O săptămână ne mai desparte de debutul noului an școlar, dar vechile probleme ale școlii românești se încăpățânează să persiste cu diferențe de grad uneori insesizabile de la un județ la altul. Clădiri cu pereți crăpați, ferestre care nu se închid, toalete în curte, absența unui sistem de canalizare, lipsa apei potabile în unele localități, spații improprii unui proces de învățământ decent, absența extinctoarelor, acestea sunt câteva dintre problemele cu care se confruntă nu puține școli din țară cu doar câteva zile înainte de începutul noului an școlar. În topul județelor cu cele mai multe instituții de învățământ preuniversitar neautorizate sanitar se află Suceava, cu 350 de unități de învățământ fără autorizație sanitară, fiind urmat de Botoșani, cu 220, și Vaslui cu 195.
La data de 25 august, la nivelul județului Alba, înainte de inspecțiile premergătoare anului școlar 2016-2017, din cele 520 de unități de învățământ, 107 nu aveau autorizație sanitară de funcționare. Motivele pentru care cele 107 unități de învăță­mânt nu au primit autorizație sanitară de funcționare sunt lipsa apei curente și a canalizării, lipsa grupurilor sanitare sau grupuri sanitare improprii, existența grupurilor sanitare în curte sau chiar în clădiri învecinate, neîncălzite, cu toa­lete turcești, iluminarea artificială, degradarea pardoselilor și interioarelor.
Noul an școlar bate la ușă și în județul Vâlcea, unde o cincime dintre școli nu au auto­rizație de funcționare.
La Dâmbovița, din cele peste 500 de unități școlare, cu sau fără personalitate juridică, 15 nu au în momentul de față autorizații sanitare de funcționare. „Sperăm însă ca o parte din ele să-și mai regleze situația până la începutul cursurilor”, spune inspectorul școlar general, prof. Ion Sorin. Cele mai cronice situații se înregistrează, conform acestuia, în două localități, Glodeni și Corbii Mari, unde rețeaua de apă este principala mare pro­blemă. „În ceea ce privește școala din mediul rural dâmbovițean, de la an la an situația se îmbu­nă­tățește, nu mai avem în niciun caz școli într-o situație deplorabilă, e drept că mai avem necon­formități la autorizația sanitară de funcționare, dar toate acestea sunt reglabile într-un timp mai lung sau mai scurt”. Îmbucurător este că per ansamblu, conform celor spuse de șeful ISJ Dâmbovița, numărul școlilor fără autorizație de funcționare de anul acesta este sensibil mai mic decât cel de anul trecut.
La nivelul județului Maramureș, situația este comparabilă însă cu cea de anul trecut, adică nici mai bine, dar nici mai rău, iar motivul, ne spune, prof. Ana Lucreția Moldovan, inspectorul general al ISJ Maramureș, este relieful muntos. „O unitate școlară, centru de comună, cu personalitate juridică are arondate structuri din satele înveci­nate. În județul Maramureș, unele dintre acestea sunt izolate în munte, fără căi de acces pentru microbuze școlare și, dacă una dintre aceste structuri nu este avizată sanitar, nu primește auto­rizație nici școala de centru”, cu alte cuvinte, chiar dacă există școli calificate sanitar pentru a fi autorizate, din cauza unor structuri izolate, numărul de autorizații de funcționare nu este unul mulțumitor. „Asta nu înseamnă că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca elevii noștri să poată să înceapă anul școlar așa cum trebuie. Dar ne situăm oricum la un nivel comparabil cu celelalte județe de munte din țară, nu suntem în alt spațiu geografic”, ne asigură inspectorul general de Maramureș.
În județul Satu Mare doar patru clădiri nu dețin în momentul de față autorizații de funcțio­nare, lucrurile stau, așadar, bine aici, în nord-vestul țării.
Și la nivelul județului Vaslui, aflat pe locul trei în topul județelor cu cele mai multe unități de învățământ neautorizate, situația este asemănă­toare cu cea de anul trecut, aproape 40% din școli neavând la acest început de an autorizații de funcționare. Există însă și vești îmbucurătoare care vin din această parte a țării. În ceea ce privește naveta elevilor, situația, aflăm din gura inspec­torului general, prof. Gabriela Plăcintă, s-a îmbunătățit semnificativ: la ISJ s-a primit un număr mare de microbuze școlare, care depășește parcul microbuzelor de care dispunea anterior județul. „În ultimii ani am primit în jur de 60 de microbuze școlare. Față de anul trecut, la nivelul autorizațiilor sanitare se stă mai bine, și mulți primari depun în momentul de față documentațiile necesare pentru investiții și modernizări în școli!” Doamne ajută! spunem noi.
La nivelul județului Brăila, dintr-un total de 283 de unități de învățământ au obținut autorizație de funcționare 157 (peste 90% în mediul urban, peste 54% în mediul rural, școli gimnaziale, iar la licee, unul singur în urban nu are autorizație de funcționare, iar în rural, un liceu nu a primit această autorizație), cu puțin adică peste jumătate. Numă­rul unităților neautorizate poate crește însă, deoa­rece aceste autorizații au fost eliberate pe baza declarațiilor pe propria răspundere, dar în urma verificărilor inspectorilor școlari, situația s-ar putea schimba, și nu în bine.
Situații similare se înregistrează însă și în Mehedinți, unde 50 de unități de învățământ din mediul rural, dintr-un total de 223, nu dețin autorizații sanitare de funcționare, Sălaj, unde 11 uni­tăți de învățământ din 398 existente nu au autorizație sanitară de funcționare, în principal din cauza grupurilor sanitare necorespunzătoare și a lipsei apei potabile curente, Olt, unde aproxi­mativ 20% dintre școli și grădinițe nu îndeplinesc cerințele necesare intrării în legalitate și așa mai departe. Situația este practic similară la nivelul întregii țări.
Nu stăm bine nici la capitolul autorizații de funcționare ISU
La sfârșitul anului trecut, premierul interimar Sorin Câmpeanu afirma că, din cele 19.000 de școli din România, doar 7% (1.295 de școli) aveau autorizație cu privire la protecția împotriva incen­diilor, iar în București și județul Ilfov, doar 53 de școli și grădinițe dețineau asemenea autorizații. Chiar dacă afirmația era făcută în contextul emoțional al tragediei din Clubul Colectiv, statistica rămâne îngrijorătoare. În momentul de față puține dintre acestea au reușit să intre în legalitate din acest punct de vedere, punându-și în siguranță angajații și elevii în cazul unui sinistru.
De ce lipsesc banii pentru educație?
În fiecare an în această perioadă ies la iveală multele lipsuri și nereguli în care se zbate infra­struc­tura școlară românească. Ele sunt aceleași, doar cei care le administrează cu mari eforturi, de cele mai multe ori, se schimbă.
Pași în reabilitarea unităților de învățământ, mai ales din zonele rurale, așa cum se observă, s-au făcut. Nu există inspector școlar general, el însuși cadru didactic, care să nu își dorească și să nu fi făcut cât și cum s-a putut pentru ca numărul uni­tăților de învățământ fără autorizație sau în pericol de a-și pierde autorizația de funcționare să fie cât mai mic. Se observă, de asemenea, o conștientizare crescută din partea edililor locali, mai ales ai celor din zonele rurale, a importanței educației pentru copiii satelor și comunelor pe care le conduc și a faptului că școala aparține comunității respective, iar de ea depinde viitorul acestor locuri.
Pe măsură însă ce eforturile edililor locali și ale ISJ-urilor se înmulțesc, interesul clasei politice pentru viitorul țării scade îngrijorător de la un an la altul. Aproape 3.000 de școli (numărul ar putea crește) intră în noul an școlar fără autorizații sanitare și doar 1.500 sunt în regulă în cazul unui incendiu. Motivul principal invocat? Mereu același: lipsa banilor. Același motiv îl flutură pe dinaintea noastră și clasa politică. Nu sunt bani, iar o creștere semnificativă a bugetului alocat Educației ar „destabiliza” serios economia țării. Educația a primit, e drept, o gură de oxigen în această vară, peste un miliard de lei. Este cea mai importantă sumă care i se alocă în ultimii 20 de ani, dar încă nu este suficient pentru un sistem subfinanțat cronic.
Pentru școală nu există suficienți bani și nu vor exista prea curând, atât timp cât costumele, mașinile, salariile, pensiile de lux, primele, decon­turile și campaniile electorale vor continua să reprezinte unica preocupare a clasei politice. Ne aflăm însă la o aruncătură de băț de alegerile din iarnă, iar politicienii vor da buzna la deschiderea noului an școlar, pentru a promite un viitor de aur elevilor, părinților și dascălilor acestei țări.
Marcela GHEORGHIU