După revoluția din 1989, au avut loc schimbări în vederea îmbunătățirii situației co­­piilor din instituții, dar o reformă fundamentală a avut loc opt ani mai târziu. Anul 1997 reprezintă reperul privind înființarea sistemului de protecție. Responsabilitatea pentru funcționarea lui a fost delegată de la nivel central la nivel județean. Au fost înființate 41 de direcții județene pentru protecția copilului și câte una în fiecare sector al Bucureștiului, responsabile financiar și operațional pentru copiii aflați în dificultate și pentru instituțiile de ocrotire din fiecare județ. Abordarea descentralizată a avut drept scop prevenirea instituționalizării prin acordarea de sprijin familiilor și închiderea instituțiilor de mari dimensiuni, concomitent cu găsirea unor soluții alternative de protecție a copilului.

Reformă accelerată

O serie de elemente au accelerat re­­forma sistemului de protecție a copilului în România: înființarea Departamentului pentru Protecția Copilului (care ulterior a suferit mai multe modificări de titulatură), instituție centrală cu rol de coordonare și elaborare a politicilor în domeniu, și preluarea (începând cu anul 2000) de către direcțiile pentru protecția copilului (actualele direcții generale de asistență socială și protecția copilului) a institu­țiilor care adăposteau copii, aflate în subordinea altor instituții centrale, cum ar fi cele de sănătate și de educație.

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește atât tipurile de servicii destinate prevenirii separării copilului de părinți, cât și cele de protecție specială a copilului care a fost temporar sau definitiv separat de părinți. S-au organizat și au devenit funcționale următoarele tipuri de servicii: servicii de zi, servicii de tip familial și servicii de tip rezidențial.

Ulterior, elaborarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020 a reprezentat un moment de reconfigurare a tuturor politicilor publice, din toate sectoarele, în contextul pregătirii perioadei de programare a Fondurilor Europene Structurale și de Investiții, dar și a respectării cu prioritate a obiectivelor incluse în Programul de Guvernare 2013-2016 și a țintelor stabilite și asumate prin Strategia Europa 2020.

Politici publice reconfigurate

Strategia Europa 2020 a avut un rol esențial în revizuirea politicilor care privesc protecția copilului, prin ținta propusă de reducere cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane afectate de sărăcie sau excluziune socială. În 2012, aproximativ 125 de milioane de cetățeni europeni trăiau în sărăcie sau excluziune socială. Copiii reprezentau mai mult de un sfert din total, fiind mai afectați decât populația adultă în cele mai multe dintre țări. România și-a asumat în acest context reducerea în perioada 2008-2020 cu mai mult de jumătate de milion (580.000) a numărului de persoane afectate de sărăcie relativă, până la atingerea țintei de 4,408 mii de persoane. Prezenta Strategie propunea, în mod complementar, scăderea cu 250.000 până în 2020 a numărului de copii afectați de sărăcie relativă, ținta propusă fiind de cel mult 1,106 mii de copii săraci.

Priorități la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța

În județul Constanța, Strategia județeană de dezvoltare a serviciilor sociale a fost elaborată în concordanță cu direc­țiile de acțiune trasate prin Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020 și are următoarele direcții și obiective principale de acțiune:

• Direcții de acțiune – continuarea tranziției copilului de la protecția de tip rezidențial la protecția de tip familial; dezvoltarea serviciilor de abilitare și ^­reabilitare și a celor de viață independentă a persoanelor cu dizabilități; menținerea și/sau creșterea calității servi­ciilor sociale;
• Obiectivul general strategic – consolidarea unui cadru coordonat al înființării și organizării serviciilor sociale de calitate, sustenabile, în concordanță cu nevoile și situațiile de dificultate identificate, pentru a se realiza o acoperire echilibrată a dezvoltării acestora pe întreg teritoriul județului;
• Obiective operaționale – OB1. Îm­­bunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor sociale la nivel județean; OB2. Dezvoltarea și diversificarea unei rețele de servicii sociale complementare, orientate spre promovarea autonomiei persoanei vulnerabile și favorabile incluziunii sociale; OB3. Finalizarea reformei instituționale pentru diverse categorii de beneficiari prin crearea de alternative bazate pe conceptul familial sau sprijin comunitar (locuințe sociale sau servicii rezidențiale de talie mică, incluse în comunitate); OB4. Creșterea gradului de responsabilizare a comunităților locale pentru crearea/menținerea serviciilor sociale de prevenire a situațiilor de risc și vulnerabilitate; OB5. Dezvoltarea parteneriatelor și încurajarea inițiativelor partenerilor sociali și societății civile pentru furnizarea serviciilor sociale.

de Roxana Onea – șef de serviciu DGASPC Constanța

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 25-26 / ianuarie-februarie 2022