Această formă specială de predare valorifică pedagogic problematica psihologică „legată de trecerea de la modelul structural-expresiv la modelul relaţional-sistemic” aplicat în comunicarea de sugestie şi de influenţare (Alex Mucchielli, op. cit., vezi pp. 114-124). Este necesară în contextul unor clase de elevi marcate de presupoziţii psihologice interne şi de interrelaţii microsociale care solicită utilizarea forţei sugestive a cuvântului, dar şi crearea unor situaţii didactice speciale cu scopul de a influenţa pozitiv realizarea acţiunii de predare.
La nivel de model de comunicare psihologică structural-expresivă, predarea intervine ca acţiune pedagogică eficientă care valorifică sugestia, abordată doar prin „puterea cuvântului ce ţine de o stare a receptorului”. Presupune „o stare de sugestionabilitate”, creată de profesor în raport de resursele psihologice interne ale elevilor, sensibilizate, pe această cale, cu efecte pozitive evidente în procesul de receptare a mesajului didactic.
La nivel de model de comunicare psihologică relaţional-sistemică, predarea intervine ca acţiune pedagogică eficientă prin capacitatea sa de a valorifica spiritul „Şcolii de la Palo Alto”, având în vedere nu doar forţa cuvântului, „ci şi contextul în care se produce” sugestia. Profesorul apelează la noţiunea de încadrare necesară pentru a putea raporta corect mesajul didactic la situaţia concretă a fiecărei clase de elevi. Poate asigura, astfel, trecerea de la sugestia realizată doar prin modul de exprimare verbală, la „efectul de sugestie” multiplicat prin crearea de situaţii pedagogice apte să influenţeze pozitiv acţiunea de predare la nivel de receptare, dar şi de interiorizare a mesajului didactic în condiţii de autoînvăţare.
Situaţiile pedagogice valorificabile în predarea bazată pe sugestionare şi influenţare a clasei de elevi includ două categorii de componente:
1) Elementele inductoare. Reprezintă, în termeni de psihologie socială, „influenţele exercitate de diverşi parametri ai situaţiei”. În cazul predării, sunt sugerate prin conduita verbală şi paraverbală a profesorului, dar şi prin expunerea simbolică, nu doar tehnologică, a unor mijloace şi materiale didactice. În planul normativităţii didactice, este necesară valorificarea oricăror elemente inductoare la nivel de componente constituite ale situaţiei de comunicare.
2) Competenţa în relaţia cu mediul. Intervine la nivel de comunicare sugestivă. Integrează mai multe „componente induc­toare” utilizate de profesor ca procedee/tehnici de influen­ţare a clasei de elevi. Poate fi demonstrată prin modul de apropiere – fizică, psihosocială, pedagogică – de interlocutor care trebuie: a) fixat la o distanţă optimă pentru a nu bloca sau inhiba comunicarea; b) poziţionat în situaţii de „faţă în faţă” favorabile comunicării empatice; c) susţinut de un ton verbal şi atitudinal nonformal, apt să stimuleze „schimburile relaţionale”; d) organizat special pentru a elimina orice tendinţă de abordare depersonalizată a elevilor; e) centrat pe obţinerea „reacţiei de prestanţă” cu ajutorul privirii implicată socioafectiv în constituirea rolurilor comple­mentare (profesor – elev; elev – alt elev etc.); f) raportat permanent la „norma de reciprocitate”; g) implicat în combaterea oricărei forme de conformism intelectual sau moral.
În concluzie, predarea care valorifică pedagogic paradigma psihologică relaţional-sistemică angajează un tip de comunicare bazată pe sugestie şi influenţă, condiţionată prioritar nu doar de cuvânt, ci de situaţia concretă existentă sau creată în contextul fiecărei clase de elevi. La acest nivel, eficienţa predării depinde de capacitatea sa de valorificare pedagogică a tuturor elementelor care definesc situaţia concretă. Avem în vedere „elemente de orice natură”, condiţionate, în principal, de „intenţiile actorilor” (profesorul şi elevii), de „mizele prezente” (obiectivele concrete, proiectate prin operaţionalizarea obiectivelor specifice) sau de „caracteristicile fizice şi spaţiale ale situaţiei de comunicare” responsabile de o anumită ambianţă educaţională favorabilă sau nefavorabilă, în diferite grade, acţiunii de predare.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA