Luna sfârșitului de an, 2018, a marcat un apogeu, ca al fiecărui an, care, îmbătrânind, dă startul unuia mai tânăr, dar și un apogeu al Centenarului, ce a strălucit, după datină, în jurul Zilei Naționale. Pentru Statul Național Român începe o nouă perioadă istorică, a cărei cronologie continuă cu cifra unu, care nu mai este cu totul inițială, ci se înalță pe un soclu, ce a înscris deja în dimensiunea sa reperul „o sută“. Înțelegem o sumă de acumulări, dar și ecourile atâtor manifestări de cuget și simțire față de istoria unei Românii întregite, cuvenite unui neam pentru care ideea de unitate nu a pierit, în ciuda atâtor adversități ale vremurilor. Împlinirile consemnate în emulația jubiliară se vor stinge, dacă nu li se va adăuga componenta de continuitate, pe care generația actuală rămâne datoare să o preia și să o dezvolte în prezent și în viitor. Dintre prea numeroasele dispute contradictorii, înclin să afirm că atitudinile pozitive, optimiste, au prelevat. Desprind constatarea nu numai la manifestările oficiale, centrale, cu protocolul lor necesar spectacular, ci de la mult mai numeroasele și fireștile manifestări locale, ce au antrenat oamenii de rând de toate vârstele și profesiile sub imboldul loialității față de patrie și al recunoștinței față de pilda generațiilor predecesoare. Multe dintre ele ne-au redimensionat istoria și le vom păstra nu doar ca pe niște momente ce s-au epuizat, ci ca pe niște izvoare revitalizante ale gândurilor și faptelor noastre de acum înainte. Cu o asemenea zestre afectivă am rămas la una dintre manifestările omagiale desfășurate, ca în multe locuri, în ținutul meu natal, „Țara Făgărașului“. S-a intitulat „Pe urmele unității naționale în Făgărașul istoric. Sesiune internațională dedicată Bicentenarului nașterii lui Aron Pumnul, a lui Ion Codru Drăgușanu și Centenarului Marii Unirii“ și a fost organizată de Asociațiunea ASTRA, Despărțământul Făgăraș, Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat“, Casa Municipală de Cultură Făgăraș, cu aportul Primăriilor din comunele brașovene Hoghiz și Drăguș.
Programul, desfășurat pe parcursul a trei zile la Făgăraș, precum și în satul Cuciulata (comuna Hoghiz), locul nașterii în noiembrie, 1818, a lui Aron Pumnul, și în comuna Drăguș, locul nașterii, tot în noiembrie, 1818, a lui Ion Codru Drăgușanu, a luat proporțiile unor serbări populare pline de culoare etnică, farmec și ospitalitate.
Profesorul universitar dr. Ilie Rad, prezent și implicat în suita manifestărilor, a reflectat într-un cuprinzător reportaj de actualitate, publicat în „Flacăra lui Adrian Păunescu“ (5-18 octombrie 2018), curgerea evenimentelor, adeziunea localnicilor, autorii punctelor din program și susținerea din partea autorităților locale, între care primarii „care au venit la manifestări să vadă, nu să fie văzuți doar la începutul acestora“. Universitarul clujean a fost părtaș la evenimente și în calitatea sa de autor al celei mai relevante și cuprinzătoare monografii închinate lui Aron Pumnul, a cărei primă ediție a apărut în anul 2002.
Momente întru eternizarea memoriei
Moartea prematură a cărturarului Aron Pumnul, la numai 48 de ani, survenită la Cernăuți, pe 24 ianuarie 1866, a impresionat atât prin suferința ultimilor ani, din cauza unei malformații cardiace cu care se născuse, cât și pentru că punea capăt prea devreme unei activități tumultuoase în slujba propășirii neamului. Caracterul complex al personalității sale, într-o epocă de adânci prefaceri sociale, politice, culturale a fost evidențiat de istoria noastră literară, iar în șirul lucrărilor evocatoare monografia „Aron Pumnul 1818-1866“, publicată de Ilie Rad în 2002, la bază teză de doctorat, a adus o relevanță nouă omului, epocii și posterității. Oportunitatea unei asemenea lucrări rezidă și din faptul că în 2016 a fost necesară o a doua ediție „revizuită și adăugită“ într-un context comemorativ:150 de ani de la moarte. Iată că, anul trecut, în ambianța Centenarului Marii Uniri s-a marcat și Bicentenarul nașterii lui Aron Pumnul, iar pentru solemnitățile din satul natal, Primăria comunei Hoghiz, de care aparține satul Cuciulata, a comandat și finanțat o suplimentare de tiraj, exemplare puse la dispoziția participanților, în prezența autorului. Gestul autorităților locale pentru susținerea valorilor culturale, într-o firească preocupare civică, asigură anvergura spiritului nostru național. Dacă mai adăugăm detaliile că satul dispune și de un muzeu, în care una dintre încăperi conține mărturii ale vieții și operei ilustrului fiu pornit de aici în lume, și că în fața frumoasei clădiri a Căminului cultural se află statuia în piatră a lui Aron Pumnul, ridicată încă din anii ’80, confirmă sentimentul de încredere în viitor al unei națiuni care știe să fructifice virtuțile generațiilor predecesoare.
Știm că, în cazul lui Aron Pumnul, recunoștința „învățăceilor gimnaziști“ din Cernăuți față de profesorul lor de limbă română, într-o școală unde limba de predare era germana, s-a manifestat printr-un gest unic. La sugestia profesorului I. G. Sbiera, succesorul lui Pumnul la catedră, șapte dintre elevii ciclului superior au creat o culegere de „Lăcrămioare“, cu atâta râvnă și considerație încât a ajuns să fie tipărită și difuzată deja în ziua înmormântării, 27 ianuarie 1866. Fapta rămâne memorabilă, întrucât a doua dintre poeziile incluse, „La mormântul lui Aron Pumnul“, aparține lui Mihai Eminescu și constituie debutul literar al celui hărăzit să se afirme drept poet național al românilor. Relevant rămâne și faptul că din cele șapte poezii, două sunt scrise în limba germană, iar autorul unei dintre acestea, E. Franzos, adaugă o notă la subsol, în care precizează, între altele, că, în timpul Revoluției de la 1848, ungurii puseseră un premiu pe capul lui Aron Pumnul. Refugiul bucovinean rămâne soluția vitală.
Nu putem trece cu vederea în șirul considerațiilor enumerate de Ilie Rad nici hotărârea Comitetului „Soțietății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina“, al cărui membru fusese și Aron Pumnul, hotărâre adoptată chiar în după-amiaza zilei de 24 ianuarie, de a se constitui „Fundăciunea Pumnuleană“, cu scopul de a strânge fonduri prin contribuții benevole în vederea ridicării unui monument în memoria răposatului și asigurării un număr de burse pentru studenții meritoși. Fundația și-a îndeplinit obiectivele. Monumentul funerar ridicat în Cimitirul Horecea din Cernăuți a fost sfințit în iulie 1888, în mijlocul unor solemnități cu o mare participare populară, iar bursele acordate de fundație au rămas active până la sfârșitul secolului.
De forma unui altar de piatră cu chipul lui Aron Pumnul în basorelief și placă de marmură cu text evocator, monumentul se menține și astăzi în bună stare.
Cartea, un monument viu
Atras de studiul monografiei lui Ilie Rad, sub stimulentul manifestărilor omagiale, am trăit impresia că învățatul ardelean-bucovinean reînvie, întinerit, din negura a două secole, iar cărțile, elixir al vieții, rămân cele mai grăitoare monumente. Fraza de început: „Personalitate enciclopedică […], Aron Pumnul s-a impus în conștiința contemporanilor ca lingvist, istoric, publicist, istoric literar, filosof, profesor, militant politic și mare animator al vieții spirituale a românilor“ se vede argumentată pe parcursul a 400 de pagini, urmând firul vieții și al domeniilor în care s-a afirmat. Reluarea ei în final, ca o închidere de cerc, vine să confirme enunțul afirmativ de început, cu o riguroasă demonstrație. Studiile de filosofie și teologie aprofundate în cei patru ani de frecventare a Universității din Viena le-a valorificat în predarea disciplinei, ca profesor canonic la Gimnaziul din Blaj, prin solicitarea sa în domeniu de către Universitatea din Iași. A scris cărți de lingvistică, a promovat fonetismul și adoptarea alfabetului latin, în locul scrierii chirilice. Dascăl de vocație, promotor al învățământului românesc, a elaborat prin efortul propriu „Lepturariul românesc“, „capodopera“ sa, prima crestomație de literatură, tipărită în anii 1862-1865 la Viena în patru tomuri, totalizând peste 2000 de pagini. Monografia lui Ilie Rad analizează lucrări și domenii neglijate până acum de istoriografia literară, cum sunt traducerile de filosofie și cărțile didactice, lucrarea de istorie culturală „Fondul Bisericesc din Bucovina“, vocația epistolară, concretizată prin descoperirea în arhive a 39 de scrisori (în reportaj se indică 40) de relevanță personală, documentară și artistică, dovedind calități narative, portretistice, exprimări aforistice și umoristice. Exegetul literar clujean are în pregătirea acestui an publicarea în volum a Scrisorilor, semn că cercul în care a conturat personalitatea lui Aron Pumnul nu a rămas închis, ci generează arcade noi. Cartea lui Ilie Rad are meritul de a revitaliza istoria noastră națională și de a o include între resursele de energie pozitivă pentru generațiile de azi.
Profesor Liviu IOANI
