Abia s-a terminat încă un episod din lungul şir al încercărilor democratice, pe care am reintrat de două decenii. Nu ştiu dacă am devenit mai deştepţi sau nu. Nu ştiu nici dacă am învăţat cu adevărat ce înseamnă democraţia. Ştiu doar că nu am devenit deloc mai eficienţi. Se vede cu ochiul liber.
Marile teme ale construcţiei europene au lipsit din dezbaterile acestei campanii. Deşi i-am ales pe cei care ne reprezintă la Strasbourg. Gâlcevile noastre, tradiţionale, nu au fost abandonate. Împărţirea formaţiunilor în aripi şi aripioare a continuat. Doctrinele politice au fost golite de conţinut. Întoarcerile „ca la Ploieşti” au continuat, spre stupefacţia electoratului, care a votat ceva şi a primit cu totul altceva.
Europarlamentarii desemnaţi să reprezinte interesele României şi-au luat mandatele şi s-au prezentat la locul de muncă. Nu toţi sunt etnici români. E normal. Avem şi minorităţi naţionale. Mai puţin normal ar fi dacă nu toţi ar susţine interesele României. S-a mai întâmplat. Niciun oficial din înaltele foruri ale UE nu a fost deranjat de astfel de atitudini. Dumnealor nu prea par preocupaţi să ne convingă că avem calitatea de parteneri egali. Nu de vasali!
Probabil va mai trebui să aşteptăm până când orgoliile se vor potoli. Sunt şi în alte state ale Uniunii probleme şi politicieni obtuzi. Din ce în ce mai mulţi, se pare. Cei care ne-au cerut votul ne-au promis că vor pune capăt acestei situaţii. Cei mai mulţi au promis că vor lupta pentru a cuceri locul pe care România îl merită. Nu că partenerii noştri nu ar şti acest lucru. Îl ştiu cu prisosinţă şi îl recunosc, mai ales atunci când sunt constrânşi de interesele lor în zonă.
Sloganurile electorale naţionale, mai mult sau mai puţin inspirate, au avut un numitor comun. Candidaţii au sesizat nevoia de a demonstra preocupare pentru ca vocea românilor să fie auzită. De la „Ridicăm România” sau „Europa în fiecare casă” la „Mândri că suntem români”, campania electorală a demonstrat o posibilă schimbare a atitudinii cu care trimişii noştri vor aborda noile foruri ale UE.
Cei 32 de eurodeputaţi, cetăţeni români, vor avea o misiune importantă şi dificilă. Evoluţia României depinde şi de priceperea lor, de puterea lor de muncă, de cultura lor şi nu în ultimul rând de comenzile politice pe care le vor primi.
Libertatea de opinie este un concept democratic extrem de straniu, mai ales atunci când se intersectează cu „disciplina de partid”. Evenimentele din ultimul timp au demonstrat cu prisosinţă două lucruri. Ceea ce normal ar trebui să fie imposibil devine „peste noapte” posibil. Şi oameni cu o carieră politică solidă se transformă în avocaţi jalnici atunci când încearcă să explice mizerii executate la comandă.
Demisiile de onoare lipsesc. Glasul unora, consideraţi exemple de moralitate şi sobrietate, se stinge subit la semnalele lansate de maşina de vot a partidului. Pluripratidismul este o realitate în România de azi. Din păcate, năravurile comuniste mai dăinuie în interiorul unor formaţiuni politice. După ce s-au numărat voturile cetăţenilor, au fost trase concluziile. Au fost identificaţi învingătorii şi învinşii. Majoritatea au fost nemulţumiţi. Au avut şi motive. Învinşii au încercat să explice că dezastrul a fost limitat. Poate partidul este prea nou, poate electoratul insuficient de matur etc. Nimic nou. Nimic original. Doar acuzaţiile de furt au fost mai estompate de această dată.
Învingătorii s-au felicitat. Şi-au sărbătorit victoria şi ar fi trebuit să înveţe ceva. Poate au făcut-o fără publicitate. Procentul lor nu a fost cel scontat. O victorie à la Pirus tot victorie rămâne. Şi sfârşitul „războiului” nu e chiar atât de aproape. Mai e timp pentru corecţii. Şi pentru onorarea promisiunilor.
Premierul, reprezentantul taberei învingătoare, a apreciat eforturile celor implicaţi în campanie şi a mulţumit electoratului. Ne-a spus că sloganul „Mândri că suntem români” a avut succes. Votanţii au identificat instituţiile fundamentale ale României: armata, Biserica şi familia… Pilonii stabilităţii şi democraţiei. Corect, până la un punct.
Enumerarea, din nou incompletă, dovedeşte că nu a fost conştientizat gradul redus de valorificare a potenţialului electoral. România modernă s-a clădit având alături de cei trei piloni ŞCOALA!
Şcoala, domnule prim-ministru, a contribuit şi contribuie decisiv la dezvoltarea unei ţări. Oricare ar fi ea. Oriunde s-ar afla. Şi ne putem imagina care ar fi fost scorul electoral dacă guvernarea ar fi acordat ceva mai multă atenţie şcolii şi oamenilor ei. Şi dacă promisiunile ar fi fost onorate!
Ioan ARDELEANU