoaşterii şi să aibă motivaţie pentru participarea activă la viaţa social-politică în vederea asigurării coeziunii sociale.
5. Dezvoltarea gândirii creative reprezintă esenţa activităţilor didactice curriculare şi extracurriculare. Pentru epoca actuală aceasta presupune ieşirea din tipare, inovarea didactică şi lărgirea sferei activităţilor neconvenţionale.
6. Un alt rezultat al demersurilor şcolii trebuie să-l reprezinte formarea unui set de valori individuale şi sociale care să orienteze comportamentul şi cariera absolventului, asigurându-i o integrare rapidă pe piaţa forţei de muncă şi în viaţa socială.
7. Elevul trebuie să-şi poată asuma apartenenţa la diferite tipuri de comunităţi prin cunoaşterea specificului acestora şi aprecierea valorilor specifice.
8. O componentă nouă, fără de care nu poate fi definit procesul instructiv-educativ, este nevoia de utilizare a tehnologiei comunicaţiilor şi a informaţiei.
9. Începând cu 2007 se remarcă un alt rol important al şcolii: cunoaşterea de către elevi a principalelor aspecte ale Integrării Europene, a structurilor UE: dezvoltarea capacităţii de integrare într-o societate multiculturală, adaptarea la standardele ridicate şi capacitatea de a comunica în limbi de circulaţie internaţională.

Pornind de la aceste deziderate şi ţinând cont de experienţa managerială din ultimii 10 ani şi de munca la clasă din ultimii 32 de ani, vă propun spre atenţie:
Finanţarea nediscriminatorie
În calitate de director al Şcolii Gimnaziale Ion Basgan, din Focşani, în perioada 2004-2014, m-am confruntat în ultimul an cu problema asigurării bugetului de salarii pentru angajaţii şcolii şi am constatat cu surprindere că, deşi suntem o şcoală mare (peste 1.300 de elevi) şi cu o medie de 27 de elevi pe clasă, nu ne ajung fondurile provenite prin aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1165, din 23.12.2013, referitoare la costul standard per elev. Situaţia, în care ne aflăm şi acum, se datorează, în opinia noastră, celor două mari hibe ale acestui act legislativ: modul arbitrar în care au fost stabilite sumele alocate de Guvern per elev, sume stabilite cu ani în urmă, în mod netransparent şi neindexate corespunzător: atribuirea în mod discriminatoriu a unor sume mai mici elevilor români comparativ cu cei aparţinând minorităţilor naţionale, aşa cum se vede în ANEXA 1 la H.G. nr. 1165, din 23.12.2013.
Având în vedere, în primul rând, caracterul discriminatoriu, deci neconstituţional, al acestei Hotărâri de Guvern, vă rog să luaţi atitudine, pentru a elimina această nedreptate şi a determina Guvernul să aducă sumele alocate elevilor români la acelaşi nivel cu cele alocate elevilor aparţinând minorităţilor naţionale.
Învăţământ dimineaţa
Extinderea bazei materiale a sistemului de educaţie prin alocarea a cel puţin 6% din PIB şi pentru construirea de noi clădiri pentru şcoli şi grădiniţe, astfel încât învăţământul să se desfăşoare dimineaţa la toate nivelurile. Acesta este un adevărat standard european.
Titularizarea în învăţământ a candidaţilor cu media peste 9
Candidaţii cu media peste 9 la titularizare nu au totdeauna posturi titularizabile şi sunt nevoiţi să suplinească, iar după doi ani trebuie să susţină un nou examen pentru a avea dreptul să… suplinească din nou… Astfel, profesori valoroşi părăsesc dezamăgiţi sistemul şi caută soluţii `n alte părţi. Aceşti profesori cu medii mari la titularizare ar trebui menţinuţi `n sistem prin participarea la etapele de rezolvare a restrângerilor, ca ceilalţi titulari, dintre care unii s-au titularizat cu media 7. Sau cel puţin să nu fie nevoiţi să mai susţină alt examen de titularizare. Statutul de permanent suplinitor este jignitor la adresa acestor profesori.
Manuale valoroase pentru toţi elevii
Ministerul ar trebui să asigure manuale noi fiecărui elev. Aşa ar fi civilizat. Bani se găsesc dacă se renunţă la programul „Cornul şi laptele”.
Principiul descentralizării este benefic şi trebuie aplicat cât mai repede, astfel încât şcolile să-şi poată selecta personalul didactic care corespunde standardelor psihologice şi pedagogice ale educaţiei moderne. Cât timp inspectoratele şcolare au şi rolul de a angaja personal didactic, conducerea unei şcoli nu poate fi făcută responsabilă pentru calitatea educaţiei.
Întregul curriculum trebuie revizuit astfel încât să primeze calitatea demersului didactic, şi nu cantitatea de informaţii (de multe ori inutile scopului formativ propus). Nivelul informaţiei trebuie redus de cel puţin două ori.
Revizuirea ar fi bine să o facă metodişti care predau la nivelul respectiv.
Colectivul clasei ar fi bine să se menţină la acelaşi număr de elevi la trecerea de la primar la gimnazial (25 de elevi maximum), în favoarea creşterii coeziunii claselor.
Evaluarea personalului didactic
Preponderent după dosar (adică după diplome şi cărţi şi cursuri) încurajează o tendinţă de „extremizare” a nivelurilor de performanţă ale elevilor pe care îi formează: la un capăt „olimpicii” şi la celălalt „rebuturile” (elevii cu posibilităţi care au renunţat pentru că nu prezintă importanţă nu sunt „furnizori” de diplome pentru dosarul cadrului didactic şi care se simt „de mâna a doua”). Sentimentul ratării trebuie combătut prin toate mijloacele, altfel vom avea generaţii lipsite de tonus şi cu multe probleme psihice.
Fişa de autoevaluare/evaluare a cadrelor didactice, din ce `n ce mai alambicată şi nerelevantă, se aplică numai la noi şi produce efecte negative asupra psihicului cadrului didactic şi asupra implicării eficiente în activităţile educative importante pentru elevi, dar care nu contează la dosar. ~n Europa, evaluarea implică aprecierile părinţilor şi elevilor, nu dosarul. Gradaţiile de merit, acordate la nivel judeţean prin concurs de dosare (de peste 1000 de pagini), constituie un factor de creştere a „competiţiei” şi reducerii cooperării `ntre cadrele didactice, dublat de servilismul în raport cu inspectoratul şcolar (încă o reminiscenţă stalinistă care se manifestă numai `n România). Premiile se obţin uneori prin manevre de culise, iar cărţile şi articolele nu sunt totdeauna valoroase şi originale. Şcoala trebuie să încurajeze toţi elevii şi pe dascălii care cultivă încrederea de sine. Profesorii trebuie să fie bonificaţi de către Consiliul de Administraţie al şcolii pentru activităţile meritorii. Prin ierarhizarea pe judeţ, după dosar, un profesor, de exemplu, cu 85 de puncte primeşte gradaţie de merit, iar cel cu 84 de puncte nu primeşte nimic, deşi are merite aproape egale cu primul. Trebuie să se nuanţeze recompensele.
Notarea cu litere `n loc de note ar elimina tendinţa de ierarhizare a elevilor după media generală; ar elimina clasamentele „stricte” şi le-ar da posibilitatea să exceleze la unele obiecte. Elevii ar lupta pentru atingerea unor standarde, şi nu unul cu altul. S-a dovedit că ţările care nu cultivă ierarhizarea timpurie a elevilor obţin rezultate mult mai bune în educaţie.
Reducerea birocraţiei
Constituirea unui număr mare de comisii de lucru permanente în şcoală (altă reminiscenţă stalinistă) conduce, inevitabil, la gestionarea unui număr la fel de mare de dosare, cu tot ce presupune acest lucru: redactarea deciziilor; acoperirea cu hârtii doveditoare pentru activitatea comisiei; un imens buget de timp alocat de manager gestionării fluxului de hârtii şi, implicit, timp mai puţin pentru coordonarea activităţilor. Pentru eficientizarea activităţii manageriale, în contextul descentralizării, considerăm că aceste aspecte, urmărite de fiecare comisie în parte, ar putea face obiectul activităţii CA, care, la fiecare şedinţă ordinară, ar putea să le treacă în revistă şi să ia hotărâri pentru rezolvarea problemelor apărute. Consemnarea acestora s-ar putea face într-un singur proces verbal, iar materialele aferente, incluse într-un singur dosar.
Conducerea şcolii
Directorul unităţii de învăţământ să fie ales, prin vot secret, în cadrul Consiliului Profesoral, pentru a sluji interesului şcolii, urmând să susţină examen de management. De asemenea, directorul să poată fi demis, în cadrul aceluiaşi Consiliu Profesoral, oricând, în urma unei moţiuni susţinute de 30% din cadrele didactice, prin vot secret, cu peste 50% din totalul cadrelor didactice.
Condiţiile de apartenenţă la Corpul Experţilor `n Management Educaţional sunt preponderent formale (efectuarea unor cursuri cu credite adesea plătite), iar experienţa, probitatea morală şi profesională, încrederea de care se bucură un lider nu sunt suficient punctate. Aceasta va duce la demotivarea liderilor autentici şi la încurajarea veleitarilor, tari în dosare, să participe la conducerea unităţilor de învăţământ. Conform principiilor descentralizării, ar trebui realizat un corect raport între aceste aspecte.
Evaluarea şcolii
Evaluarea externă a şcolilor să se facă de către organisme neutre, neafiliate MEN, care să respecte principiile ergonomiei intelectuale şi să aplice teste standardizate elevilor şi fişe de opinie părinţilor. Nu să se evalueze procesul de evaluare internă, ci rezultatele muncii la clasă, astfel încât imaginea şcolii rezultată în urma acestei evaluări să fie cât mai aproape de realitate.

1. Corectitudinea în evaluarea şi ierarhizarea elevilor pentru admiterea la licee este indispensabilă, pentru că are, în primul rând, un rol educativ. Un aspect esenţial pentru corecta derulare a evaluării naţionale este acela al neutralităţii comisiilor de examen din unităţile de învăţământ, lucru absolut necesar şi în viziunea noastră şi a părinţilor, având în vedere că notele de la aceste teze ierarhizează elevii din tot judeţul în vederea admiterii la liceu. Există o tentaţie naturală a profesorilor de a-şi „ajuta” elevii la şcolile unde nivelul e slab. Există încă o tendinţă a şcolilor de a-şi „cosmetiza” rezultatele pentru a ieşi în faţă (vechea boală a cifrelor, din perioada comunistă). Orice astfel de „ajutor” este de natură să producă o ierarhizare incorectă, lucru dăunător educaţiei. Sunt dezavantajaţi elevii serioşi şi şcolile serioase.
2. Evaluările finale ale elevilor ar fi mai apropiate de scopurile şcolii dacă s-ar realiza cu un set de itemi din toate materiile (de exemplu, 100 de întrebări cu câte trei variante de răspuns, aranjate diferit pe fiecare fişă de examen). În acest fel s-ar evalua cunoştinţele asimilate de elev, şi nu dopajul de ultim moment; n-ar mai exista obiecte „importante” şi „celelalte”. Elevul nu ar mai trebui să „tocească”.

Dezvoltarea cercetării = promovarea celor valoroşi
Profesorii universitari să fie remuneraţi preponderent în funcţie de rezultatele din cercetare, şi nu în funcţie de numărul de studenţi, şi atunci ar căuta elevii cei mai buni pentru a-i atrage cu burse de studiu şi apoi să-i implice în proiectele de cercetare. Astfel, valorile umane nu ar mai părăsi România.
Prof. Tiberiu DIMA