Pledoarie pentru meseria de dascăl.Ce înseamnă să fii un dascăl bun pentru elevii tăi?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să iei în calcul mai multe variabile. Știm cu toții că succesul activității didactice se bazează pe relația care se stabilește între omul de la catedră și sufletele inocente care așteaptă de la acesta răspuns la toate întrebările lor. Lumea exterioară își imaginează că un dascăl bun este cel care dovedește calmitate infinită, este echidistant față de toți elevii, nu are prejudecăți, are răspuns la toate întrebările elevilor, nu greșește niciodată, este foarte ordonat, liniștit, adică un om mult mai bun decât majoritatea oamenilor.
În acest moment al dezvoltării societății, trebuie reconsiderate competențele unui dascăl bun, el trebuie să fie eficient când pășește pe poarta școlii și pe ușa sălii de clasă. Dacă elevii s-au schimbat, și dascălii trebuie să se schimbe, să se adapteze noilor necesități ale acestora, să rezolve problemele de indisciplină, lipsa de interes pentru învățătură, lipsa de încredere în forțele lor, teama de a veni la școală, să impună elevilor, părinților și comunității întregi respectul față de dascăli și față de activitatea didactică, care în ultimul timp și-a estompat culorile, fiind zugrăvită mai mult în culori cenușii.
De aceea, măiestria unui dascăl eficient constă în construirea unei relații eficiente între el și elevii săi. Aceasta trebuie să se concretizeze în aspecte precum: tratarea diferențiată a copiilor, permițându-le acestora să-și manifeste unicitatea, individualitatea, creativitatea; oferirea unei satisfacții mutuale, ceea ce înseamnă că nu trebuie să împlinească nevoile unui copil în defavoarea altuia; crearea sentimentului de interdependență, elevul manifestându-se liber, fără să se afle sub lupa imensă a ochiului vigilent al dascălului, pregătit doar pentru sancționare; existența sentimentului reciproc de respect și de grijă a unuia față de celălalt; transparența activității didactice, sinceri­tatea celor doi poli ai clasei: elev-profesor.
Criticile, dezaprobările, avertizările trebuie înlocuite cu sfaturi, alternative la soluțiile găsite de elevi, pentru ca ei să se simtă apreciați, înțeleși, încurajați să se bizuie pe forțele proprii, căci numai prin eforturi susținute de fiecare în parte se poate ajunge acolo unde îți stabilești ținta. Ascultarea activă este la fel de importantă ca și colaborarea cu familia, pentru a cunoaște personalitatea complexă a copilului, pentru bunul mers al actului educațional.
În ziua de astăzi, dascălul trebuie să-și joace foarte bine rolul pe scena școlii deoarece rolurile sale sunt multiple: expert al actului de predare-învățare-evaluare, agent motivator, lider, consilier, model, profesionist reflexiv, manager.
Misiunea dascălului din prezent este una nu tocmai ușoară, deși este tratată cu superfi­cialitate și cu prejudecăți de societatea noastră românească.
Un dascăl bun este acea persoană care dovedește, în egală măsură, umanism (în general) și dragoste de copii (în special), spirit de obiectivitate, dreptate, principialitate, cinste, curaj, corectitudine, răbdare, optimism, modestie, fermitate, stăpânire de sine. La acestea se adaugă toate calitățile aptitudinale (empatică, organizatorică, tact pedagogic, măiestrie pedagogică). Un dascăl care dovedește măiestrie pedagogică este mai mult decât un reputat profesionist, este artistul desăvârșit în meseria lui. El este cel care are conștiința responsabilității și a misiunii sale, care înseamnă să arzi ca o lumânare pentru a-i lumina pe alții, adică să te dăruiești în totalitate, în mod dezinteresat, să fii oaza de verdeață într-un deșert nesfârșit sau sarea în bucate.
Și dacă la sfârșitul fiecărei zile de școală te privești în oglindă și vezi portretul dascălului mai sus prezentat, poți spune cu mândrie: Misiune îndeplinită! Continuă!
 
Prof. înv. primar Liliana Cătrună
Gheorghe Mandizu Cătrună ,
Școala Gimnazială Ștefan cel Mare, Alexandria