Interviul cu prof. Emil Poamă, președintele SLI Dâmbovița
Abia ce s‑a încheiat Săptămâna Luminată. Cum ați întâmpinat, domnule președinte Emil Poamă, dvs., școala dâmbovițeană sărbătoarea Sfântă a Învierii Mântuitorului?
Când ne străduim să înțelegem și să medităm la semnificația spirituală a fiecărei sărbători, trebuie să evităm a considera evenimentul ca aparținând unui trecut îndepărtat, fără nicio legătură cu prezentul și, implicit, cu noi înșine.
Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mare, îmbucurătoare și solemnă dintre sărbătorile creștine. Această sfântă zi a fost așteptată de dascălii dâmbovițeni cu multă deschidere sufletească, cu emoție și speranță. De multe ori facem apel la pronia cerească pentru a ni se împlini visurile și speranțele în mai bine. Nu de puține ori, „onorații“ guvernanți ne‑au înlocuit Săptămâna Luminată cu mai multe Săptămâni ale Patimilor. Să dea Domnul să se lumineze odată și mintea celor care iau deciziile în numele nostru!
Stimate domnule președinte, cu trei săptămâni în urmă, la București, a avut loc lansarea proiectului „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți – CRED“. Ce așteptați dvs., personal, de la CRED, acum, când din sistemul de educație românesc nu pare să mai fi rămas mare lucru după experimentele la care a fost supus vreme de aproape 30 de ani?
După o profundă și prelungită criză pe care o traversează învățământul românesc, după nenumărate proiecte reformatoare eșuate, a fost lansată recent o nouă inițiativă care‑și propune să schimbe în patru ani de zile fața învățământului românesc prin modernizarea metodelor de predare ale dascălilor și alinirea sistemului de educație românesc la sistemele din celelalte state europene. Acest proiect a fost anunțat în noiembrie 2017 de fostul ministru Liviu Pop și a fost lansat ca proiect strategic pe 28 martie 2018 de către noul ministru Valentin Popa. Proiectul, al cărui titlu pompos este Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți – CRED, se înscrie în politica educațională privind învățarea pe tot parcursul vieții și își propune ca, în decurs de patru ani, să formeze 55.000 de cadre didactice care să predea în învățământul primar și gimnazial și să elaboreze 18 ghiduri metodologice pe arii curriculare. Un proiect, după părerea mea, foarte ambițios, însă, judecând după soarta celorlalte proiecte de reformă, cu apariție meteorică, nu putem anula și o anumită doză de scepticism în ce privește finalitatea acestui grandios proiect. Poate să dăm și o mică notă de optimism pornind de la faptul că aproximatix 85% din valoarea proiectului va fi susținută cu fonduri europene.
Sunt mulțumiți profesorii dâmbovițeni cu salariile actuale?
Veșnica și eterna poveste a subfinanțării sistemului de învățământ, a salariilor mizere cu care sunt remunerați lucrătorii din învățământ rămâne în continuare marea problemă nerezolvată. Deși Legea 153/2017 a intrat în vigoare la 1 iulie 2017, până la momentul 1 martie 2018, cei din învățământ nu au beneficiat de nicio creștere salarială și asta pentru că „majorarea“ salariului din ianuarie 2018 nu poate fi considerată o creștere. Chiar dacă, începând cu 1 martie 2018, a fost anunțată cu mare tamtam o creștere salarială de 20% de care va beneficia cea mai mare parte a personalului didactic, există numeroase frustrări și nemulțumiri ale lucrătorilor din învățământ, respectiv contabilii, secretarii, angajații din inspectoratele școlare, din casele corpului didactic și personalul nedidactic care nu primesc nicio creștere salarială la 1 martie 2018. În plus, sunt încă numeroase anomalii și disfuncționalități în programul EDUSAL care au condus la faptul ca un grup important dintre colegii noștri să fie încadrați greșit sau să li se taie o serie de drepturi bănești, invocându‑se diferite pretexte.
Sunteți mulțumiți de modul în care este purtat dialogul dintre minister/guvern și sindicate?
Dialogul dintre minister/guvern și sindicate este admirabil, sublim, dar lipsește cu desăvârșire, sau cel puțin este doar mimat din partea partenerilor guvernamentali. A spune că o anumită hotărâre s‑a luat cu acordul sindicatelor în condițiile în care nimic din ceea ce au propus sindicatele nu a fost luat în seamă, în niciun caz nu se poate spune că este rezultatul unor consultări, a unui dialog real.
Care este, în opinia dvs., problema cea mai gravă, aspectul cel mai dureros al educației naționale românești?
Consider că problema cea mai gravă care va fi greu de surmontat este insuficienta finanțare. Atât timp cât bugetul învățământului se va stabili în continuare pe sistemul per capita, învățământul se va confrunta și de aici înainte cu mari probleme. De altfel, învățământul nu are o singură mare problemă, numărul lor fiind mult mai mare.
Va primi Educația vreodată cei 6% din PIB, stipulați în Legea nr. 1/2011?
Judecând după traseul sinuos parcurs de procentul din PIB al bugetului învățământului de la apariția Legii 1/2011, aproape sigur procentul de 6% din PIB va fi atins… la calendele greceşti.
Interviu realizat de
Marcela GHEORGHIU
