Începând din acest an școlar, Casa Corpului Didactic „Grigore Tăbăcaru” Bacău va furniza un nou program de formare, „Istoria recentă a României”.
Acesta a fost acreditat de curând de Ministerul Educației și Cercetării Științifice, se va desfășura pe parcursul a 90 de ore, fiind purtător a 25 de credite profesionale transferabile.
El este destinat personalului didactic din învățământul preuniversitar cu specialitatea Istorie, iar în această perioadă se desfășoară în cadrul proiectului POSDRU ID142342.
Demersul propus intervine într-un context în care sistemul românesc de învățământ este caracterizat printr-un proces de schimbare dinamic, urmărindu-se astfel formularea unei oferte edu­caționale îmbunătățite, în raport cu nevoile de cunoaștere și de dezvoltare ale elevilor, dar și cu provocările societății cunoașterii.
El este finanțat din fonduri europene, se adresează unui grup-țintă format din 1.056 de profesori care predau istoria și științele sociale, respectiv unui grup-țintă de 5.125 de elevi de nivel liceal și vizează, ca obiective specifice, îmbunătățirea ofertei educaționale la nivel național, prin elaborarea curriculumului de tip CDS – Istoria recentă a României (clasele IX-XII), dezvoltarea competențelor profesionale și digitale ale profesorilor care predau discipline subsecvente ariei curriculare „Om și societate”, ca urmare a parcur­ge­rii programului de formare prevăzut de proiect, asigurarea creșterii calității educației prin implementarea programei școlare de Istorie recentă a României și a pachetului educațional cu resurse digitale de învățare, respectiv prin amenajarea și dotarea centrului-pilot pentru studiul Istoriei recente a României.
Proiectul pornește de la constatarea că istoria recentă sau istoria prezentului este, în fostele țări comuniste din Europa, un domeniu relativ nou de cercetare, formarea inițială a cadrelor didactice fiind insuficientă pentru abordarea acestei perioade istorice în activitatea curriculară.
Lumea românească se prezintă astăzi ca un amestec de capitalism, societate patriarhală țărănească, comunism, democrație liberală, economie de piață, autohtonism și globalizare. Studiul celor peste
50 de ani de istorie recentă poate explica multe dintre elementele ce caracterizează aceste microsocietăți.
De aceea, programul de formare poate fi o bună ocazie de a promova un exercițiu intelectual de educare a elevilor, pentru însușirea de valori, pentru exprimarea unor atitudini și comporta­mente democratice și pentru formarea unor repere de etică profesională.
Totodată, vor fi elaborate o programă, un suport de curs pentru elevi și un ghid metodologic pentru profesori, care vor constitui bine-venite suporturi educaționale pentru dascăli în acțiunea lor de proiectare didactică și de evaluare.
Desfășurarea cursului, în contact permanent cu o generație născută după căderea oficială a comunismului, poate fi prilejul unei introspecții a cadrului didactic cu privire la relația personală cu regimul comunist.
Studierea Istoriei recente a României este totodată un bun prilej de a realiza și proiecte intergeneraționale, demersul propunându-și să susțină egalitatea de șanse, din punct de vedere al vârstei, atât pentru membrii echipei de proiect, cât și pentru membrii grupurilor-țintă.
Așadar, va fi promovat conceptul de abordare integrată, în sensul încorporării principiului egalității de șanse dintre femei și bărbați și al eliminării diferențelor de gen și a discriminărilor în derularea programelor de instruire.
Prin toate acestea, proiectul propus va răspunde astfel dezideratului POSDRU privind egalitatea de șanse: „pentru fiecare individ, șansa de a accede la o educație de calitate înseamnă șansa de a-și dezvolta la un nivel superior abilitățile, de a beneficia de con­siliere și orientare în alegerea unei profesii și de a avea oportunități sporite la angajare”.
Deci noul proiect vine, în primul rând, în sprijinul profesorilor de istorie și științe sociale, dar și diriginților, care trebuie conștientizați asupra necesității schimbării orientărilor din educație.
Oportunitatea și utilitatea programului de formare continuă „Istoria recentă a României” este justificată astfel la nivelul a trei categorii: instituții educaționale, cadre didactice și elevi.
Scopul programului contribuie la crearea unor schimbări nu doar în ceea ce privește cunoașterea istoriei apropiate, a istoriei de lângă noi, cum mai este ea numită, ci și a modalităților de predare la clasă a acestei sec­țiuni, cu reale valențe pentru viitorul cetățean.
Obiectivele proiectului formulate pe termen lung și scurt, la nivelul cărora sunt delimitate obiective calitative și cantitative, sunt: cunoașterea programei cursului opțional „Istoria recentă a României”; identificarea unor concepe-cheie și a unor noi perspec­tive academice asupra conținuturilor propuse de programă – prin comparație cu programa cursului general de istorie și cea a cursului opțional O istorie a comunismului din România; formarea și dezvoltarea competențelor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care predau istoria de a elabora și a implementa curriculumul „Istoria recentă a României”; dezvoltarea gândirii critice, recunoașterea prejudecăților și a stereotipurilor, încurajarea atitudinilor și valorilor civice, acceptarea diversității și a valorii ca metodă de cunoaștere; formarea unor deprinderi didactice (metode, aplicații, mijloace etc.) necesare în educația valorilor și atitu­dinilor, pentru formarea și dezvoltarea competențelor, în procesul de evaluare, precum și în abordarea altor elemente didactice conținute în sugestiile metodologice ale programei și formarea unei noi perspective de abordare a conținuturilor, asociate competențelor.
Criteriul de referință îl reprezintă proiectele de țară, disputate și asumate de către actorii politici și de cei ai societății civile în perioade ale istoriei recente. Această idee, a privirii în trecutul recent al României din perspectiva proiectului de țară și a consecințelor lui, fiind în același timp o invitație către profesori și elevi la reflecție, implicare și participare civică pe tema viitorului României.
De asemenea, un alt obiectiv este realizarea de proiecte și portofolii educative, care să dezvolte competențele generale și specifice ale cursului, dar și formarea dimensiunii civice din per­s­pec­tiva educației pentru drepturile omului, a perspectivelor multiple asupra istoriei, a problemelor sensibile și controversate, a strategiilor de argumentare, negociere și cooperare, a utilizării surselor multiple de informare și documentare.
Atitudinea pozitivă, reflecția critică, detașarea emoțională sau disponibilitatea de a gestiona conflicte, promovate de cursul de istorie recentă, reprezintă o posibilă platformă intelectuală de abordare a acestor categorii de probleme.
Funcția principală a proiectului este de dezvoltare și extindere a următoarelor competențe: formarea și dezvoltarea competențelor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care predau istoria de a elabora și a implementa curriculumul „Istoria recentă a României”; realizarea de proiecte și portofolii educative care să dezvolte competențele generale și specifice ale cursului; formarea și dezvoltarea competențelor multimedia în implementarea curriculumului „Istoria recentă a României”, precum și de formare a unor noi competențe în domenii interdisciplinare conexe.
Așadar, programul asigură o pregătire generală, sub aspect teoretic, și o pregătire specifică, sub aspect metodologic și practic, ce poate fi aprofundată și dezvoltată individual, conform opțiunilor cursantului.
Curriculumul acestuia, centrat pe noutăți în domeniul istoriei și al educației adulților, configurează un câmp de formare în care cursantul dobândește informații științifice, dezvoltă competențe socio-profesionale specifice, valorifică experiența personală și exersează tehnici de aplicare a cunoștințelor în situații educaționale reale sau prefigurate.
Într-un fel sau altul, adulții (profesori, părinți, vecini, prieteni, cunoștințe, etc.) au avut o relație directă – materială, publică și de conștiință – cu istoria recentă. Studiul istoriei recente și al drepturilor omului în școală înseamnă precauții cu privire la câteva tipuri de relații, specifice mediului educațional: aceea între adulți și tineri, între profesori din generații diferite, între profesori și familiile copiilor, sau în ceea ce privește relația profesorilor cu trecutul și cu propria lor memorie istorică.
De aceea, necesitatea implementării unui program de formare privind istoria recentă reprezintă o problemă sensibilă, dar în același timp o provocare din perspectiva autorităților educaționale decidente, din perspectiva conștiinței profesionale, a moralei și a valorilor unei societăți democratice.
Pe fondul lacunelor și controverselor privind cunoașterea eve­nimentelor din decembrie 1989, istoria recentă este tratată superficial. Mai mult, în aproape toate manualele de istorie pe care elevii le studiază la școală raportările la istoria recentă sunt de factură preponderent politică, fiind abordate mai puțin sau deloc alte aspecte, precum cele de viață economică, socială sau culturală.
Deși flexibilă, programa de liceu la „Istoria românilor” nu permite alocarea unui număr suficient de ore problematicii istoriei recente și, în consecință, această perioadă a istoriei se învață pe fugă și lacunar, lăsând ca multe informații despre această epocă să fie descoperite de tineri din mass-media sau din familie, multe dintre acestea fiind puternic marcate de subiectivism. Această situație nu este de dorit, pentru că, în cele mai multe cazuri, părinții sau bunicii nu sunt pregătiți să vorbească despre experiența trecutului lor recent și în special despre trecutul comunist ori aceștia se limitează în a sublinia nostalgic „realizările” perioadei.
La nivelul studierii aplicării în activitatea la clasă a temelor de istorie recentă, acum formarea inițiala este insuficientă.
Surse noi despre epoca recentă a istoriei naționale apar tot mai des, fie ca urmare a deschiderii arhivelor, fie în urma dezvăluirilor obținute prin metode ale istoriei orale, ca urmare a contactării puținilor supraviețuitori ai perioadei.
În același timp, elevii sunt interesați în studierea unei perioade istorice despre care nu pot obține decât informații indirecte, mediate de experiența subiectivă a persoanelor din proximitatea lor care au trăit evenimentele vremii.
Dacă conținuturile din programa de istorie și cele două capitole referitoare la comunism existente în manualul de istorie a românilor se dovedesc mai mult decât insuficiente, nici oferta de CDS-uri, acoperitoare pentru perioada în discuție, nu rezolvă problemele, cursul opțional de „Istoria comunismului” rezolvându-le doar parțial.
Prin concepție, curriculumul de „Istorie recentă a României” din cadrul acestui proiect, completat de ghidul multimedia interactiv, ca și de constituirea Centrului pentru îmbunătățirea educației și formării profesionale, dedicat elevilor și profesorilor care studiază istoria recentă/istoria comunismului în România, vor presupune: dezvoltarea din această perspectivă a exigențelor/criteriilor de proiectare pedagogică; fundamentarea pe competențe generale și specifice, conținuturi de tip inter- și transdisciplinar; un sistem complex și coerent de mijloace, metode, materiale, care vizează formarea competențelor transversale; formarea de competențe practice și transfer al competențelor integrate.
Așadar, temele care vor fi abordate pe parcursul celor 90 de ore în noul curs sunt: Spre regimul monolit (1944 – 1947); România – Republică Populară (1948 – 1965); România socialistă (1965 – 1989); România 1989 – 2007: noi orizonturi; Formarea și dezvoltarea competențelor necesare utilizării resurselor multimedia în imple­mentarea cursului de formare și a dezvoltării materialelor-suport.
Bibliografia consultată și recomandată, care conține un număr reprezentativ de volume, pentru realizarea conținutului tematic stimulează inițiativele de autoformare și aprofundare.
Nu în ultimul rând, proiectul va încuraja, prin componenta sa atitudinală și civică, dezvoltarea competențelor-cheie recunoscute la nivel european: cunoștințe, abilități și atitudini de care are nevoie fiecare individ pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru cetățenia activă.
În cadrul unei educații de tip experiențial, utilizarea ghidului multimedia interactiv va stimula curiozitatea, învățarea prin descoperire, ca un pas esențial spre adaptarea la o societate în permanentă schimbare.
Prin intermediul acestui program de formare continuă, cadrele didactice vor avea capacitatea de a utiliza platformele educaționale interactive online în activitățile de predare-învățare atât cu grupurile cu care interacționează direct (elevi, colegi), cât și cu mediul profesional (profesori, experți în educație, formatori de opinie).
Echipa managerială este formată din: dr. Gabriel Leahu, manager de proiect, dr. Doru Dumitrescu, coordonator de program, și prof. Gabriel Stan, directorul Casei Corpului Didactic „Grigore Tăbăcaru” Bacău, responsabil de program.
Prof. Gabriel STAN,
Directorul CCD Bacău