O privire spre școala din 2023, atât cât se poate vedea prin ușa întredeschisă dinspre 2022. Perspectivă îngustă, promisiuni înaripate. Pentru moment, amânări.

Legile noi ale educației, marea promisiune a anului

Cea mai amânată este noua legislație a educației naționale; amânată și ca lucru asupra ei, și ca adoptare, și ca punere în aplicare. După amânarea adoptării proiectului în forma gata pentru dezbatere parlamentară, previzibilă este și amânarea adoptării pe parcursul lui 2023. Mai departe, legislația în ansamblu (pentru preuniversitar, pentru superior, legislație secundară) va purta chiar în textul ei prevăzută amânarea, pentru că multe prevederi vor intra în vigoare peste câțiva ani, când vor termina cicluri de învățământ cei care vor începe acele cicluri odată ce legislația va fi adoptată.

Viitorul pachet legislativ constituie marea promisiune și marea speranță a anului 2023 pentru școala românească, precum și, având în vedere conexiunile școlii, pentru societate și pentru economie în general, ca și pentru cetățeni și familii, în parte. Funcționează în continuare impresia că lege nouă înseamnă reformă, că dacă se schimbă legea, se schimbă și școala, în sensul că devine cea care trebuie, cea pe care ne-o dorim și pe care nu am avut-o până acum din cauză că nu am avut lege corespunzătoare.

Anul 2023 găsește legislația sistemului nostru educațional în plină schimbare. Nu este ceva nou. Practic, legea în domeniu se află într-o continuă schimbare din decembrie 1989, iar școala funcționează mai ales după ordine, hotărâri și ordonanțe „de modificare și ­completare“, cam la fel cum anterior, în anii ’80, marile schimbări (adică bulversări) ale sistemului educațional fuseseră impuse prin hotărâri ale „Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.“ (Comitetul Central al Partidului Comunist Român), pe deasupra Legii educației și învățământului tocmai adoptate, în 1978.

Cine și (de) unde sunt specialiștii?!

Problema legislației pentru domeniul educațional la intrarea în 2023 este că se află încurcată într-o puzderie de amendamente și așa se prefigurează să rămână mult pe parcursul anului calendaristic.

Doamna ministru al Educației, Ligia Deca, promite consultări cu experți, cu specialiști, pentru păstrarea și transpunerea în legislație a acelor prevederi proiectate și a acelor observații receptate care se dovedesc fundamentate științific și profesionist, cu perspectivă de a fi benefice. În repetate rânduri, doamna ministru se referă la „discuții cu specialiști pe zonele în lucru – evaluările, echitatea, internaționalizarea“, la „specialiștii care să ne dea un punct de vedere avizat și care să vină cu o formulă care să răs­pundă preocupărilor avizate“ și ne conduce spre 2023 cu confirmarea „că vom regândi în consultare cu specialiștii“.

Pentru elaborarea legilor educației, este incontestabilă necesitatea apelului la știutori de meserie pedagogică și de meserie în specializările lor, la specialiști în educație, la oameni cu experiența domeniului. Necunoscut rămâne cine sunt ei în dezbaterea de față, prelungită de la un an la altul.

Deocamdată, dincolo de asigurări că vor fi consultați specialiști, la trecerea unei jumătăți de an de dezbateri publice și la intrarea într-un an nou, singurii specializați, în sensul de avizați asupra școlii ca sistem, luați în seamă la nivel ministerial pentru dialog, au fost reprezentanții elevilor, studenților și părinților. În rest, atenția și receptivitatea s-au îndreptat către zona organizațională, asociativă, exterioară școlii.

Promisiuni salariale cu jumătate de gură

Promisiuni frumoase așa cum se prefigurează prin legislația aflată în lucru vizează salarizarea profesorilor; mai bine zis, vizau, la punerea în dezbatere a proiectelor legislative. Odată cu trecerea spre noul an, cu bugetul de stat aferent, sugestia este de temperare a speranțelor, după cum lasă de înțeles ministrul Ligia Deca: „Acesta este angajamentul în textul legislativ, pe care l-am preluat. Sigur că întreg impactul bugetar al proiectelor de lege va fi rediscutat în guvern și va fi agreat și în coaliția de guvernare. Eu așa îmi doresc și așa cred că trebuie să fie și Ministerul Educației va face toate eforturile pentru a crește semnificativ retribuirea dascălilor în societate“.

Posibil să fie așa ceva în 2023? „Profesorii trebuie să se aștepte cu siguranță la modificări pe o serie de paliere. Vom agrea împreună cu Ministerul Finanțelor și împreună cu întregul guvern care va fi momentul de intrare în vigoare a majorărilor salariale. Nu am ajuns încă la acel subiect“, spune doamna ministru.

Întârziere de doi ani, prezentată drept victorie

Pentru moment, majorarea salariilor din învățământ (anunțată cu un soi de frenezie drept particularizare pentru acest domeniu) rămâne majorarea cu 10% acordată de la 1 ianuarie 2023 întregului sector bugetar. Pentru învățământ, majorarea de față nu înseamnă, practic, decât aducerea salariilor în 2023 la nivelul care fusese proiectat în 2017 să fie atins prin majorări succesive în 2022 și promis ulterior a fi grăbit și acordat din 2020. Nu s-a putut așa ceva. Abia s-a putut ajunge la ceea ce fusese promis pentru acum doi ani.

Oricum, în tot sectorul bugetar, nu numai în învățământ, și în 2023 salariile se plătesc în limitele grilei de salarizare din 2017.

Cele șase procente din PIB rămân departe

Inițiativa non-profit, privată și apolitică Ambasada Sustenabilității în România (ASR), împreună cu publicația PaginaDeSustenabilitate.ro, analizează realitatea românească sub aspectul sustenabilității în zone definitorii ale ei. Referitor la domeniul educațional, cu datele statistice privite mai din urmă și, totodată, în perspectivă, semnalează: „Educația a primit în 2022 o alocare de 3,11% din PIB, care în termeni nominali în­seamnă 41 de miliarde de lei. Într-adevăr, bugetul alocat educației a crescut într-o comparație realizată cu 2016, când acesta se ridica la 21,7 miliarde de lei, însă nevoile rămân în continuare ridicate“.

Pe mai departe, și în 2023, alocarea a 6% din PIB domeniului educațional ră­mâne o simplă prevedere legislativă, fără vreun an de aplicare într-un deceniu și ceva, de când a fost scrisă, din câte se vede, numai ca să fie acolo. Legea este pe cale să se schimbe, fără să fi fost aplicată sub acest aspect.

Sprijin social inclusiv pentru evitarea abandonului școlar

Din aceeași perspectivă a sustenabi­lității este reamintit faptul că „educația ar trebui să beneficieze de finanțări masive în anii următori, în contextul în care ­primește alocări de 12% din Planul Național de Redresare și Reziliență, adică 3,7 miliarde de euro. Acești bani ar trebui să se îndrepte atât spre infrastructura educațională, cât și spre reducerea ratei de abandon școlar“.

Ce-i drept, inclusiv pentru reducerea abandonului școlar și pentru acces la condiții mai bune de creștere a copiilor, pentru 2023 sunt anunțate câteva forme de ajutor pentru categorii vulnerabile de părinți și de minori. Un exemplu îl reprezintă creșterea numărului unităților de învățământ în care se aplică programul „Masa caldă“ pentru elevi, odată cu majo­rarea alocării pentru fiecare elev sau preșcolar beneficiar. În același timp, nu poa­te fi trecută cu vederea menținerea, și în 2023, a programului în starea de pilotare, adică la un nivel restrâns de aplicare, deși este învigoare din 2016, iar pilotarea fusese prevăzută inițial doar pentru un an.

De asemenea, în 2023 continuă acordarea unui ajutor de 250 de lei pentru alimente, distribuit de șase ori în cursul anului unor familii aflate în situație vulnerabilă. Între beneficiari se află copiii și adulții cu „handicap grav, accentuat sau mediu, ale căror venituri nete lunare proprii sunt mai mici sau egale cu 1.500 de lei pentru tranșele din anul 2022, respectiv venituri mai mici sau egale cu 1.700 de lei pentru tranșele din anul 2023; familiile cu cel puțin doi copii în întreținere, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie sunt mai mici sau egale cu 600 lei pentru tranșele din anul 2022, respectiv venituri mai mici sau egale cu 675 lei pentru tranșele din anul 2023; familiile mo­­noparentale ale căror venituri nete lunare pe membru de familie sunt mai mici sau egale cu 600 lei pentru tranșele din anul 2022, respectiv venituri mai mici sau egale cu 675 lei pentru tranșele din anul 2023“.

Copiii (prin părinți) se regăsesc în 2023 și între beneficiarii sprijinului financiar de 700 de lei, acordat de două ori pe an, din fonduri europene, pentru plata facturilor la energie, pe loc de consum/gospodărie vulnerabilă. Primesc astfel de sprijin, între alte categorii, „persoanele – copii și adulți – încadrate în grad de handicap grav, accentuat sau mediu, ale căror venituri proprii lunare realizate sunt mai mici sau egale cu 2.000 de lei; familiile be­­neficiare de alocație de susținere a familiei, în conformitate cu Legea nr. 277/2010, cu modificările și completările ­ulterioare“.

Plagiatul și diplomele, teme reportate de la an la an

Reportată pentru 2023 sub aspect le­gislativ rămâne și problema plagiatului. Doamna ministru Ligia Deca încearcă să ne ajute să înțelegem perspectiva situa­ției: „În cadrul legislativ actual, care in­­clude decizia Curții Constituționale a României din această vară, facem tot ceea ce ține de noi pentru ca acest cadru normativ care privește integritatea acade­mică să răspundă și solicitărilor legitime ale societății pentru a preveni eventuale abuzuri. Consider că unele prevederi ale pachetului legislativ lansat în dezbatere publică sunt în continuare oportune, de exemplu acordarea titlului și diplomei de doctor la nivelul universităților, dar, din discuțiile avute, elemente de tipul existenței unui filtru de tip CNATDCU ar trebui să rămână. Luăm în considerare serios aceste discuții avute, inclusiv cu cei din conducerea CNATDCU actual“.

Și în 2023, abordarea plagiatului se prefigurează ca foarte restrânsă. În aceeași arie academică, din perspectiva proiecției legislative, finalizarea studiilor se menține concentrată nejustificat asupra temei eliberării diplomelor.

De când este abordat în mod acut, de vreo două decenii, plagiatul de la noi dă impresia că e o problemă care vizează nu­­mai persoane deținătoare de diplome universitare, aflate în funcții politice ­înalte, care au prezentat lucrări de doctorat plagiate pe a căror bază au obținut titlul științific de doctor. Altfel spus, s-ar zice că numai oamenii cu funcții înalte în stat plagiază sau că, în orice caz, numai ei sunt condamnabili pentru fapta de a plagia, iar de plagiat, nu se plagiază decât pentru doctorat.

Concentrarea în această direcție lasă în continuare nestingherită desfășurarea pe arie largă a plagiatului la celelalte niveluri de pe scara educației și formării, de la portofolii și referate școlărești uzuale la lucrări de grad ale unor profesori și de la „prezentări“ în simpozioane (care „se punctează“ pentru gradații) la acumulări care contează în urcarea treptelor uni­versitare. Totodată, este previzibil să ­continue și în 2023 manevrarea după interes a confuziei dintre lucrarea de doctorat ca atare, prezentată spre evaluare și transpunerea ei editorială, sub formă de carte.

De așteptat este să continue în 2023 și dezbaterea asupra acordării diplomelor universitare. De fapt, discuția în jurul cerinței ca diplomele să fie acordate de universități, nu de Ministerul Educației, nu-și are rostul, din moment ce și în prezent, și dintotdeauna, universitățile sunt cele care acordă diplome, titluri, iar mi­nisterul este autoritatea tutelară. Cutare sau cutare absolvent este licențiat al Universității X, și-a luat doctoratul la Universitatea Y etc. și în niciun caz nu prezintă nicăieri diplomă „obținută la Minister“, nu se recomandă ca „absolvent al Ministerului“.

Diplomele și titlurile acordate de universități „în regie proprie“, fără gir ministerial, ar duce studiile universitare în categoria acelor formări prin cursuri, stagii, pregătiri, cicluri etc., poate lăudabile și folositoare la ceva, însă nerecunoscute.

Absolvenții caută stabilitate și rezistență la șocuri economice

În aceeași ordine de idei a finalizării studiilor și a utilizării diplomelor, o perspectivă asupra absolvenților din 2023, cu dorințele lor, se regăsește într-un sondaj realizat de e-Jobs România în perioada octombrie-noiembrie 2022, pe un eșan­tion de 1.400 de persoane. Între rezultatele sondajului este de remarcat că 30,2% dintre respondenți, absolvenți de studii superioare în 2023, au intenția să se orienteze către companii multinaționale, argumentele lor pentru opțiune fiind „stabilitatea și capacitatea de a rezista unor șocuri economice“; 21,1% dintre cei chestionați ar prefera angajament profesional cu lucru la distanță.

Spre companii românești declară că s-ar orienta 14% dintre respondenții care urmează să finalizeze studiile în 2023. Particularizat, în companii mici ar merge să se angajeze 14,2% dintre absolvenți. Start-up-urile ar fi alese de către absolvenți în proporție de 7,2%.

Articol integral publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 36