Absenţa noilor manuale şcolare de pe băncile micuţilor din clasele I şi a II-a s-a transformat deja într-o criză fără precedent, care ne singularizează în concertul statelor UE în cel mai negativ mod cu putinţă. Suntem unica ţară din Uniunea Europeană în care şcoala începe şi continuă fără manuale şcolare pentru un segment important de elevi, cei din clasele I şi a II-a, milioanele de micuţi aflaţi la început de drum, şi în care interesul acestor copii este călcat în picioare de interesul meschin al unei clase politice profund corupte. O performanţă care întregeşte trista imagine pe care ne-am construit-o în 25 de ani, aceea de ţară care nu dă doi bani pe educaţie.
La cinci luni de la debutul anului şcolar, am fost interesaţi să vedem cum stau lucrurile în ţară în ceea ce priveşte manualele de clasa I şi a II-a şi am intrat în legătură cu cadre didactice din provincie. Răspunsurile acestora au fost invariabil identice: prof. Virgil Popescu, preşedintele SIIP Timiş: „Probabil că până la sfârşitul anului vor apărea şi noile manuale. Doar e bine ca micuţii aceştia să aibă un manual nou în timpul vacanţei”. Prof. Emil Poamă, SLI Dâmboviţa: „În momentul de faţă, elevii din Dâmboviţa au primit manualele de matematică şi engleză. Pentru abecedar s-a trimis o adresă la minister. Abecedarul urmează să ajungă săptămâna aceasta”. Prof. Ioan Ţenţ, preşedinte SLI Bihor: „Oamenii s-au descurcat, fiecare cum a putut. Cu manualele vechi, cu fişe… Dar este absolut anormal ce se întâmplă. Vinovaţi, în opinia mea, se fac toţi cei care au creat această situaţie, ministerul şi editorii de carte şcolară la un loc. Fiecare şi-a urmărit propriul interes, dar din acest război perdanţi au fost copiii”. În judeţul Ialomiţa, aceeaşi situaţie, s-au retipărit în pripă manualele vechi, pentru ca aceşti micuţi nevinovaţi să fie minţiţi măcar cu mirosul de „nou” al cărţii ieşite din tipar. Şi situaţia descrisă, cu mici variaţiuni, este valabilă la nivelul întregii ţări.
Ca întotdeauna, atunci când ministerul a gafat, cei care au dus greul au fost dascălii. Cum era de aşteptat, şi de această dată cea mai grea sarcină au avut-o cadrele didactice, învăţătorii, care s-au văzut nevoiţi să salveze situaţia cum au ştiut şi cum au putut, improvizând, realizând planuri de lecţie, creând şi selectând exerciţii, întocmind fişe de lucru. În tot acest timp, ministerul şi editorii de carte şcolară s-au arătat unii pe alţii cu degetul ca făcându-se vinovaţi de ratarea startului în reforma manualelor.
Şi, ca şi când toată această harababură nu ar fi fost de ajuns, tipografiile au anunţat la vremea respectivă că afişele şi materialele electorale pentru prezidenţialele care urma să vină în decembrie au prioritate. Şi aşa şi este. Peste tot în lume, din Statele Unite până în Japonia, în campaniile electorale se tipăresc afişe şi materiale electorale. Ministerul Educaţiei era obligat să ştie şi să ţină cont de faptul că 2014 va fi an electoral. Şi atunci de ce a împins lucrurile până în toamnă, nerespectând termene, blocând licitaţia ş.a.m.d.?
Atitudinea este simptomatică în România pentru viziunea statului cu privire la educaţie. Ea se înscrie în aceeaşi serie din care mai fac parte cea mai mare tăiere salarială din UE, de 40%, laptele stricat dat copiilor la şcoală prin programul „Cornul şi laptele”, implementarea heirupistă a clasei 0, trecerea clasei a IX-a la gimnaziu şi întoarcerea ei la liceu, închiderea şcolilor, dispreţul explicit faţă de munca dascălului etc.
În toamna anului trecut, un senator liberal, Adrănel Cotescu, a trimis la Ministerul Educaţiei Naţionale o interpelare în care a atras atenţia asupra lipsei manualelor şcolare. Răspunsul oficial a venit abia pe 8 ianuarie, într-un limbaj de lemn, menit să facă pe oricine ar parcurge textul cu pricina să nu înţeleagă mare lucru. MEN a crezut că în felul acesta poate ocoli răspunsul pe care, de fapt, îl aşteptau câteva milioane de copii şi de părinţi: Când se va rezolva criza manualelor? Când vor avea cei mici aceste cărţi fundamentale pe bănci?
Vreme de patru luni, la MEN totul a fost învăluit într-o ambiguitate greu de descifrat. Unicul fapt care poate fi afirmat cu certitudine este însă acela că milioane de elevi au fost, încă o dată, obiectul unui experiment eşuat. Aceşti copii vor avea, se pare, manualele visate în semestrul doi. Cei responsabili se vor simţi satisfăcuţi că au reuşit să dezamorseze criza. Tuturor ne rămâne însă un gust amar la gândul că incompetenţa şi diletantismul, acţiunile heirupiste, pripite, interesele personale au făcut ca reforma manualelor şcolare să rateze startul. Precedentul este cum nu se poate mai periculos, pentru că urmează licitaţiile pentru clasele a III-a şi a IV-a, apoi a V-a ş.a.m.d. Dacă se vor derula la fel, un imens haos se întrevede încă de acum în învăţământul românesc.
Marcela GHEORGHIU