Performerii lecturii

Performerii lecturii
Alexandra Botoș

Atenție! E vorba despre performeri ai lecturii – elevi care citesc și fac performanță din citit. Poate sunt și olimpici, și laureați la creație literară, și documentați pentru concursuri de profil, însă ei în primul rând sunt cititori de cărți câștigați de pe urma cititului. Câștigă obișnuința de a da fuga la carte când vor să afle ceva, să se lămurească, să-și amintească. Unii câștigă inclusiv premii. Concursul Național de Lectură Mircea Ne­­delciu este un cadru pentru așa ceva. Din 2002, de când se desfășoară, inițiat și organizat de Radio România pentru a stimula și încuraja interesul tinerilor pentru lectură, a devenit fenomen și întreține emulație. Capacitați de studiourile teritoriale – Iași, Cluj, Craiova, ­Târgu-Mureș, Constanța, Reșița, Timișoara – și de postul național Radio Ro­mânia Cultural, elevii de liceu concurenți se întrec la nivel zonal pe parcursul anului, iar cei mai buni se întâlnesc în noiembrie la București în finală, la Târgul Gaudeamus Radio România. În concurs au de făcut dovada că sunt acasă printre cărți, că umblă cu dezinvoltură printre personaje, discern între ce e de reținut și ce e de trecut cu vederea ­despre unul și altul, înțeleg și transmit ce și ­despre ce citesc, se descurcă să umble la propriu după o carte, știu s-o recomande sau nu și altcuiva, pot pe baza a ceva reținut din carte să scrie la rândul lor, continuând, recreând, contrazicând, in­terpretând ce citesc.

Merite de excepție, în condiții excepționale

Laureații ediției 2020 (exact spus, laureatele) sunt:

  • Locul I – Alexandra Botoș, Colegiul Național Pedagogic Carmen Sylva din Timișoara
  • Locul II – Diana Găbureac, Colegiul Național Al. Papiu Ilarian din Târgu-Mureș
  • Locul III – Alexia Bițînă, Colegiul Național Militar Tudor Vladimirescu din Craiova
  • Mențiune – Diana Ioana Mirea, Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța
  • Mențiune – Alexandra Ciocan, Colegiul Național Mihai Eminescu din București.

De data aceasta, concursul a fost neobișnuit, de la contextul general resimțit de noi toți la reconfigurarea impusă competiției. Date fiind condițiile excepționale, meritul elevelor laureate poate fi considerat și el de excepție. Trecuți în perioada anterioară prin confruntări de idei, creație și vocație la nivel local, în finală au intrat cei mai buni competitori, reprezentând studiourile regionale Craiova, Constanța, Târgu-Mureș, Timișoara ale Radio România și studioul național Radio Ro­mânia Cultural. S-au reunit, s-au cunoscut și s-au întrecut online. Confruntarea a constituit-o scrierea unui eseu tematic despre importanța educației în lumea de azi, punctul de plecare fiind versurile lui Eminescu din Scrisoarea a II-a: „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/ Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii“. Tema a fost dată din timp, concurenții și-au scris creația, au expediat-o online, iar juriul format din ziariștii Simona Lica (Radio Oltenia Craiova), Aurelia Mierluș (Radio Constanța), Dana Ardelean (Radio Târgu-Mureș), Simona Stoița (Radio Timișoara) și Oana Enăchescu (Radio România Cultural) a citit, a evaluat, a deliberat și a decis.

Talent literar și simț al umorului, nu din cel involuntar

Câștigătoarea concursului, Alexandra Botoș, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Pedagogic Carmen Sylva din Timșoara, este îndrumată de profesoara ei de limba și literatura română, dr. Elena Ligia Jebelean. Obținerea de performanțe face parte din felul ei de a-și argumenta inteligența, creativitatea, cultura în formare. Termenul cuprinzător de caracterizare specific timpurilor și exprimărilor la zi este „talent“ (cu familia lui lexicală), gata-gata să devină stereotip; în limba română, asocierea e îndoielnică. De fapt, este nu atât talent, cât disponibilitate cultivată prin muncă. Alexandra este o obișnuită a concursurilor de limba și literatura română din clase rămase de-acum în urmă. De dată mai apropiată este participarea la olimpiada de lectură OLAF, pe care o consideră „o experiență din care ai multe lucruri de învățat, care te ajută să te descoperi, să înveți într-un mod special“.

La rândul ei, Alexandra își exprimă ideile prin creații proprii. În paginile cu care s-a dovedit acum cea mai bună, scrie: „Doar educația face ca timpul să devină Azi. Pentru mine, basmul este specia literară cea mai convingătoare. Nicio argumentare nu întrece forța lui persuasivă. Din acest motiv am ales să includ această argumentare într-un basm. Dar și pentru că eu cred în finaluri fericite – iar finalitățile educației sunt mereu fericite. Eroul acestui basm nu este Ziua de Azi, ci Ziua de Mâine. Undeva, la o margine a lumii, Ziua de Mâine refuza să se nască. Plângea din răsputeri în pântecele mamei sale și se încăpățâna să rămână acolo. Pentru a o convinge să vină pe lume, mama ei, Ziua de Azi, încerca toate posibilitățile. Îi promitea câte-n lună și-n stele – o împărăție necuprinsă, o familie fericită, o profesie plină de reușite, putere ne­măsurată, cunoaștere absolută…“. În dialog imaginar, în creația Alexandrei, Ziua de Azi se adresează Zilei de Mâine: „Noaptea în care am venit pe lume a fost la fel de întunecată ca aceasta… Mă jucam cu buclele nopții și acel joc m-a învățat să împletesc mai târziu cosițele luminii. Am prins puteri de la un ceas la altul, am învățat cum să fac binele, cum să desfac răul și, când a răsărit soarele, eram și eu pregătită să dau piept cu lumea. Așa credeam, cel puțin… Până atunci mă străduisem să învăț, să-mi găsesc rostul… Îmi descoperisem pasiuni, mă perfecționam ca să pot fi de folos celorlalți. Chiar dacă uneori eram amețită de atâta învățare, eram sătulă de atâta efort… (…) Erau vremurile în care, adolescentă și eu, îl descoperisem pe Eminescu… «Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/ Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii»… Așa e tinerețea, crezi că pe toate le știi și le înțelegi… Crezi că învățarea este inutilă și-ți dorești să poți acționa, să-ți pui planurile în aplicare… Apoi înțelegi că, fără învățătură și fără bună creștere, nimic folositor nu se naște… Trăiești împreună cu ceilalți, te șlefuiești prin ei, contribui și tu la evoluția lor. Afli cine a fost Walt Whitman nu dintr-o carte, ci dintr-un film, Cercul poeților dispăruți. Descoperi acolo că adevărata răsplată a faptelor tale vine din prețuirea celor care te înțeleg. Afli despre Kant nu de la fizică, ci din Scrisoarea I a lui Eminescu. Descoperi că asemeni acelui colb al școlii e tot ce e doar materie – grăunțe nesemnificative, pulverizate fără țel, rotindu-se fără repere în cosmos. Tu ești timpul care va da materiei un rost. Înțelegi că limbile și culturile nu mor niciodată, ci dau lăstari noi în noi limbi, în noi culturi. Ce ar fi cultura europeană fără greacă și latină? Descoperi Jurnalul Annei Frank și înțelegi că libertatea e interioară, iar apoi verifici asta citind Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt. Citești romanele istorice ale lui Mika Waltari – Egipteanul, Etruscul, Romanul – și descoperi lumi despre care nu credeai că ți-ar putea ajunge aproape… Asculți Bach și simți că totul în Univers e simultaneitate, privești Picasso și descoperi că e mereu ceva ascuns în spatele formelor. Noi, cele care suntem timp care curge, putem cuprinde atât de multe, copila mea… În mine mai răsună încă ecouri din kalogagathia, idealul educativ al Antichității grecești se adună. În mine este și uomo universale al Renașterii, și omul clasic, echilibrat, al Clasicismului francez, și omul luminat al secolului al XVIII-lea. Nu doar omul pragmatic e cel al timpului meu, ci și visătorul romantic și revoltatul modern. Pentru că azi înseamnă mereu, azi înseamnă dintotdeauna, azi înseamnă, înainte de toate, și mâine. Simțeam eu asta, dar tot de la Eminescu am primit confirmarea că prezentul e singurul timp, prezentul e Timpul: «Cu mâine zilele-ți adaogi,/ Cu ieri viața ta o scazi,/ Dar ai, cu toate astea,-n față/ De-a pururi, ziua cea de azi». Dar tot în mine răsună războaiele, cu morțile lor inutile. Revolu­țiile, cu nenumăratele victime. Cruzimea, invidia, răutatea, trădarea nu m-au ocolit. Am încercat să repar răul, dar prea țâșnește din toate părțile. De aceea trebuie să te naști, să îndrepți tu ce n-am putut îndrepta eu. Viața toată e o școală, fiica mea. Poate tu vei reuși să descoperi mai multe și să le folosești mai înțelept decât mine. Ține minte, nimic nu e mai important decât a învăța să înveți. (…)“

O apreciere din partea juriului față de creația Alexandrei este că „e cea mai originală dintre cele citite aici, iar folosirea basmului ca pretext pentru a susține argumentația o detașează de celelalte. Există și talent literar, clar, și simț al umorului, nu din cel involuntar“.

Învățătură și creație

Distinsă cu premiul al doilea la ediția 2020 a concursului Mircea Nedelciu, Diana Găbureac este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Al. Papiu Ilarian din Târgu-Mureș. Lectura și creația literară sunt pentru ea pasiuni pe care le-a adus la nivelul performanței obținute prin muncă și seriozitate. O dovedesc participările și rezultatele la competiții cum sunt Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română, Olimpiada Națională „Lectura ca abilitate de viață“, Olimpiada Națională de Lingvistică. Apreciază că participarea la Olimpiada Internațională de Lectură din 2016 a ajutat-o în obținerea rezultatului foarte bun de acum. Dorința permanentă de a învăța și de a se informa, apoi de a-și valorifica învățătura și informațiile și de a înțelege lumea a îndreptat-o și spre competiții naționale și internaționale de psihologie și de matematică.

O experiență unică, de neuitat

Andreea-Alexia Bițînă, câștigătoarea premiului al treilea, este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Militar Tudor Vladimirescu din Craiova. Performanța a obținut-o fiind îndrumată de prof. Cristina Pretorian. La încheierea concursului, Alexia identifică drept dificultăți tema vastă și cerința de limitare a eseului la două pagini și subliniază: ,,Pentru mine, participarea la Concursul Național de Lectură Mircea Nedelciu a reprezentat o adevărată provocare, însă cred că am făcut față cu brio. Prin acest concurs, am reușit să îmi testez limitele la un alt nivel, totul transformându-se într-o experiență unică și de neuitat. Pot spune că a fost un prilej în plus de a-mi îmbogăți cultura generală și de a demonstra încă o dată că esențele tari se țin în sticluțe mici“.

Articol publicati în numărul 12, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.