Planurile-cadru pentru liceu se schimbă. Dar se schimbă pornind de la planuri-cadru de gimnaziu considerate ca depășite, din moment ce și acestea sunt în schimbare. Ca urmare, doritele planuri-cadru noi de liceu vor fi continuatoarele unor planuri-cadru de gimnaziu vechi, de care nu vor mai avea cum să fie legate și atunci se vor găsi suspendate în vânt. În 2016 au fost schimbate planurile-cadru pentru clasele V-VIII. Succesiv, urmau să fie schimbate planurile-cadru pentru clasele IX-XII, însă până să le vină rândul, planurile-cadru pentru clasele V-VIII, din care ar fi trebuit să decurgă, se schimbă iar, așa că planurile-cadru pentru liceu ar urma să intre în vigoare gata să fie schimbate la rândul lor. Acum, planurile-cadru pentru liceu sunt în schimbare ca să aibă de unde să fie schimbate.

Ușa dintre vagoane, blocată

E în esența lor ca planurile-cadru pe cicluri de învățământ să se înlănțuie, ca să se treacă de la unul la altul ca la tren, din vagon în vagon. Modificările și intrarea în vigoare se fac în ordine, pe clase, deci în ani. După intrarea în vigoare a planurilor-cadru pentru gimnaziu în 2016, de la ele, în 2017, a pornit elaborarea planurilor-cadru noi pentru liceu. Au fost alcătuite variante ca propuneri, au fost puse în dezbatere publică timp de două luni (29 decembrie 2017-1 martie 2018), a rezultat „o analiză sistematică a rezultatelor procesului de consultare“, cum se exprimau Ministerul Educației Naționale (numele de atunci al instituției ministeriale) și Institutul de Științe ale Educației. Mai departe, nu s-a întâmplat nimic în sensul continuității. Ca și cum avansarea cu schimbarea planurilor-cadru nu s-ar fi produs, în anul următor, în 2019, a început iar modificarea planurilor-cadru pentru gimnaziu, deși tocmai fuseseră modificate. După încă un an, în 2020, a venit rândul schimbării planurilor-cadru pentru liceu, însă continuitatea era (și este) înșelătoare, pentru că planurile-cadru de gimnaziu, pe care normal ar fi să le continue planurile-cadru de liceu, deja sunt date la o parte din șirul de vagoane, ele fiind acum cele în schimbare.

Sigur că vagoanele nu pot fi extrase și înlocuite de pe undeva din mijlocul garniturii de tren, ci de pe la capete, în ordine. Planurile-cadru se spune că trebuie să se lege între ele, să se completeze, ca la sfârșitul parcurgerii ciclurilor de școală să rezulte împlinirea profilului absolventului. Uneori ca deziderat, alteori ca motiv de acuzație că „nu se face“, „nu avem“ etc., profilul absolventului apare invocat în contexte legate de planurile-cadru. Este normal ca școala să știe la fiecare început de ciclu de învățământ ce fel de om vrea să scoată la sfârșit, numai că profilul absolventului a devenit una din vorbele acelea care umplu suficiența de sine cu aer, o fac balon, o ridică și fac să plutească spre atragerea atenției celor nimeriți în preajmă. Frecvent, referirile la profilul absolventului sunt combinate cu amestecul dintre interdisciplinar și transversal, de asemenea asociate cu nevoia de planuri-cadru modificate. Se adaugă invocarea nevoii de opțiune și de opțional și mimarea unei îndoieli tip „vânare de vânt“ pe tema a cui să fie opțiunea, a școlii sau a elevului. Prinse după ureche, înțelese „după facultăți“ (vorba lui Victor Bălosu) și răspândite tot așa, sunt transmise idei despre două „materii“ (că așa cică dă bine, pe-nțeles, să li se zică disciplinelor de învățământ din planurile-cadru) făcute în aceeași oră, în aceeași clasă, cu profesorul sau profesoara fiecăreia, completându-se reciproc, la fel cum sunt transmise idei despre „ordin de ministru“ care dă libertate fiecărui liceu să-și alcătuiască propriile planuri-cadru, despre introducerea în planurile-cadru a unor „materii“ de felul abilități de viață, scriere creativă, diverse „rezolvări“, „abilități“, multă „cunoaștere“ și frecvent „management“ al câte ceva.

Tăierile și eliminările, obstacolele din calea planurilor-cadru

De fapt, marea problemă a planurilor-cadru se regăsește în imperativul micșorării lor. Mereu sunt considerate prea încărcate, încărcat e socotit sinonim cu (prea) lung și drept urmare, modificarea planurilor-cadru, elaborarea unor noi planuri-cadru etc. ajung să însemne tăieri de ore la diverse discipline de învățământ și eliminări de discipline cu totul. Este ceea ce ține în loc, dacă nu face să se reia de la capăt, elaborarea unor noi planuri-cadru.

Noile proiecte de planuri-cadru pentru liceu teoretic real sunt prezentate în tabelele alăturate.

Sorin Cîmpeanu: „Nu sunt de acord cu forma planurilor la filiera teoretică“

Însuși ministrul Educației, Sorin Mihai Cîmpeanu, se declară în dezacord cu aceste propuneri; ba spune că nici propunătorii nu le mai acceptă: „Cei care au lucrat la ele înțeleg că nu mai sunt de acord cu forma lor. Nici eu nu sunt de acord cu forma lor pe filiera teoretică. Construcția acestor variante s-a raportat la profilul absolventului așa cum se regăsește formulat pentru nivelul funcțional și pentru nivelul dezvoltat (clasele IX-XII) în cadrul documentului de politici educaționale Repere pentru proiectarea, actualizarea și evaluarea curriculumului național. Cadrul de referință al curriculumului național, aprobat prin ordin al ministrului Educației și Cercetării“.

Ioan-Aurel Pop: „Istoria și geografia ar putea fi predate de același profesor, dar numai la nivel primar și gimnazial și numai dacă a făcut dublă specializare“

Pornind de la perspectiva metodologică de comasare a istoriei și geografiei într-o singură normă didactică în anumite situații de mobilitate a personalului didactic de predare în anul școlar 2021-2022, acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, semnalează confuzia care se face între necesara dublă specializare profesională și comasarea unor discipline de învățământ: „De mai bine de zece ani, cele patru mari universități comprehensive (eterogene) ale țării, în care se pune un mare accent pe profesiuni didactice, cer ministerului de resort, faimoasei ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) și altor foruri aprobarea dublei specializări (cu o formulă de bază, între altele, «Istorie-Geografie», fiindcă, mai ales în școlile rurale, este aproape imposibil de făcut o normă didactică numai din una dintre aceste două discipline înrudite, dar diferite. Totul a fost în zadar, iar acum vine brusc «unificarea» Istoriei cu Geografia, ca și cum ele ar fi identice. Această «adâncă» judecată de la nivel central nu rezultă din nimic serios, ci doar din șiruri lungi de limitări ale orelor de Istorie și de Geografie, după «exilarea» acestor discipline la nivel de dexterități, după disprețul masiv exhibat în spațiul public în raport cu ele. Se aud iarăși voci și se văd proiecte din care reiese că Istoria și Geografia ar urma să nu mai fie, la anumite nivele de studiu, materii onorabile și nici de sine stătătoare, că orele lor ar trebui drastic reduse ori chiar suprimate. Este cert că Istoria și Geografia ar putea să fie predate de către unul și același cadru didactic, dar numai la nivel primar și gimnazial și numai dacă profesorul respectiv a făcut dubla specializare, adică s-a pregătit, în cadrul licenței, deopotrivă în Istorie și Geografie. Ministerul de resort nu ne asigură (prin comunicatul său din 21 decembrie 2020) că profesorul de Istorie va preda numai disciplina «Istorie», iar profesorul de Geografie numai disciplina «Geografie» și nici nu ne promite că, din rațiuni practice, se va introduce repede dubla specializare «Istorie-Geografie» în anumite universități, dar ne liniștește în alt sens: disciplinele «Istorie» și «Geografie» nu se desființează sau comasează și nici nu se unesc sub denumirea «Studii sociale». Așa să fie, dar amenințarea ră­mâne și ea este formulată periodic în anumite medii de la nivelul Ministerului Educației, al unor consilieri și experți, al unor institute de științele educației“.

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 14-15.