Situația de criză provocată de pandemia Covid-19 a scos la iveală problemele existente în societate, care vor duce la o schimbare radicală a mentalității oamenilor. În acest context, se resimte o schimbare a sistemului educațional, pentru a-i face pe educabili mai conștienți, mai flexibili și mai bine pregătiți pentru viața de mâine cu surprizele ei. Schimbarea trebuie să in­cludă implicarea mai largă a părinților și a membrilor comunității, în calitate de parteneri activi ai cadrelor di­dactice în educația tinerei generații. În situația dată, mai mult ca oricând, este necesar să punem sub semnul congruenței cele două domenii: tehnologia și învățarea.

Mijloace pentru a-i angrena pe elevi în învățare

De mult timp utilizez tehnologia ca sursă media în cadrul orelor, fiindcă am în­țeles care sunt oportunitățile e-learning-ului (cu ajutorul unui calculator co­nectat la internet) și ale m-learning-ului (realizat cu ajutorul telefonului mobil și al tabletei). Am folosit atât telefonul, ca instrument de referință (de exemplu, pentru a accesa dicționarele) sau ca instrument de căutare și livrare a informațiilor (internet, WhatsApp), cât și laptopul/calculatorul, ca suport al învățării, prin intermediul PPT-urilor și al softurilor educaționale. Nu vreau nici să minimalizez, nici să exagerez potențialul acestor instrumente – toate sunt mijloace pentru a-i angrena pe elevi în învățare, în condiții și forme netradiționale.

Am fost privilegiați că de mai bine de trei ani există o platformă a școlii, care utilizează catalogul virtual Adservio, pe care profesorii, chiar din a doua zi de închidere a activității în școală, au creat lecții, au încărcat material. Elevii au putut posta temele și au primit feedback. Eu personal am fost și mai norocoasă pentru că am folosit spațiul virtual eTwinning pentru derularea de proiecte europene (peste 50), începând încă din 2007. Așadar, pot spune că eram oarecum familiarizată cu multe aplicații și instrumente online, precum Zoom, Padlet, Wordwall, Kahoot, Quizizz, Tricider, Canva, Storyjumper, Google Forms, Prezi etc.

Am folosit în continuare platforma Adservio, implicit Zoom-ul și Cisco pentru lecțiile sincrone. Școala a optat și pentru o alternativă gratuită, Google for Education, care oferă aplicația Google Meet pentru activitatea sincronă și Classroom, pentru activitatea asincronă.

Personal, de un real folos mi-au fost manualele digitale. În timp, am descoperit platforma Livresq, pe care am utilizat-o frecvent în întâlnirile sincrone și pentru activitatea asincronă, platformă care mi-a oferit posibilitatea de a crea conținut interactiv, de a oferi feedback online. Livresq este editor vizual care permite crearea de lecții în format digital. El facilitează crearea de lecții interactive, care conțin texte, galerii de poze, animații, audio, video, atașamente, quiz-uri și alte elemente specifice, fără a fi necesare cunoștințe tehnice sau de programare. Am constatat că astfel pot să-i motivez pe elevi mult mai mult pentru a-i păstra conectați și pentru a-i determina să intre online. Au fost atrași și de tableta grafică de pe care puteam partaja o tablă in­­teractivă pe care realizam, cu scrisul de mână cu care elevii mei erau familiarizați, schița lecției, pe care inseram imagini, link-uri.

Idei de strategie pe termen lung

Punctul de cotitură marcat de această perioadă, pe care încă o traversăm, readuce în prim-plan nevoia unei strategii pe termen lung, care să valorifice expertiza acumulată în sistem în diverse contexte, luând în considerare feedback-ul cadrelor didactice și al specialiștilor. Câteva direcții ar putea fi conturate preliminar după cum urmează:

• Asigurarea condițiilor pentru cultivarea unor parteneriate strategice relevante în vederea bunei funcționări a ecosistemului educației și formării, la nivel național, regional și local, implicând ONG-uri, companii ed-tech, instituții internaționale, universități și institute de cercetare.
• Reorganizarea curriculumului și a modului în care situațiile educative de tip instruire asistată de calculator sunt susținute, monitorizate, promovate și recompensate.
• Investiții strategice în echipamente și în dezvoltarea de resurse digitale.
• Asigurarea accesului echitabil la resurse și instrumente digitale cu valoare adăugată pentru învățare, dedicate fiecărei categorii de beneficiari ai educației, fiecărui nivel de studiu, fiecărei discipline. În acest sens, se impune ca Ministerul Educației să pună la dispoziția cadrelor didactice un portal gratuit care să fie o garanție a accesului la produse de calitate și la suport de specialitate profesionist.
• Facilitarea dezvoltării profesionale continue (diversificate) pentru cadre didactice, decidenți, cercetători. Dezvoltarea unor mecanisme de stimulare și de monitorizare centralizată a calității și relevanței programelor și altor oportunități de dezvoltare profesională continuă pentru profesori, în parteneriat cu furnizorii.
• Implementarea, în exercițiul financiar comunitar viitor, a unei linii speciale de finanțare competitivă pentru dezvoltarea instituțională a școlilor, care să vi­zeze crearea de infrastructuri online la nivelul fiecărei școli; cu acces prioritar, într-o primă fază, pentru școlile din mediul rural, pentru cele din zonele dezavantajate și pentru cele care au un procent mare de includere a elevilor cu CES.
• Crearea cadrului legislativ pentru un fenomen de genul „Adoptă o școală din mediul rural“, astfel încât companii din domeniul IT să poată adopta câte o școală unde să dezvolte o infrastructură profesională pentru educație online și să poată pregăti pentru utilizarea acesteia, în parteneriat cu specialiști în pedagogie, media, cadre didactice și elevii.

Pe termen scurt și mediu, o serie de aspecte ar putea fi avute în vedere pentru optimizarea constantă a modului în care se asigură în continuare serviciile de educație de calitate. Esența funcționării în bune condiții a sistemului și procesului de educație constă într-o atitudine (mai) proactivă – la nivelul Ministerului Educației, la nivelul școlii, din partea cadrului didactic.

de Cristina STAN – profesor, Școala Gimnazială Grigore Moisil, Ploiești

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 23 / noiembrie 2021