Ţin în mână cartea primită prin poştă şi parcă o simt pulsând. E vie! Miroase proaspăt, a cerneală abia uscată şi mă îmbie să o deschid. Încep să o răsfoiesc cu multă curiozitate şi trăiesc sentimentul de regret  pe care îl am uneori că nu am urmat cursul acela de lectură care-ţi permitea să citeşti nu cuvânt după cuvânt şi rând după rând, ci o pagină întreagă odată doar urmând cu degetul şirul de cuvinte. Aş citi-o pe toată odată! Culmea este că, atunci când deschid la întâmplare şi încep o povestire cu un copil care se temea de găini şi de cocoş şi de aceea urmărea din casă, de la geam, stând pe laviţă, fascinaţia ogrăzii, vocea care-mi povesteşte nu e a mea!! Uşor sâcâită şi nedumerită, încerc alt text, dar naratorul este acelaşi: de acolo, dintre rânduri, vorbindu-mi frumos despre Toader Hrib şi despre toată truda lui de o viaţă, îmi vorbiţi dumneavoastră, domnule profesor Gheorghe Dolinski şi, prin dumneavoastră, îmi vorbeşte toată Bucovina. Pentru că, de câte ori vă ascult vorbind, fie la telefon, fie în emisiunile pe care le realizaţi pe CROMTEL TV, glasul dumneavoastră se distinge sfătos, dulce moldovenesc, uneori didactic, aşa cum l-aţi modelat la şcoală.  Aceeaşi impresie o am de câte ori deschid una dintre cărţile dumneavoastră, fie ea despre tradiţiile Bucovinei, despre datinile şi sărbătorile ei, despre oamenii ei şi, iată, acum, despre ,,Personalităţi arborene“ (Editura Septentrion, Rădăuţi-Bucovina, 2019). O lume întreagă se revarsă dintre pagini şi-mi aduce în faţă oameni şi locuri pe care învăţ să le iubesc.

Nu ştiu dacă pot să spun ,,cunosc Bucovina“ – ca s-o cunoşti, trebuie să trăieşti acolo o viaţă, mai multe vieţi. Dar, de câţiva ani, învăţ să o desluşesc în două feluri: călcându-i pragul an de an şi lăsându-mă învăluită de cerul ei, de aerul sfânt şi de liniştea de la Păuşa Paltinului Vetrei Moldoviţa. Acolo mi-a renăscut sufletul a doua oară lângă o prietenă dragă. Şi, în al doilea fel, deschizând cărţile şi revistele primite de la dumneavoastră. De fiecare dată când fac lucrul ăsta am în minte  cerul Bucovinei şi brazii, şi glasul dumneavoastră, călăuz statornic. Şi-mi spuneţi dumneavoastră: ,,Poţi umbla în lumea toată/Nu-i ca Bucovina noastră/De la Putna-n Suceviţa/Voroneţ sau Moldoviţa,/La Arbore sau Suceava,/Hai să vii şi nu degeaba/Stai la umbra brazilor/Şi-asculţi cântece de dor/C-aici, în ţara de Sus,/Dumnezeu mâna şi-a pus./Bucovina-i dulce rai,/Îmbrăcată-n mândru strai...“. Şi-am mai învăţat ceva de la dumneavoastră, domnule profesor: Particip cu bucurie cu munca elevilor mei, atât cât putem şi noi, la manifestările pe care le organizaţi cu atâta energie. Nu trece zi deosebită din istoria culturii neamului nostru pe care să nu o marcaţi prin expoziţii filatelice itinerante sau prin serbări. Şi-mi spun mereu că mi-ar fi plăcut să trăiesc acolo, printre oameni inimoşi care nu uită ceea ce este important în viaţă şi de aceea merită toată recunoştinţa mea.

Vă mulţumesc, domnule profesor Gheorghe Dolinski pentru că-mi sunteţi dascăl în această lecţie frumoasă despre Bucovina şi despre oamenii ei. Şi vă mulţumesc şi pentru pasiunea şi truda pe care le puneţi în tot ceea ce faceţi. Îmi spun mereu că tinerii de azi, copiii de şcoală primară şi gimnazială, au nevoie de modele adevărate. Uneori le căutăm în zare şi ne mândrim cu false valori. Ar fi mai cuminte să privim mai atent lângă noi, la prezenţele care ne umplu de lumină fiecare zi, încercând prin tot ceea ce fac să lase o urmă adevărată despre trecerea lor. Cărţile dumneavoastră vă sunt mărturia. Una dintre ele. Mărturie pentru truda dumneavoastră, dar şi pentru cei pe care-i onoraţi între paginile lor. Mă simt norocoasă pentru că pe raftul bibliotecii mele este un colţ din Bucovina adus prin cărţile dumneavoastră. Şi pentru asta vă mulţumesc.

Răsfoiesc încă o dată volumul primit zilele trecute şi-mi dau seama că lipseşte ceva din el. Nu i-am cunoscut personal pe cei pe care-i evocaţi, dar citind despre cine au fost şi ce au făcut şi cunoscându-vă pe dumneavoastră, înţeleg că sunteţi alcătuiţi din aceeaşi sfântă plămadă pentru că aceleaşi gânduri şi sentimente v-au călăuzit în viaţă. De aceea, permiteţi-mi să adaug un nou capitol în volumul dumneavoastră, ,,Personalităţi arborene“: ,,profesor Gheorghe Dolinski“.

Prof. Mihaela BULAI,
Lieşti