„Performanțele“ guvernărilor la capitolul Educație Statutul profesorilor din România, cel mai scăzut din Europa, educația românească, cea mai subfinanțată din UE

Din nefericire, nu mai surprinde pe nimeni. Aceasta este concluzia care se desprinde din studiul realizat, în noiembrie 2017, de Romanian Bussines Leaders și D&D Research. Studiul a avut ca obiectiv evaluarea statutului meseriei de profesor în România și a folosit întrebările din studiul internațional Global Teacher Status Index, ceea ce a permis realizarea unor analize comparative între modul în care este perceput profesorul în România și în alte țări.
 Stima de sine a dascălilor români – la cel mai scăzut nivel din UE
Potrivit studiului, părinții îi consideră pe profesori la fel de importanți precum medicii, dar profesorii se poziționează singuri pe ultimele locuri, alături de bibliotecari. Astăzi, în România, arată studiul, meseria de profesor este indezirabilă (motivele se cunosc și s-au cronicizat). Jumătate din profesorii participanți la studiu și-ar încuraja propriii copii să devină profesori, în vreme ce doar o treime din părinți nu și-ar direcționa copiii să urmeze o carieră în învățământ.
În ceea ce privește salariile, 86% din părinții participanți la cercetare recunosc că  salariile dascălilor sunt mult prea mici pentru importanța acesteia, iar salariile mici sunt o componentă importantă a nivelului scăzut al stimei de sine, în cazul cadrelor didactice din România.
România, țara cu cea mai subfinanțată Educație din UE
Din 1990 încoace, adică de-a lungul a 28 de ani, bugetul educației în România a depășit rareori pragul de 4% din PIB, arată studiul. În ciuda faptului că Legea nr. 1/2011, aflată încă în vigoare, prevede pentru Educație un buget anual de  6% din PIB, în bugetul pentru 2018, procentul alocat este de sub 3%, arată realizatorii studiului. Raportându-ne la nivelul de finanțare al Educației în celelalte state UE, trebuie spus că, conform informațiilor furnizate de Eurostat, acestea sunt cu aproape 6 procente mai mari decât în cazul țării noastre.
Același studiu mai arată că profesorii români sunt cel mai puțin respectați de către elevii lor, cu aproximativ 18%, doar 1% din cei întrebați declarând că își respectă profesorii. Cu acest rezultat, România se află cu mult sub toate țările care au participat la studiu. La nivelul scăzut al stimei de sine și al statutului dascălilor participă și salariul, acesta fiind, conform aceluiași studiu, al doilea cel mai scăzut, comparativ cu celelalte țări din UE.
În ceea ce privește coroborarea salariului profesorilor cu performanța elevilor, România se află pe ultimul loc între țările participante. Cu toate acestea, paradoxal, nivelul de încredere de care se bucură profesorii, că oferă o educație de calitate, este peste media țărilor din studiu, la noi neexistând însă o corelație logică, reală, între încrederea în profesori și respectul acordat acestei categorii profesionale.
În ceea ce privește statutul profesorilor români, concluzia cercetării  este tristă: țara noastră ocupă, la nivel mondial, între țările cercetate, ante-penultimul loc, după Israel și Brazilia și ultimul loc în Europa.
Profesorul trebuie să își recapete statutul pe care îl avea odată    
Aceasta este realitatea: profesorii români se poziționează la coada clasamentului privind statusul, statutul și stima de sine. Iar la această situație au conlucrat subfinanțarea sistemului, demolarea treptată, dar sistematică a imaginii profesorului în ultimele aproape trei decenii post-totalitare, lipsa din ce în ce mai mare de respect față de tot ce înseamnă valori – morale, spirituale, profesionale, intelectuale, istorie limbă, obiceiuri – la care au conlucrat toate mediile scrise și audiovizuale în toată această perioadă. Profesorul trebuie să își recapete statutul pe care îl avea odată, iar educația trebuie să devină cu adevărat o prioritate națională.
Pentru acest lucru, realizatorii studiului propun și soluții. Educației trebuie să i se dea  un buget de 6% din PIB, astfel încât să intre în sistemul de învățământ tineri cu vocație, iar cadrele didactice performante să fie încurajate să rămână în sistem și nu se evadeze spre alte domenii. Potrivit RBL, este necesar ca alocarea să se facă conform principiului banul urmează elevul și pe performanță. Realizatorii studiului mai sunt de părere că școala are nevoie de mai multă autonomie în administrarea fondurilor.
Problemele din învățământ se reflectă direct pe piața muncii. De aceea sunt profesorii atât de importanți în pregătirea viitorilor specialiști ai pieței, se arată în concluziile studiului.
Profesori de calitate, performanți și un sistem educațional solid
România trebuie să îmbunătățească calitatea și imparțialitatea Evaluării Naționale pentru clasa a VIII-a, să elimine notele obținute în timpul școlii din calculul mediei de admitere la liceu, să introducă standarde pentru notarea la clasă, în timpul școlii, să determine funcționarea învățământului remedial la fiecare nivel, în vederea diminuării numărului copiilor pierduți pe drum de către sistem, arată specialiștii de la RBL.
În ceea ce privește cadrele didactice, realizatorii studiului propun creșterea salariilor în educație „împreună cu stabilirea de criterii clare de performanță, care să elimine caracterul arbitrar actual al unui sistem descentralizat construit pe relații locale“. Creșterea nivelului de salarizare a dascălilor nu este însă suficientă pentru redresarea educației, a calității actului educațional. Creșterea calității profesorilor trebuie să fie noua prioritate pentru educație. Fără cadre didactice de calitate nu se poate vorbi de un învățământ de calitate. În vederea atingerii acestei ținte, este nevoie de atragerea în sistem a celor mai buni absolvenți prin creșterea veniturilor. De asemenea, este nevoie stringentă de up-gradarea modalităților de pregătire a viitorilor profesori, pentru că este nevoie disperată de cadre didactice bine și foarte bine pregătite, cadre didactice cu vocație reală pentru această profesie. Astfel, realizatorii studiului sunt de părere că este necesară o pregătire inițială mult mai aplicată, minimum doi ani de mentorat, spun ei, pe lângă un profesor cu experiență. În plus, odată mărite salariile dascălilor, este necesară introducerea în sistem a unor norme de referință care să permită eliminarea cadrelor didactice slab pregătite și, pe de altă parte, „premierea“ celor performante. Reabilitarea profesiei de dascăl în această țară este vitală pentru reconstrucția, pe baze sănătoase, a societății românești. Dar pentru asta este nevoie de un sistem de educație sănătos și, mai presus de toate, este nevoie de o clasă politică de înaltă calitate, care, ea însăși fiind bine și foarte bine pregătită (atât intelectuali și profesional, cât și/sau mai ales moral), să conștientizeze că, fără investiția de bani și de personal cu înaltă pregătire în sistemul educațional, România va fi condamantă să încremenească în anticamera lumii civilizate.
Marcela GHEORGHIU